---
title: "31 AUGUST 1989 | Interzisă, rusificată, dar învingătoare: Destinul limbii române la est de Prut"
url: https://moldova1.md/p/84226/31-august-1989--interzisa-rusificata-dar-invingatoare-destinul-limbii-romane-la-est-de-prut
published: 2026-08-31T04:40:00Z
language: ro
author: "Liubomir Guțu"
section: "EXPLICĂM"
source: moldova1.md
---

# 31 AUGUST 1989 | Interzisă, rusificată, dar învingătoare: Destinul limbii române la est de Prut

> După anexarea Basarabiei din 1940, autoritățile sovietice au impus, în spațiul dintre Prut și Nistru, o politică de înstrăinare a populației băștinașe de propria cultură. Limba română a fost catalogată drept un idiom străin și ostil, în timp ce regimul a forțat un nou proiect identitar menit să rupă definitiv legătura dintre moldoveni și români. După ce sute de mii de basarabeni au cerut, în 1989, revenirea alfabetului latin acasă, limbii române i s-a făcut dreptate, pe acest teritoriu, abia în 2023.

![Agenția Națională a Arhivelor](https://storage.moldova1.md/images/d9e0425f-7ca9-468b-8183-42809777ccf2.jpg)

*Sursa: Agenția Națională a Arhivelor*

După anexarea Basarabiei din 1940, autoritățile sovietice au impus, în spațiul dintre Prut și Nistru, o politică de înstrăinare a populației băștinașe de propria cultură. Limba română a fost catalogată drept un idiom străin și ostil, în timp ce regimul a forțat un nou proiect identitar menit să rupă definitiv legătura dintre moldoveni și români. După ce sute de mii de basarabeni au cerut, în 1989, revenirea alfabetului latin acasă, limbii române i s-a făcut dreptate, pe acest teritoriu, abia în 2023.

În Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (RSSM), rusificarea a căpătat proporții fără precedent, depășindu-le cu mult pe cele din perioada țaristă. Dacă în mediul rural limba română se mai păstra, în orașe, administrație și învățământul superior se folosea aproape exclusiv rusa.

Cei care se opuneau regimului erau eliminați prin execuții, deportări sau privarea de mijloacele de existență.

„*Curajul de a spune adevărul i-a costat enorm pe mulți dintre ei. În 1940, poetul basarabean Nicolai Costenco a declarat că între limba moldovenească și limba română nu există diferențe și din cauza aceasta a fost condamnat la 25 de ani de exil siberian. A revenit după 15 ani, după moartea lui Stalin, și era un om transformat, un spirit destrămat de sistem. Ion Vasilenco, critic și istoric literar, pentru că a îndrăznit în perioada sovietică să scrie despre romancierul Constantin Stere, a fost ostracizat până la suicid, sfârșind sub roțile unui tren. Folcloristul Petre Ștefănucă este arestat de NKVD în 1940-1941, acuzat inclusiv de 'naționalism', 'românofilism' și atitudine antisovietică, condamnat inițial la moarte, apoi pedeapsa i-a fost comutată la 10 ani de lagăr. A murit la 12 iulie 1942 într-o colonie pentru deținuți politici”*, a declarat, pentru Teleradio-Moldova, **Nina Corcinschi**, directoarea Institutului de Filologie Română „*Bogdan Petriceicu-Hasdeu*” al Universității de Stat din Moldova.

O radiografie a destinului limbii române, realizată de Teleradio-Moldova, scoate la iveală mecanismele deznaționalizării poporului dintre Prut și Nistru. Tragedia românilor basarabeni a fost parte a unei strategii imperiale mai ample, afirmă istoricul **Octavian Țîcu**.

„*Și românii din Basarabia ar fi trebuit să evolueze spre un 'homo moldovanus', un individ cu două fețe, una sovietică ideologizată, iar alta antiromânească și rusofilă. Limba moldovenească sovietică, inventată începând cu anul 1924 în laboratoarele din Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească, a devenit unul dintre principalele ingrediente de modelare a lui 'homo moldovanus'*”, arăta Țîcu, într-o lecție de istorie.

**Primele încercări de a aduce limba română acasă**

Prima tentativă de a duce acasă limba română în limbajul ei firesc s-a atestat în anii '50, prin ajustarea „*limbii moldovenești*” la standardele gramaticale românești, susține Nina Corcinschi. Atunci, în perioada 3-7 decembrie 1951, la Chișinău avea loc o conferință comună a Institutului de Lingvistică al Academiei de Științe din URSS și a Institutului de Istorie, Limbă și Literatură din RSSM. Acolo erau prezenți inclusiv lingviști ruși, printre care V. Vinogradov, R. Piotrovschi, S. Bernștein ș.a. Aceștia au recunoscut originile romanice, nu slavone, așa cum insista nomenclatura de partid, ale „*limbii moldovenești*”. 

*„Romaniștii sovietici au sugerat autorităților din RSSM să dezvolte 'limba moldovenească', prin valorificarea patrimoniului cultural românesc ca aparținând a două popoare diferite, moldovenesc și român. Operele publicate erau calibrate ideologic: cuvântul român era scos și unele texte, expresii erau epurate, contrapunându-se, în mod pervers, identitatea moldovenească celei românești”*, a punctat Nina Corcinschi, într-un interviu pentru Teleradio-Moldova.

A doua încercare a fost făcută în luna octombrie 1965, la Congresul al III-lea al Uniunii Scriitorilor, în cadrul căruia autorii au propus revendicarea „*alfabetului latin, care să corespundă limbii materne*”.

[Video](https://www.youtube.com/embed/G6EF2SqhQc8)

Congresul al III-lea a fost considerat unul dintre reuniunile „*turbulente*” ale Uniunii Scriitorilor din RSSM, contravenind spiritului ideologic oficial. El a avut loc într-o perioadă de relativ dezgheț cultural post-stalinist, dar sub supravegherea strictă a Partidului Comunist.

„*La 14-15 octombrie 1965, în incinta Teatrului Moldovenesc de Stat 'Alexandr Pușkin', actualmente Teatrul Național 'Mihai Eminescu', generația șaizicistă de intelectuali basarabeni va înfăptui propria sa revoluție din octombrie. Anume aici, în timpul Congresului Uniunii Scriitorilor din RSSM, poeții și scriitorii basarabeni, după ani îndelungați de oprimare, vor da una dintre cele mai importante bătălii pentru renașterea limbii și culturii românești*”, a adăugat Octavian Țîcu.

La acel eveniment au fost prezenți nu doar militanții pentru limba română, ci și conducerea republicii, alături de intelectualii loiali regimului. Contrar tuturor normelor impuse, s-a vorbit în limba română.

Rând pe rând, pe scenă au urcat reprezentanții intelectualității. **Aureliu Busuioc** a cerut grădinițe și școli moldovenești în centrul Chișinăului, nu doar la periferii, denumiri de străzi cu numele lui Eminescu, Alecsandri sau Creangă, precum și mai multe cărți pentru grădinițele și școlile românești din Basarabia.

**Mihai Cimpoi** a vorbit despre necesitatea restructurării alfabetului, despre nevoia de a curăța limba română și de a o lipsi de ilogisme și absurdități.

**Ion Druță** a atins mai multe subiecte, subliniind că un scriitor trebuie să creeze constant, deoarece cineva care scrie mai puțin de 20 de pagini pe an nu poate fi considerat scriitor.

În discursul său, l-a criticat pe Iurie Barjanschi, un poet și traducător sovietic deranjat de literatura venită din România, spunând răspicat că nu este nevoie de un *„zid chinezesc”* de-a lungul Prutului, întrucât țara vecină era tot socialistă și avusese aceeași limbă și istorie cu RSSM.

Druță l-a criticat și pe Vasile Coroban, istoric și critic literar, considerat prea aspru cu scriitorii de valoare. Tot Druță este cel care a revendicat deschis revenirea la alfabetul latin, fapt pentru care a fost aplaudat timp de peste 30 de secunde de majoritatea celor prezenți în sală – scriitori, poeți, profesori și studenți.

Efectele dreptului la libera exprimare nu au durat mult. La doar o lună de la această manifestare românească, represiunile au început. La 15 noiembrie 1965, Comitetul Central al Partidului Comunist a condamnat *„manifestările nesănătoase și naționalismul”* din Uniunea Scriitorilor.

„*Mai mulți vorbitori de la acest congres – Ion Druță, Aureliu Busuioc, Grigore Vieru, Mihai Cimpoi – vor fi chemați la ședințele de partid pentru spălare de creier*”, a declarat Octavian Țîcu.

Revendicările Congresului al III-lea al Uniunii Scriitorilor, printre care revenirea la alfabetul latin, oprirea rusificării, redenumirea străzilor și deschiderea mai multor școli și grădinițe în limba majorității populației nu au fost realizate imediat. 

Totuși, ele au fost păstrate și transmise generațiilor următoare în contextul Renașterii Naționale din anii 1980-1990, punând bazele viitoarei [Declarații de Independență a Republicii Moldova.](https://moldova1.md/p/84032/-independenta-nu-a-cazut-din-pod--culisele-scrierii-si-votarii-actului-de-nastere-al-r-moldova-la-35-de-ani-distanta)

**Legile din 1989**

Acest moment a venit odată cu lansarea perestroikăi în Uniunea Sovietică, un proces menit să reformeze imperiul, dar care a provocat un efect invers: destrămarea acestuia. 

Intelectualitatea din RSSM a simțit slăbiciunea puterii centrale și și-a făcut simțită prezența nu doar în stradă, ci și la evenimente culturale unde elementele românismului au fost promovate mai accentuat. Așa s-a născut Mișcarea de Renaștere Națională.

Limba română și-a redobândit drepturile legitime abia după anul 1989, un parcurs pregătit și impulsionat de istorica scrisoare din 1988 a celor 66 de intelectuali. Publicat la 17 septembrie 1988 în „Învățământul public“, apelul semnat de filologi, scriitori, savanți și artiști solicita revenirea la scrierea cu alfabet latin, abandonarea experimentului politic cunoscut drept „limba moldovenească” și recunoașterea oficială a limbii române. Acest act de un curaj remarcabil a catalizat energiile civice și naționale ale vremii, deschizând drumul spre Marea Adunare Națională din 1989.

Potrivit scriitorului **Vladimir Beșleagă**, aceasta s-a concentrat în special pe simbolurile identitare: limba, alfabetul și tricolorul.

*„A fost o perioadă extraordinar de frumoasă, romantică, colorată de entuziasm (...). Așa ceva se întâmplă foarte rar în istoria unui popor, când intelectualitatea este una cu suflarea tuturor”*, povestea anterior, pentru revista Natura, Vladimir Beșleagă, una dintre figurile marcante ale Mișcării de Eliberare Națională încă din anii ’80.

Poetul și politicianul **Ion Hădârcă**, semnatar al Declarației de Independență, amintea că, spre sfârșitul anilor ’80, populația era deja pregătită să-și apere identitatea românească.

Momentul de cotitură l-a constituit Prima Mare Adunare Națională din 27 august 1989, cel mai mare protest din istoria RSSM, care a forțat adoptarea legilor privind limba și grafia și a pavat drumul spre independența din 1991.

![](https://storage.moldova1.md/images/d11855f8-34f7-492a-9f46-fa997b099332.jpg)

„*Erau sute și sute de zile de adunări, dezbateri, cenacluri, mitinguri prin satele basarabene, prin piețe și de la înalte tribune oficiale. Nicio forță nu ne mai putea opri. La 27 august 1989, din inima Chișinăului, noi vesteam lumii întregi că neamul românesc din Basarabia nu a murit. Prima Mare Adunare Națională se convoca înaintea dărâmării Zidului Berlinului, din 9 noiembrie, și înaintea căderii regimului Ceaușescu*”, [a spus](https://moldova1.md/p/84001) Ion Hădârcă.

La acel miting au participat aproximativ 750.000 de oameni, adică circa o șesime din populația de atunci a republicii.

Marea Adunare Națională a adoptat un Apel către Sesiunea Sovietului Suprem, prin care cerea adoptarea a trei legi fundamentale:

- Cu privire la statutul limbii de stat a RSSM;

- Cu privire la funcționarea limbilor vorbite pe teritoriul RSSM;

- Cu privire la revenirea limbii moldovenești la grafia latină.

Sub presiunea străzii, revendicările protestatarilor au fost acceptate, legile fiind votate pe 31 august 1989. Ulterior, ziua de 31 august a fost declarată sărbătoare națională în Republica Moldova.

![](https://storage.moldova1.md/images/0a10c044-b592-4257-ba27-3b2682397a8b.jpg)

Trecerea la limba română cu alfabet latin în anii '90 a reprezentat un vis împlinit pentru românii basarabeni, tranziția făcându-se firesc în școli, remarcă Nina Corcinshi.

*„Anii '90 au adus limba română, în veștmintele ei latine, la ea acasă. Bineînțeles că profesorii și elevii au trebuit să învețe în regim alert să se racordeze la exigențele limbii române cu alfabet latin. N-a fost însă deosebit de greu, întrucât în școlile moldovenești se preda și se învăța limba franceză și trecerea la o altă limbă romanică s-a făcut firesc. În plus, mulți moldoveni făcuseră școala 'la români' și cunoșteau alfabetul latin. Dacă limba rusă a fost impusă prin decizii politice, limba română a fost un vis împlinit al celor care în această parte de lume gândesc și simt românește”*, a spus Nina Corcinshi, pentru Teleradio-Moldova.

Ulterior, limba română s-a regăsit în Declarația de Independență, votată pe 27 august 1991.

Istoricul și directorul Agenției Naționale a Arhivelor, **Igor Cașu**, a povestit, la [Moldova 1](https://moldova1.md/s/ro/1)”, că, din cauza lipsei de atenție a opozanților independenței R. Moldova, în Declarația de Independență s-a „*strecurat*” sintagma „*limba română*”. Aceasta a devenit ulterior temeiul prin care Curtea Constituțională a stabilit, la 5 decembrie 2013, că limba de stat este limba română, nu cea „*moldovenească*”, așa cum era numită în Constituție începând cu 1994.

„*Să nu uităm că expresia 'limba română' s-a strecurat acolo, inamicii noștri nu au fost atenți la acest detaliu. Datorită acestui fapt, astăzi avem consfințită în Constituție limba română. Inițial, exista o contradicție între Constituție și Declarația de Independență, iar magistrații Înaltei Curți au considerat că Declarația de Independență este mai importantă și nu poate fi schimbată*”, a precizat Igor Cașu.

Istoricul și-a [amintit](https://moldova1.md/p/84062/dezvaluiri--cum-s-a-strecurat-expresia-limba-romana-in-declaratia-de-independenta-si-ce-riscuri-si-au-asumat-politicienii-in-1991) și de un caz din 2008, când Victor Stepaniuc, pe atunci viceprim-ministru al Republicii Moldova, s-a arătat deranjat de faptul că în Declarația de Independență se face trimitere la limba română și a propus rescrierea acesteia.

**Dreptate pentru limba română**

Sărbătoarea a început să fie celebrată în 1990, la un an de la cel mai mare miting din istoria țării, purtând numele de „*Limba noastră cea română*” sau „*Ziua limbii române*”.

În 1994, guvernul agrarian a decis schimbarea denumirii în „*Limba noastră*”, modificare determinată de prevederile articolului 13 din Constituția Moldovei.

În 2004, Parlamentul a propus comasarea sărbătorii cu Ziua Independenței, decizie care nu s-a mai aplicat. Odată cu venirea administrației liberale la conducerea municipiului Chișinău, sărbătoarea și-a recăpătat numele de „*Limba noastră cea română*”, fiind marcată astfel doar în capitală.

La 16 martie 2023, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat legea prin care sintagma „*limba română*” a fost introdusă oficial în întreaga legislație a țării și în Constituție, în locul *„limbii moldovenești”*, în condormitate cu decizia Curții Constituționale din 2013, punând punct, astfel, unei dispute de decenii alimentate de propaganda rusă.

**Limba română după independență**

Bătălia pentru limba română nu s-a încheiat odată cu obținerea independenței, ci continuă zilnic prin modul în care este vorbită de oameni, precum și prin intermediul afișajelor. În opinia directoarei Institutului de Filologie Română „*Bogdan Petriceicu-Hasdeu*” al Universității de Stat din Moldova, limba română este asediată în continuare de limba rusă în discuțiile personale, precum și în spațiul public. 

*„Mă refer la calchieri, fonetisme improprii limbii române, expresii mixte ruso-române-americane, formule greșite, învechite, din trista tradiție a limbii de lemn. E plin orașul Chișinău de inscripții, precum celebra 'Ne-am deschis' pe toate magazinele și tarabele noi. Sau pe autobuze citim 'plecări la Italia', 'plecări la Spania' și multe alte sintagme și formulări caraghioase. Respectul pentru limba română e, implicit, un omagiu pentru toți românii care au trudit la temelia culturii române – filologi, profesori, oameni de artă etc. –, e cinstirea memoriei scriitorilor și artiștilor care au îmbogățit patrimoniul național cu opera lor, e unicul act de justiție pe care-l putem face în numele tuturor martirilor pentru limba română”*, a conchis Nina Corcinschi.

***

Limba română este vorbită în prezent de peste 25 de milioane de oameni, preponderent în R. Moldova, România, Ucraina, Ungaria și în Macedonia de Nord.

**CITIȚI ȘI:**

- [„Independența nu a căzut din pod”: Culisele scrierii și votării „actului de naștere” al R. Moldova, la 35 de ani distanță](https://moldova1.md/p/84032/-independenta-nu-a-cazut-din-pod--culisele-scrierii-si-votarii-actului-de-nastere-al-r-moldova-la-35-de-ani-distanta)

- [Deputații din Parlamentul Independenței: „R. Moldova a fost cea mai curajoasă în lupta împotriva reanimării Uniunii Sovietice”](https://moldova1.md/p/84001/deputatii-din-parlamentul-independentei--r-moldova-a-fost-cea-mai-curajoasa-in-lupta-impotriva-reanimarii-uniunii-sovietice-)

- [Participanții care vor obține note de 9 și 10 la Marea Dictare Națională vor primi premii](https://moldova1.md/p/84154/participantii-care-vor-obtine-note-de-9-si-10-la-marea-dictare-nationala-vor-primi-premii)