--- title: "Corespondență Dan Alexe | Paradoxuri franceze: Copiii trebuie protejați de TikTok, iar bolnavii incurabili pot fi ajutați să moară demn, dar…" url: https://moldova1.md/p/83297/corespondenta-dan-alexe--paradoxuri-franceze-copiii-trebuie-protejati-de-tiktok-iar-bolnavii-incurabili-pot-fi-ajutati-sa-moara-demn-dar- published: 2026-08-17T05:30:00Z language: ro author: "Dan Alexe" section: "Externe" source: moldova1.md --- # Corespondență Dan Alexe | Paradoxuri franceze: Copiii trebuie protejați de TikTok, iar bolnavii incurabili pot fi ajutați să moară demn, dar… > Franța ne oferă, din când în când, asemenea momente în care logica juridică și cea a vieții de toate zilele par să meargă în direcții opuse. Iar vinerea aceasta, Consiliul Constituțional de la Paris a reușit performanța de a produce, în aceeași zi, două decizii care, puse una lângă alta, alcătuiesc un paradox aproape perfect. ![](https://storage.moldova1.md/images/2906d2fd-11e0-43c0-98d3-1817ed4e5b7f.jpg) Franța ne oferă, din când în când, asemenea momente în care logica juridică și cea a vieții de toate zilele par să meargă în direcții opuse. Iar vinerea aceasta, Consiliul Constituțional de la Paris a reușit performanța de a produce, în aceeași zi, două decizii care, puse una lângă alta, alcătuiesc un paradox aproape perfect. Prima spune, în esență: statul nu-i poate împiedica, pur și simplu, pe copiii sub 15 ani să intre pe rețelele sociale, așa cum o dorea legea cea nouă sprijinită de multă vreme de președintele Emmanuel Macron. A doua privește sinuciderea asistată și spune: un adult aflat în anumite condiții medicale foarte gravă poate cere să i se administreze o substanță letală, un fel de a-și pune capăt zilelor, sau “sinucidere asistată”. O lege respinsă - o alta aprobată, în aceeași zis, de același Consiliu Constituțional (echivalentul Curții Constituționale din Franța), deși ambele au de-a face cu sănătatea populației. **Copiii și rețelele sociale** Președintele Emmanuel Macron făcuse din interzicerea rețelelor sociale pentru copiii sub 15 ani unul dintre obiectivele personale ale finalului său de mandat. Legea fusese adoptată de Parlament pe 21 iulie și urma să intre în vigoare chiar de la 1 septembrie. Adunarea Națională franceză adoptase încă din luna ianuarie acest proiect de lege care interzice rețelele de socializare pentru copiii și tinerii sub 15 ani, inclusiv Snapchat, Instagram, TikTok și Facebook, o măsură ce vizează protejarea sănătății adolescenților, susținută din toate puterile de guvern și de Emmanuel Macron. Numai că textul a ajuns la Consiliul Constituțional, sesizat de parlamentari socialiști și ai extremei stângi (La France Insoumise, LFI) Iar judecătorii constituționali au spus că legea nu poate fi acceptată. Nu pentru că pericolele rețelelor sociale asupra copiilor n-ar exista. Consiliul recunoaște explicit legitimitatea obiectivului de protejare a minorilor. Problema este mijlocul ales. În dreptul constituțional francez, o restrângere a libertăților trebuie să fie necesară, adaptată și proporțională. Or, legea interzicea accesul tuturor copiilor sub 15 ani la toate rețelele sociale, fără să distingă între platforme și fără să țină seama de vârsta exactă a copilului, de maturitatea lui sau de situația familială. Și aici apare prima ironie. Consiliul Constituțional francez consideră, încă din 2009, că accesul la Internet și la rețelele sociale este un instrument important pentru exercitarea ''libertății de exprimare''. Așadar, chiar și copilul trebuie protejat de stat, într-o anumită măsură, împotriva excesului de protecție al statului. Mai apare însă o problemă, poate și mai interesantă. Pentru a-i împiedica pe cei sub 15 ani să intre pe rețele, platformele trebuiau să știe cine are sub 15 ani. Ceea ce înseamnă verificarea vârstei. Iar aceasta nu i-ar fi privit numai pe copii, ci, într-o formă sau alta, pe ''toți utilizatorii''. Consiliul a constatat așadar că legea nu oferea suficiente garanții privind protecția vieții private în acest proces de verificare. Și nu se poate spune că nimeni nu avertizase Parisul. În dezbaterile parlamentare, raportoarea din Senat, Catherine Morin-Desailly, atrăsese atenția asupra riscului constituțional și susținuse o soluție mai nuanțată: restricționarea rețelelor și funcționalităților dovedite ca fiind periculoase, nu o interdicție generală. Documentele Senatului arată că problema proporționalității și cea a verificării intruzive a vârstei fuseseră ridicate înainte de vot. Macron nu renunță însă. El a cerut guvernului un nou text, de data aceasta „mai robust juridic”, care să poată fi adoptat înainte de încheierea mandatului său, în primăvara lui 2027. Până aici, avem deci un stat care vrea să protejeze copilul de algoritmi, dependență, conținut violent, hărțuire și captarea permanentă a atenției, dar căruia Constituția îi spune că nu poate face acest lucru printr-o interdicție generală. **„Sinuciderea asistată” este legală, dar…** Și ajungem la cea de-a doua decizie a aceleiași zile. De data aceasta, Consiliul Constituțional a validat esența legii franceze privind ''ajutorul pentru a muri''. Formula este importantă. Legea franceză vorbește despre 'aide à mourir', ajutor pentru a muri, iar mecanismul permite unei persoane care îndeplinește condițiile prevăzute de lege să solicite accesul la o substanță letală, după aprobarea unui medic. Consiliul a considerat că această „libertate personală” nu contravine principiului constituțional al protejării demnității umane. Nu este însă vorba despre un drept nelimitat la sinucidere asistată. Solicitantul trebuie să sufere de o boală gravă și incurabilă, care îi pune în joc prognosticul vital într-o fază avansată sau terminală, și să sufere din cauza bolii într-un mod rezistent la tratament sau considerat insuportabil. În plus, trebuie verificat caracterul liber și informat al voinței sale. Și aici începe al doilea paradox francez. Consiliul Constituțional apără libertatea bolnavului de a solicita ajutorul pentru a muri, dar apără în același timp și libertatea celui care refuză să participe la acest act. Farmaciștii vor putea invoca o clauză de conștiință și nu vor putea fi obligați să prepare substanța letală. Medicii și infirmierii aveau deja această protecție. Mai mult, Consiliul a mers până la a recunoaște un fel de ''clauză de conștiință colectivă''. Instituțiile medicale și medico-sociale private, inclusiv cele de inspirație catolică, nu vor putea fi obligate să permită administrarea ajutorului pentru a muri în incinta lor. Argumentul constituțional este interesant: obligarea lor ar încălca libertatea de asociere și libertatea de a întreprinde. Consiliul face chiar o paralelă cu avortul: așa cum instituțiile private nu sunt obligate să practice întreruperi de sarcină în propriile spații, nu vor fi obligate nici să permită acolo ajutorul pentru a muri. Și astfel ajungem la fotografia stranie a Franței din luna august 2026: ''Libertatea copilului de a comunica trebuie protejată chiar și atunci când statul încearcă să-l protejeze de rețelele sociale''. „Libertatea adultului de a cere să moară trebuie protejată atunci când suferința și boala îndeplinesc condițiile prevăzute de lege”. „Libertatea farmacistului trebuie protejată dacă acesta refuză să pregătească substanța care produce moarte''. „Iar libertatea unui spital privat trebuie și ea protejată dacă instituția refuză ca acest act să se petreacă între zidurile sale''. Nu este, juridic, o contradicție. Este chiar mecanismul unui stat constituțional: drepturile diferite sunt cântărite în situații diferite, iar legiuitorul este obligat să justifice fiecare restrângere a libertății. Dar, privite din afara tribunalului și a tratatelor de drept, cele două decizii spun ceva interesant despre Europa contemporană și, poate, nu numai despre Franța. Și poate că acesta este adevăratul paradox francez al acestei săptămâni. Nu acela că Franța ar iubi rețelele sociale și ar încuraja moartea voluntară. Nu face nici una, nici alta. Ci faptul că, încercând să apere libertatea omului până la ultimele ei consecințe, societatea modernă ajunge inevitabil la întrebarea pe care nicio Curte și niciun Consiliu Constituțional nu o poate rezolva definitiv: „unde se termină dreptul societății de a ne proteja și unde începe dreptul nostru de a decide pentru noi înșine?’' Vineri, la Paris, răspunsul a fost unul profund francez: „libertatea rămâne regula. Chiar și atunci când consecințele ei ne pun în dificultate’'. Cele două hotărâri de săptămâna trecută ale Consiliului Constituțional nu sunt juridic contradictorii: paradoxul este mai degrabă politic, moral și social. Se așteaptă acum încheierea celui de-al doilea mandat al lui Macron și alegerea unui nou președinte, în aprilie 2027, pentru a fi descurcate toate aceste contradicții legale și morale. [Audio: https://trm.blob.core.windows.net/photos/66895528-c3c0-4277-8850-b8b3f4e3f3ab.jpg](https://original.trm.md/video/definst/MP4:2026/8/17/x.m4a/playlist.m3u8)