--- title: "Corespondență Dan Alexe | Balcanii, R. Moldova și eticheta „economie de piață” în sala de așteptare a UE" url: https://moldova1.md/p/86669/corespondenta-dan-alexe--balcanii-r-moldova-si-eticheta-economie-de-piata-in-sala-de-asteptare-a-ue published: 2026-10-02T05:35:00Z language: ro author: "Dan Alexe" section: "Externe" source: moldova1.md --- # Corespondență Dan Alexe | Balcanii, R. Moldova și eticheta „economie de piață” în sala de așteptare a UE > Săptămâna aceasta, Europa a plecat în turneu. Președinta Comisiei, Ursula von der Leyen, face ocolul Balcanilor de Vest: Tirana, Priștina, Podgorița, Skopje. În paralel, comisara pentru extindere, Marta Kos, participă în Muntenegru la reuniunea miniștrilor de externe din cadrul Procesului de la Berlin. ![](https://storage.moldova1.md/images/3816b0aa-44a7-421b-834b-7e34b9b31882.jpg) Săptămâna aceasta, Europa a plecat în turneu. Președinta Comisiei, Ursula von der Leyen, face ocolul Balcanilor de Vest: Tirana, Priștina, Podgorița, Skopje. În paralel, comisara pentru extindere, Marta Kos, participă în Muntenegru la reuniunea miniștrilor de externe din cadrul Procesului de la Berlin. Iar în același timp, alt comisar, cel pentru economie, letonul Valdis Dombrovskis, a vizitat Chișinăul. Nu este o simplă coincidență de calendar, ci harta extinderii Uniunii Europene, care începe să fie desenată în timp real. Să începem cu Balcanii. Acolo, Bruxelles-ul a inventat, fără s-o spună prea tare, o clasă întâi și o clasă a doua. În clasa întâi stau Muntenegru și Albania, alături de Ucraina și de Republica Moldova. **Categoria I și „sala de așteptare”** Țărilor respective (Muntenegru, Albania și Republica Moldova, căci Ucraina e într-o categorie aparte), Comisia Europeană le pregătește o foaie de parcurs clară, cu calendare orientative, până la linia de sosire. În Balcani, împărțirea este netă între Muntenegru-Albania pe de o parte, și toate celelalte țări candidate (cărora li se adaugă Kosov) pe de alta. Muntenegru a închis deja 18 din cele 33 de capitole de negociere și visează la aderare în 2028; la Bruxelles se scrie chiar, de zor, un tratat de aderare, despre care se spune că va fi copiat în proporție de 80 la sută după cel al Croației. Albania a mai închis trei capitole în iulie și a îndeplinit peste 80 la sută din reformele cerute prin Planul de creștere. **Vine apoi sala de așteptare. Acolo sunt Kosovo și Macedonia de Nord** Premierul kosovar Albin Kurti vrea statutul de candidat și o spune fără ocolișuri: „*Nu cerem scurtături sau o intrare pe ușa din spate*”. Doar că o evaluare internă a Comisiei arată că Priștina și-a îndeplinit abia un sfert din angajamentele asumate. Macedonia de Nord, la rândul ei, e cel mai vechi pasager de pe peron: este țară candidată din 2005. Ministrul de externe Timčo Mucunski își amintește cum i s-a spus odată, solemn, „*în cinci ani veți fi stat membru*”. Între timp, Skopje și-a schimbat până și numele țării, ca să-i facă pe plac Greciei, și tot n-a ajuns la destinație, căci se opune Bulgaria. Pe 30 septembrie, la Bruxelles, înainte de a pleca spre Republica Moldova, comisarul pentru Economie și Productivitate Valdis Dombrovskis mi-a declarat, într-un interviu difuzat de Radio Moldova și Moldova 1 și care poate fi găsite pe site-ul nostru: „*Republica Moldova are deja o economie de piață funcțională. Provocarea este acum integrarea europeană temeinică*”. Dombrovskis a adăugat că Republica Moldova este pregătită, „*din punct de vedere tehnic și politic*”, să deschidă toate cele șase grupuri de capitole de negociere - două sunt deja deschise, celelalte patru așteaptă unanimitatea statelor membre - și că asistența din Planul de creștere rămâne „monitorizată și condiționată de realizarea reformelor”. Provocarea, a adăugat el, este de acum integrarea europeană temeinică. Trebuie știut că „*economie de piață funcțională*” nu e o laudă de politețe. Este unul dintre criteriile de la Copenhaga, cele pe care trebuie să le bifeze orice țară care vrea în Uniune. Și e o etichetă după care România a alergat ani la rând. În 1997, Comisia îi spunea Bucureștiului, sec, că nu are o economie de piață funcțională. În anii următori, rapoartele de țară veneau toamna ca buletinele de note: „*progrese*”, „*eforturi*”, „*încă nu*”. Bulgaria a primit eticheta în 2002 și la București a fost consternare. România a primit-o abia în 2004, cu doar trei ani înainte de aderare. Atunci, guvernul a sărbătorit de parcă ar fi câștigat un campionat. Moldova o primește acum, în plin proces de negociere, de la un comisar care se ocupă exact de economie. Iar Dombrovskis a mai adăugat ceva: Republica Moldova este pregătită, tehnic și politic, să deschidă toate grupurile de capitole de negociere. Două sunt deja deschise. Celelalte patru așteaptă doar ca statele membre să cadă de acord. Iar banii din Planul de creștere, a insistat el, vin în tranșe, pe măsură ce reformele se fac. Exact aceeași regulă ca în Balcani. Așadar, comparația e simplă. Moldova nu mai stă în sala de așteptare cu Serbia, Bosnia, Kosovo și Macedonia de Nord. A trecut, cel puțin pe hârtie, în vagonul de clasa întâi, alături de Muntenegru și Albania. Paradoxul e că a ajuns acolo pornind de mai târziu decât toți: Muntenegru negociază din 2012, Moldova abia din 2024. Explicația nu ține doar de merite, ci și de geografie: de când cu războiul din Ucraina, extinderea, cum spune chiar Dombrovskis, „*a devenit un imperativ geopolitic*”. Rămâne o întrebare de pus, cu toată simpatia. Balcanii ne arată că o etichetă câștigată nu e un bilet de intrare. Macedonia de Nord primea, an de an, din 2009, recomandarea Comisiei de a începe negocierile. Și a rămas pe peron, blocată de vecini. Pentru Moldova, „*economia de piață funcțională*” e o diplomă frumoasă. Dar, cum știe orice student, diploma nu ține loc de examenul final. Iar examenul final, la Bruxelles, se dă cu unanimitate: douăzeci și șapte de profesori. Și oricare dintre ei poate să pice candidatul. Tot așa, declarația lui Dombrovskis este, prin urmare, o validare importantă pentru Moldova. Ea trebuie însă citită ca aprecierea comisarului, fără a o transforma automat într-o nouă decizie formală asupra întregului dosar de aderare. El însuși insistă că următoarele tranșe de finanțare depind de reformele și investițiile efectiv realizate. Apoi, închiderea negocierilor nu înseamnă intrarea imediată în Uniune. Urmează tratatul de aderare, aprobarea statelor membre și ratificările. Calendarul politic poate încuraja reformele, dar nu poate înlocui nici verificarea lor, nici acordul tuturor celor 27. **Cheia magică: „Economia de piață funcțională”** Pentru a înțelege cum funcționează birocrația UE în negocierile reale, un exemplu va fi suficient: în 2006, România își încheiase aproape toate negocierile cu UE și avea nevoie de o simplă frază, într-un text oficial, care să spună că România are o „economie de piață funcțională”, așa cum am spus anterior că o cere primul “cluster”. România nu avea însă în acel moment o „*economie de piață*”, cu atât mai puțin o „*economie de piață funcțională*”. Ambasadorul la UE de atunci al României, Lazăr Comănescu, a reușit însă să facă să fie acceptată în textul final expresia: „*România poate să fie considerată că ar avea o economie de piață funcțională*”. Expresia „poate să fie considerată că” a satisfăcut pe toată lumea. Cei care considerau (pe bună dreptate) că România nu are o economie de piață au arătat că ea doar „poate fi considerată că”… Ceilalți au pretins că de fapt are, pentru că textul așa spunea. Cam acesta este nivelul lexical la care se situează uneori poziționarea strategică în negocierile cu UE. Republica Moldova are de-acum în față un întreg câmp al creativității lexicale. [Audio: https://trm.blob.core.windows.net/photos/0182fe07-8c8d-49b9-95be-d313bca857e9.jpg](https://original.trm.md/video/definst/MP4:2026/10/2/Picatura-vineri-2-Balcani-UE-Moldova-.m4a/playlist.m3u8)