---
title: "Ultimul Domn al Moldovei înainte de Unire: Grigore Alexandru Ghica și legătura tragică cu Basarabia"
url: https://moldova1.md/p/85123/ultimul-domn-al-moldovei-inainte-de-unire-grigore-alexandru-ghica-si-legatura-tragica-cu-basarabia
published: 2026-09-11T07:19:00Z
language: ro
author: "Radu Osipov"
section: "Cultură"
source: moldova1.md
---

# Ultimul Domn al Moldovei înainte de Unire: Grigore Alexandru Ghica și legătura tragică cu Basarabia

> Grigore Alexandru Ghica a domnit în Moldova într-una dintre cele mai tulburi perioade ale secolului al XIX-lea. A ajuns pe tron după revoluția de la 1848, iar domnia sa din 1849-1853 și 1854-1856 a fost marcată de ocupații militare străine succesive. Reformator și susținător al Unirii principatelor, Grigore Alexandru Ghica a avut un destin personal tragic. După retragerea din domnie s-a stabilit în Franța, unde s-a sinucis în 1857.

Grigore Alexandru Ghica a domnit în Moldova într-una dintre cele mai tulburi perioade ale secolului al XIX-lea. A ajuns pe tron după revoluția de la 1848, iar domnia sa din 1849-1853 și 1854-1856 a fost marcată de ocupații militare străine succesive. Reformator și susținător al Unirii principatelor, Grigore Alexandru Ghica a avut un destin personal tragic. După retragerea din domnie s-a stabilit în Franța, unde s-a sinucis în 1857.

![Grigore Alexandru Ghica, Muzeul Național de Istorie al României](https://storage.moldova1.md/images/327ad098-7c97-44fd-820c-b156c2caf27d.jpg)

*Sursa: Grigore Alexandru Ghica, Muzeul Național de Istorie al României*

Legătura sa cu Basarabia a fost una aparte. Mama lui, Elena Sturdza a trăit la Chișinău. S-a recăsătorit aici cu generalul rus Ivan Harting, guvernator militar al Basarabiei ocupate (1812-1816), care a preluat și administrația civilă. Deși intrase prin alianță în familia boierească a Sturzeștilor, Harting a mers împotriva legilor și obiceiurilor locale și a dus o politică de rusificare. Într-un final ei au divorțat. *„Dar acest Harting s-a dovedit a fi un om nevrednic de Elena Sturdza, mama lui Grigore Alexandru Ghica. Am depistat-o în câteva rânduri cum aducea carte românească de la Iași în Basarabia, ea fiind stabilită în Basarabia, deci a făcut un lucru extraordinar”*, a declarat istoricul Ion Varta pentru Moldova 1. Elena Sturdza murit la Chișinău în 1831. Mormântul ei cel mai probabil nu s-a păstrat.

**TRECĂTORULE, VARSĂ LACRIMI PE MORMÂNTUL EI**

Soția ultimului Domn al Moldovei a murit la Chișinău în 1839. Ana Catargi-Ghica a decedat din cauza complicațiilor la naștere, avea doar 26 de ani. Nici nou-născuta Ioana nu a supraviețuit. Mormântul lor se află în cimitirul central de pe strada Armenească. *„Relația lui Grigore Alexandru Ghica cu Basarabia are conotații tragice, pentru că aici și-a înmormântat soția pe care a iubit-o nespus de mult”*, a vorbit Ion Varta, intervievat de Moldova 1.

![Cu istoricul Ion Varta, la mormântul Anei Catargi-Ghica, cimitirul central din Chișinău](https://storage.moldova1.md/images/ea5a77ae-2b3e-4f52-be9e-003569a7d84a.jpg)

*Sursa: Cu istoricul Ion Varta, la mormântul Anei Catargi-Ghica, cimitirul central din Chișinău*

![Monumentul funebru al Anei Catargi-Ghica, cimitirul central din Chișinău](https://storage.moldova1.md/images/6fc5729b-ecfe-493f-b02f-76bb73e65ba6.jpg)

*Sursa: Monumentul funebru al Anei Catargi-Ghica, cimitirul central din Chișinău*

Grigore Alexandru Ghica a lăsat un mesaj scris în franceză pe plăcuța funebră: *„Mormântul Anei Ghica, decedată pe 17 iunie 1839, la 26 de ani. Sub această marmură, odihnește iubita mea soție. În ea, frumusețea era unită cu înțelepciunea. A trăit prea puțin. Soarta, cruda soartă, fără milă a împins-o sub coasa morții. Vai! La două ore după ce i-a dat viață fiicei Ioana, aceasta a urmat-o curând în moarte. O, cât de plin de candoare era sufletul ei! Trecătorule, varsă, varsă lacrimi pe mormântul ei”.*

![Plăcuța funerară a Anei Catargi-Ghica, cimitirul central din Chișinău](https://storage.moldova1.md/images/3253c4ec-f8f5-4c74-8ccf-3d518e7590a3.jpg)

*Sursa: Plăcuța funerară a Anei Catargi-Ghica, cimitirul central din Chișinău*

**CONTEXTUL ISTORIC AL DOMNIEI ȘI MOȘTERNIREA LUI GRIGORE ALEXANDRU GHICA**

Grigore Alexandru Ghica a ajuns pe tronul Moldovei în 1849, după înfrângerea revoluției pașoptiste care făcea parte din marele val european. Revoluționarii români cereau practic democratizarea: libertatea presei, reprezentare politică mai largă, desființarea privilegiilor boierești, împroprietărirea țăranilor și Unirea Moldovei cu Țara Românească. În 1848, trupele otomane și rusești au intrat în București și Iași, și au instaurat un regim contrarevoluționar. Unii pașoptiști au reușit să fugă în exil, de exemplu: Alecsandri și Cuza. Prin convenția de de la Balta-Liman din 1849, Rusia și Imperiul Otoman au stabilit ca domnitorii principatelor să fie numiți de sultan cu acordul țarului, pentru mandate de șapte ani. În baza acestui aranjament, Grigore Alexandru Ghica a fost numit Domn al Moldovei.

Ocupația ruso-otomană a durat până în 1851. Rusia a ocupat din nou principatele în 1853 în timpul Războiului Crimeii. Grigore Alexandru Ghica s-a retras temporar la Viena. Imperiul Țarist a pierdut în fața unei alianței franco-britanice-otomane și s-a retras din Moldova și Țara Românească în 1854. Austria nu a intrat direct în război, dar a pus presiune pe Rusia, ocupând imediat principatele române. În urma înfrângerii, Rusia a rămas fără protectoratul exclusiv asupra principatelor și i-a întors Moldovei accesul la gurile Dunării în sudul Basarabiei. Tratatul de la Paris din 1856 a făcut din Unire o chestiune europeană. Franța lui Napoleon al III-lea a susținut această idee, în opoziție cu Austria și Imperiul Otoman. De altfel, și Rusia era favorabilă unirii.

![Gurile Dunării, teritoriul retrocedat de Rusia Moldovei după tratatul de la Paris din 1856](https://storage.moldova1.md/images/e3cedbdd-fd18-4f19-9374-09f720def027.jpg)

*Sursa: Gurile Dunării, teritoriul retrocedat de Rusia Moldovei după tratatul de la Paris din 1856*

*„Grigore Alexandru Ghica a fost nu doar un adept al ideii întregirii celor două principate, al Unirii, dar a fost cel care a creat condiții mai mult decât benefice pentru partida națională. Exilații, pașoptiștii de la 1848, au fost chemați acasă. Au revenit. Mulți dintre ei au fost numiți în funcții. A fost lichidată cenzura, a fost garantată libertatea presei, au apărut mai multe publicații cu caracter unionist. Eu îl consider unul dintre principalii artizani ai Unirii de la 1859. Prin toate acțiunile lui preparatorii a creat un câmp vast de desfășurare a acestei activități a partidei unioniste în Moldova, care a jucat rolul de prima vioară în acest concert frumos românesc.”*, a declarat Ion Varta.

![Ion Varta, Moldova 1](https://storage.moldova1.md/images/e50baf6a-1ea3-4877-8325-fb41eac263ea.jpg)

*Sursa: Ion Varta, Moldova 1*

Grigore Alexandru Ghica a fost totuși un reformator. În pofida ocupațiilor străine care au pus presiune pe bugetul Moldovei, el a reușit să dezvolte învățământul public și să pună bazele unor instituții medicale și sociale.

*„S-a descurcat de minune. Toată această ocupație normal că era pe umerii bietului, sărmanului țăran. Grigore Alexandru Ghica poate n-a făcut reforme uriașe, dar în domeniul învățământului și medicinei a realizat foarte multe. Vorbim despre un preludiu al viitoarei universități de medicină de la Iași, a înființat școala de moașe, un fel de ospiciu pentru mamele sărace, gravide, pentru copiii străzii. A oferit chiar conacul lui pentru reședința acestei școli de moașe. A făcut lucruri importante în domeniul învățământului. Pentru cele trei trepte pe care le instituie în învățământul public prin edictele sale, în mod obligatoriu studiile trebuiau să fie în limba română. Academia Mihăileană a fost extinsă cu facultățile de drept și filosofie”*, a punctat istoricul Varta.

[Video: https://trm.blob.core.windows.net/photos/11a4bf45-9bd8-4cfe-a367-73a7a06dd490.jpg](https://original.trm.md/video/definst/MP4:2026/9/11/intvarghicsite.mp4/playlist.m3u8)

După retragerea lui Grigore Alexandru Ghica în 1856, Moldova a fost condusă provizoriu de doi caimacami. Primul a fost Teodor Balș, urmat de adversarul Unirii, Nicolae Vogoride care a falsificat alegerile pentru divanul ad-hoc din 1857, dar scrutinul a fost anulat și repetat, iar unioniștii au câștigat. Convenția de la Paris din 1858 a permis doar o unire limitată și prevedea câte un domn pentru fiecare principat, fără să interzică însă alegerea aceleiași persoane. Unioniștii au profitat de această breșă și Alexandru Ioan Cuza a fost ales în ianuarie 1859 mai întâi Domn la Iași, și apoi la București. Unificarea a fost încheiată în 1862, iar noul stat centralizat și-a luat numele România.

**DE CE S-A SINUCIS GRIGORE ALEXANDRU GHICA?**

Grigore Alexandru Ghica s-a sinucis pe 24 august 1857, la reședința sa din Le Mée-sur-Seine, lângă Paris. Acolo se stabilise după domnie, împreună cu franțuzoaica Euphrosine Leroy care îi devenise cea de-a treia soție. Ion Varta consideră că motivele sunt combinate și profunde. Sinuciderea nu poate fi explicată prin simplul refuz al lui Napoleon al III-lea să-l primească în audiență. Istoricul descrie un profil psihologic fragil din cauza traumelor acumulate de-a lungul vieții: divorțul părinților săi când era copil de trei sau patru ani, decesul tinerei sale soții Ana Catargi-Ghica pe care a iubit-o și a fiicei lor nou-născute, dar și campania de denigrare la care a fost supus după ieșirea din domnie. Adversarii Unirii au lansat împotriva lui Grigore Alexandru Ghica calomnii și acuzații publice despre abuzuri.

*„Toată presa aservită celor doi caimacami, Teodor Balș și Nicolae Vogoride, l-a defăimat în fiecare zi practic, presa cotidiană ieșeană. Toată munca lui atât de vastă și importantă pentru Țara Moldovei a fost profanată prin aceste atacuri la persoană.”* a explicat istoricul Varta.

Campania de defăimare ar fi fost orchestrată de boierul Constantin Moruzi. Deși era fost revoluționar, el a intrat în conflict cu Grigore Alexandru Ghica din cauza unor propietăți confiscate la ordinul puterii otomane.

*„Mărturiile pe care le inserează soția văduvă, cea de-a treia soție a lui, arată că un oarecare Constantin Moruzi a orchestrat din umbră toată hăituirea asta absolut demențială, pentru că avea relații foarte importante la Iași. Constantin Moruzi avea și supușenie rusă, avea o moșie la Dănuțeni, o suburbie a Unghenilor. Constantin Moruzi a fost deposedat de câteva moșii. Era mare latifundiar, avea proprietăți și în dreapta Prutului. La indicația puterii suzerane, autoritățile moldovene trebuiau să se conformeze, pentru că venea indicația de la Poartă. Grigore Alexandru Ghica, fiind Domnul Țării Moldovei, ca să compenseze cumva această situație, i-a oferit bani. I-a oferit din propriul buzunar. Așa spune cea de-a treia soție. Spune că «soțul meu și-a cerut scuze și a încercat să-i îndulcească toată această situație stresantă și i-a oferit bani grei ca să compenseze paguba pe care a avut-o». Într-un final își va recupera aceste moșii.”*, a dezvăluit Ion Varta.

![Noiembrie 2025, ceremonia de repatriere a rămășițelor pămentești. Sursa: adevărul.ro](https://storage.moldova1.md/images/4eaf1edf-28fe-4699-bd61-8849faa5082e.jpg)

*Sursa: Noiembrie 2025, ceremonia de repatriere a rămășițelor pămentești. Sursa: adevărul.ro*

La aproape 170 de ani de la moarte, rămășițele pământești ale lui Grigore Alexandru Ghica au fost repatriate din Franța în România. Însă reînhumarea sa definitivă la Iași nu a avut încă loc.