---
title: "Corespondență Dan Alexe | Prin arcanele viitorului șantier european: Propunerea tabu a reducerii numărului de Comisari"
url: https://moldova1.md/p/87130/corespondenta-dan-alexe--prin-arcanele-viitorului-santier-european-propunerea-tabu-a-reducerii-numarului-de-comisari
published: 2026-10-08T05:17:38Z
language: ro
author: "Dan Alexe"
section: "Externe"
source: moldova1.md
---

# Corespondență Dan Alexe | Prin arcanele viitorului șantier european: Propunerea tabu a reducerii numărului de Comisari

> Noua strategie de extindere propusă zilele acestea de Comisia Europeană nu încetează să facă valuri. Dacă poziția Comisiei, executivul european, este limpede în linii mari, multe detalii rămân neclare. Comisara pentru extindere, Marta Kos, nu a putut decât să ocolească anumite întrebări sau să promită că lămuririle vor veni curând, atunci când a fost audiată, miercuri, 7 octombrie, în Parlamentul European de Comisia pentru Afacerile Externe a Parlamentului.

![](https://storage.moldova1.md/images/952c23ac-cd10-48e8-948b-1294076d4177.jpg)

Noua strategie de extindere propusă zilele acestea de Comisia Europeană nu încetează să facă valuri. Dacă poziția Comisiei, executivul european, este limpede în linii mari, multe detalii rămân neclare. Comisara pentru extindere, Marta Kos, nu a putut decât să ocolească anumite întrebări sau să promită că lămuririle vor veni curând, atunci când a fost audiată, miercuri, 7 octombrie, în Parlamentul European de Comisia pentru Afacerile Externe a Parlamentului.

Dar un detaliu a putut frapa, și anume, ea a relansat ideea reducerii numărului comisarilor. Tot Marta Kos a făcut o comparație interesantă și grăitoare, vorbind despre impactul pe care l-ar avea, de pildă, Muntenegru asupra bugetului Uniunii Europene, ea fiind întrebată despre impactul negativ pe care l-ar avea (sau îl va avea) asupra țărilor net contribuitoare la bugetul comun primirea unor viitoare țări, cum sunt cele patru din plutonul de frunte al aderării, printre care Republica Moldova, care vor fi net beneficiare de bugetul comun. Marta Kos a spus, în rezumat:  iată, Muntenegru, cu o populație de 600.000 de locuitori, reprezintă aproape exact populația unui oraș precum Stuttgart în Germania sau Toulouse în Franța. Primirea unei asemenea țări nu ar costa pentru contribuabilul european decât mai puțin de un euro de persoană. 

**Reducerea numărului comisarilor **

Această idee de reformă e mai veche. Este limpede că dacă imaginăm Comisia Europeană ca fiind echivalentul unui „guvern” de facto al UE -- fiind executivul -- atunci e greu de imaginat ce alte funcții și responsabilități s-ar mai putea imagina pentru un guvern cu este 30 de miniștri -- căci numărul Comisarilor, actualmente de 27, câte unul din fiecare țară, ar trece de 30.  

Sugestia (mai veche) de reformă ar fi ca țările dintr-o anumită regiune, țări mai mici și care au legături culturale și economice și istorice, tradiționale, solide între ele, precum sunt cele patru țări din grupul de la Visegrad, de pildă, Ungaria, Cehia, Slovacia și Polonia.

Sau, pe de altă parte, România și Bulgaria, unde am putea introduce și Republica Moldova (România și Bulgaria fiind intrate împreună în UE în același an, în 2007): țări reprezentând o arie culturală, să-i spunem, dunăreano-balcanică, asta ar însemna ca asemenea grupuri de țări să aibă împreună un singur comisar pe durata unui mandat, urmând ca alternanța între ele să fie decisă la nivelul lor, prin reguli acceptate intern, în comun, cu condiția acoperirii, prin rotație sau cum vor dori, a postului de comisar vreme de un mandat. 

Urmând, desigur, ca țările mari, contribuitoare net, cum sunt Franța, Germania sau Italia, să păstreze permanent câte un comisar fiecare. Dar asta face cu greu să fie evitată impresia unei Europe cu două categorii de membri... așa încât, deocamdată, totul e încă în șantier, dar un pas important spre o nouă extindere s-a făcut, iar impulsul e dat. 

**Scurtă istorie a Comisiei UE**

După Brexit, după ieșirea Mării Britanii din UE, numărul membrilor a scăzut la 27, ceea ce înseamnă cu totul 27 de Comisari europeni, câte unul din fiecare țară membră. Comisia Europeană funcționează ca un soi de guvern, care trebuie să dea socoteală în fața Parlamentului. 

Există o rivalitate veche între Parlament și Comisie, deoarece eurodeputații sunt aleși prin vot universal, în vreme ce candidații Comisari sunt numiți de guverne. Este vorba cu totul în prezent de 27 de Comisari Europeni, șefa Comisiei, Ursula von der Leyen, fiind inclusă din partea Germaniei. Ursula von der Leyen a trebuit așadar să repartizeze 26 de portofolii comisarilor trimiși de celelalte 26 de țări membre. Sarcină grea, pentru că nu pot fi găsite ușor atâtea funcții bine definite. Sigur unele posturi sunt evidente și de interes imediat: un Comisar pentru agricultură, altul pentru pescuit sau unul pentru extinderea Uniunii. Dar cum ar putea atunci să funcționeze o Europă cu 35 de membri?

UE dorește de mai mult de două decenii să aibă o Comisie mai mică. 27 e un număr enorm și o mare risipă. E limpede că nu se pot găsi atribuții serioase pentru toți. Din nou, să ne gândim la un guvern cu 27 de miniștri. De altfel, Articolul 17 (5) al Tratatului European spune clar care trebuie să fie numărul minim de comisari: el trebuie să fie egal cu două treimi din numărul de țări membre. La 27 de membri, asta înseamnă maximum 17 comisari.

Atât spun tratatele, așa că de peste un deceniu se încearcă să fie convinse țările mai mici să accepte asta și să se grupeze geopolitic, regional, să strângă pe afinități mențiunea de a avea câte un comisar. Pentru unele n-ar fi deloc o problemă. Astfel, e lesne de văzut ce natural ar funcționa un singur comisar pentru Benelux (Belgia, Olanda, Luxemburg). La fel, poate fi imaginat un comisar pentru baltici, unul pentru țările de la Vișegrad, un altul pentru România-Bulgaria, sau insulițele Malta-Cipru, țările acelea aranjându-și rotația între ele. 

Problema a fost cu Irlanda, care a dorit neapărat un comisar și garanția ca asta nu se va schimba. Era în momentul votării tratatului de Lisabona și exista riscul ca irlandezii să-l respingă dacă n-au un comisar. Și a rămas așa, din promisiune în promisiune.

**Cum de fapt Comisarii nu-și „reprezintă” țara de origine**

Ursula von der Leyen a creat deja posturi noi: un comisar pentru Mediterana, de pildă, sau unul pentru o strategie militară colectivă. Dar trebuie amintit și insistat că odată numiți Comisarii nu își reprezintă la propriu țările de origine, ei nu sunt presupuși a favoriza statul din care provin. Ei reprezintă Europa și trebuie să rămână neutri față de țara de origine. Asta permite să gustăm comicul unor titluri cum puteau fi văzute în presa română pe vremea când Corina Crețu era comisar pentru fondurile regionale și se putea citi cum «Corina Crețu dă cutare sumă României».

În realitate, Comisarii nu fac ce vor, deciziile sunt supuse aprobării celorlalți, iar reuniunile săptămânale ale Comisiei pot fi comparate, într-adevăr, cu o ședință guvernamentală, cu precizarea că multe decizii ale Comisiei trebuie să treacă de aprobarea Parlamentului, deoarece rudimentele legislative ale UE spun că Parlamentul este forul legislativ, în vreme ce Comisia este executivul, chiar dacă de fapt lucrurile sunt mult mai complicate.

**Comisia, Parlamentul UE și guvernele**

Principalele lupte în culise nu se duc în general doar între guverne, ci și (sau mai ales) între cele 27 de guverne pe de o parte și Parlamentul European pe de alta. Parlamentul s-a afirmat din ce în ce mai mult ca un autentic for legislativ, întărit de legitimitatea sa democratică (este singurul organism ales la scara continentului) și, chiar dacă nu poate impune legi (majoritatea rezoluțiilor Parlamentului sunt consultative), are puteri largi în câteva domenii cheie: Parlamentul votează (sau poate bloca) bugetul UE; Parlamentul votează (sau refuză) compoziția Comisiei Europene. (Și, la un alt nivel, Parlamentul trebuie obligatoriu să aprobe orice extindere a Uniunii, orice nou membru, însă nu poate impune o extindere.)

Comisia Europeană depinde de Parlament, așadar. Sigur, alegerea Comisarilor și repartizarea portofoliilor este apanajul exclusiv al Președintelui Comisiei (motiv pentru care e vorba acolo de cel mai puternic post), pe baza propunerilor statelor membre. În schimb, fiecare Comisar este sever audiat de Parlamentul European, care îl poate descalifica, sau poate chiar respinge Comisia în bloc.

[Audio: https://trm.blob.core.windows.net/photos/095fec0d-8c11-4dca-bcfa-f74eca9b56c4.jpg](https://original.trm.md/video/definst/MP4:2026/10/8/Picatura-joi-8-propunerea-tabu-a-reducerii-numrului-de-Comisari.m4a/playlist.m3u8)