--- title: "Războiul de pe Nistru // Mărturiile unei mame care și-a pierdut fiul în conflict" url: https://moldova1.md/p/44892/razboiul-de-pe-nistru--marturiile-unei-mame-care-si-a-pierdut-fiul-in-conflict published: 2025-03-02T08:03:00Z language: ro author: "Ina Duca" section: "Social" source: moldova1.md --- # Războiul de pe Nistru // Mărturiile unei mame care și-a pierdut fiul în conflict > A iubit viața, dar nu a ezitat să-și sacrifice viața pentru patrie. Anatol Popovici este singurul judecător care în 1992 a plecat să lupte la Nistru împotriva separatiștilor pro-ruși susținuți de Moscova. A dat dovadă de bărbăție și a stat pe poziții alături de camarazii de luptă. Mama sa își amintește și astăzi cât de greu a primit vestea că fiul ei nu mai este. Ecoul acelei zile răsună și după 33 de ani. A iubit viața, dar nu a ezitat să-și sacrifice viața pentru patrie. Anatol Popovici este singurul judecător care în 1992 a plecat să lupte la Nistru împotriva separatiștilor pro-ruși susținuți de Moscova. A dat dovadă de bărbăție și a stat pe poziții alături de camarazii de luptă. Mama sa își amintește și astăzi cât de greu a primit vestea că fiul ei nu mai este. Ecoul acelei zile răsună și după 33 de ani. [Video: https://trm.blob.core.windows.net/photos/8f0537fe-9626-4525-967f-0efbfc261fbb.jpg](https://original.trm.md/video/definst/MP4:2025/3/1/patriotsite.mp4/playlist.m3u8) Cu ochii triști, Neonila Popovici își amintește de ziua în care fiul ei de doar 30 de ani a plecat să apere independența și integritatea țării. Femeia spune că atunci a primit legitimația de judecător și era foarte mândru că era în limba română. Nu a putut să-l oprească acasă, pentru că l-a învățat să iubească patria, la fel cum își iubește mama. „*Nu puteam să-i spun să nu se ducă, pentru că știam cât de tare vrea să facă ceva pentru țara aceasta și s-a gândit că: „dacă țara acum are nevoie, de ce trebuie să mă ascund?”. Prietenii îi spuneau: „lasă, nu te duce, că acolo mor oameni”. El răspundea: „dacă nu mă duc eu, tu și altul, cine ne apără țara?*”, spune Neonila Popovici. Anatol Popovici și-a pierdut viața pe 20 iunie 1992 în luptele de pe platoul de la Tighina. Acasă îl aștepta soția și cei doi fii de trei și de șase ani. A dat dovadă de bărbăție în luptă, și-a susținut camarazii de arme și nu i-a fost frică să apere țara. Neonila Popovici spune că nu cunoștea despre evenimentele de la Tighina. A aflat despre moartea fiului peste câteva săptămâni de la cunoscuți. „*Eu nu știu ce s-a făcut cu mine. Parcă am explodat. Așa mi s-a făcut... Doamne. M-am dus la Ministerul Apărării. Aveam un coleg, Dabija, pe atunci era general. Întreb: ”Ce s-a întâmplat cu Anatol? Unde-i?”, ”Nu-i nimic”, el îmi spune. Îl cheamă pe un căpitan, Prodan. Vine acela acolo tremurând, s-a oprit la ușă. ”Anatol Popovici unde-i? Ce-i?”. El zice: ”L-au omorât”. Doamne, eu nu știam ce să fac, să răcnesc, să sar la bătaie la cineva*”, își amintește mama tânărului. Despre luptele de pe platoul de la Tighina, Neonila Popovici spune că a aflat de la un necunoscut, la telefon. I-a povestit cum a luptat fiul ei alături de camarazi: înconjurați de inamic, împușcați din spate de Armata a 14-a. „*Acesta așa a zis: ”Băieții văzând că-i împușcă și dincolo, și dincolo, și tancurile dansează pe muzica lui Doga, Tolea a fost rănit la o mână și cu cealaltă mână s-a chinuit să împuște în tancuri. Alții mai fugeau și el striga: ”Încotro, lașilor? Voi nu aveți mame? Nu aveți copii? Mâine tancurile vor fi la Chișinău”. Atâta ură avea pe regimul acesta, asta dovedește că el n-a mai ținut cont că mama o să plângă atâția ani. 30 de ani, 32, 33 iată*”, afirmă Neonila Popovici. O stradă din capitală și din municipiul Soroca, o școală din capitală și gimnaziul din satul său natal, Boghenii Vechi, raionul Ungheni, îi poartă numele. „*A rămas să ne amintim de el, de faptele frumoase pe care le-a făcut, că nu există o faptă mai mare decât să-ți dai viața pentru țară, pentru neam*”, a menționat mama acestuia. Anatol Popovici este înmormântat în Cimitirul Central din Chișinău. A fost decorat post-mortem cu Ordinul „Ștefan cel Mare”. Pe piatra funerară scrie: „El a fost român și punctum”. ![](https://storage.moldova1.md/images/f43322b7-3c07-4547-b2e1-39cb03137b39.jpg)