---
title: "Corespondență Dan Alexe | Aleksandar Vučić pierde alegerile din Serbia: Stagnare în pragul UE și interferențe românești în campanie"
url: https://moldova1.md/p/88583/corespondenta-dan-alexe--aleksandar-vučić-pierde-alegerile-din-serbia-stagnare-in-pragul-ue-si-interferente-romanesti-in-campanie
published: 2026-10-26T06:15:00Z
language: ro
author: "Dan Alexe"
section: "Externe"
source: moldova1.md
---

# Corespondență Dan Alexe | Aleksandar Vučić pierde alegerile din Serbia: Stagnare în pragul UE și interferențe românești în campanie

> Aleksandar Vučić din Serbia câștigase toate alegerile la care a participat începând din 2012, însă duminică 25 octombrie, o mișcare condusă de studenți și novici în politică a devansat formațiunea sa aflată la putere, Partidul Progresist Sârb (SNS), în cadrul alegerilor parlamentare din țară.

![](https://storage.moldova1.md/images/4f36de5b-e581-4a31-9d19-a7b967810f0a.jpg)

Aleksandar Vučić din Serbia câștigase toate alegerile la care a participat începând din 2012, însă duminică 25 octombrie, o mișcare condusă de studenți și novici în politică a devansat formațiunea sa aflată la putere, Partidul Progresist Sârb (SNS), în cadrul alegerilor parlamentare din țară.

Asta, în condițiile în care Europa a fost aproape în totalitate absentă din campania electorală. În campania pentru alegerile pierdute duminică, Vučić a spus că „*miliarde de euro*” au intrat în țară ca să doboare statul, adică protestele studențești ar fi fost o operațiune finanțată din afară. Moscova a mers pe aceeași linie: a susținut explicit guvernul și a numit protestele „*revoluție colorată*”. Două gesturi au spus multe despre relația cu Bruxelles-ul: omagiul public adus răposatului criminal de război Ratko Mladić în septembrie, care a atras presiuni și critici din partea UE, și faptul că Serbia n-a invitat o misiune de observare a alegerilor din partea Parlamentului European. Între țările candidate, doar Turcia și Georgia au mai procedat așa.

Lista studenților învingătoare a evitat însă și ea tema UE și a vorbit despre corupție, justiție, educație și instituții, deși unii candidați ai listei au cerut revizuirea acordurilor cu Kosovo încheiate sub egida UE și au propus un referendum despre aderare în primele șase luni de mandat. Tot ei au semnalat o continuitate în relația cu Rusia.

Asta după ce Serbia a rezistat încercărilor Uniunii Europene de a-și condiționa procesul de aderare de adoptarea unor sancțiuni împotriva Rusiei. Belgradul este aproape în întregime dependent de gazul rusesc.

Vučić a încercat să-și îmbunătățească imaginea la Bruxelles, invitându-l pe Volodimir Zelenski la Belgrad în august 2026. Tot așa, pentru a-și consolida credibilitatea în fața Uniunii Europene, Vučić a semnat în 2024 un acord privind litiul cu Bruxelles-ul și a acceptat să cumpere douăsprezece avioane de vânătoare Rafale din Franța pentru 2.7 miliarde de euro.

Totuși, într-o țară care negociază aderarea din 2014, niciuna dintre cele două tabere mari nu a făcut campanie cu Europa. Puterea a preferat discursul suveranist, iar contestatarii ei au o relație rece cu Bruxelles-ul. Mulți comentatori explică răceala prin impresia că UE l-a tolerat pe Vučić de dragul stabilității.

**„Revoluția culorilor” denunțată de Moscova**

Temerile privind o „*revoluție colorată*” în timpul ciclului electoral sârbesc din 2026 au ieșit la iveală în analizele oficiale rusești ale protestelor antiguvernamentale din Serbia. În iunie 2026, Serghei Șoigu, secretarul Consiliului de Securitate al Rusiei, a comparat mișcarea tineretului sârb cu Euromaidanul din Ucraina din 2014. El a mai susținut că Occidentul încerca să exploateze nemulțumirea populară față de autoritățile sârbe pentru a deschide calea unei schimbări de regim prin forță.

Aceste suspiciuni rusești, însă, nu reflectă preocupările profunde ale principalelor forțe de opoziție care susțin studenții mobilizați. În ciuda acestui fapt, în august 2026, canalele diplomatice rusești au continuat să avertizeze autoritățile sârbe cu privire la riscul unei „*revoluții colorate*” în urma alegerilor. Această retorică a revenit în mod regulat de la începutul protestelor din 2024, declanșate de prăbușirea unui acoperiș la o gară din Novi Sad, reconstruită de o companie chineză, care a declanșat un val de proteste anticorupție.

În septembrie 2025, Serviciul de Informații Externe (SVR) al Rusiei a acuzat „*elitele europene*”, adică Uniunea Europeană, de instigare la „*revoluții colorate*”, susținând că acestea au finanțat organizații non-guvernamentale și instituții media pentru a provoca un „*Maidan sârbesc*”. În octombrie, Dmitri Medvedev, vicepreședinte al Consiliului de Securitate al Rusiei, a devenit cel mai recent oficial rus de rang înalt care a acuzat Occidentul de interferență în procesul electoral sârb cu ajutorul „*forțelor radicale distructive*”, deși a evitat să folosească în mod explicit termenul „*revoluție colorată*”.

Acuzațiile Rusiei conform cărora Occidentul intenționează să sprijine opoziția pentru a-l răsturna pe Vučić se ciocnesc totuși cu realitatea de pe teren. În ultimii ani, Uniunea Europeană și Statele Unite au fost relativ adaptabile la status quo-ul politic din Serbia și au dezvoltat o cooperare sectorială cu Belgradul. Această atitudine a consolidat capacitatea lui Vučić de a-și limita dependența excesivă de Rusia.

**UE și Kosovo drept condiție a progreselor Serbiei**

În luna iunie, Comisia Europeană a publicat un raport condamnabil privind lipsa de progrese înregistrate în chestiuni legate de statul de drept în Serbia. Era vorba de puține sau deloc progrese în domenii precum lupta împotriva corupției, libertatea presei și funcționarea și independența sistemului judiciar al țării .

Printre lucrurile care i se cer Serbiei, înainte de a progresa real în drumul spre UE, rămâne acela de a ajunge la o înțelegere definitivă cu Kosovo. Dar lucrul este extrem de complicat, câtă vreme chiar unele țări din UE, cum e România, dar și alte patru state membre — Cipru, Grecia, Slovacia și Spania — nu recunosc independența Kosovo, deși UE, ca entitate, o recunoaște oficial.

Pe deasupra, o supremă ironie: Kosovo este singura entitate statală din regiune, alături de Muntenegru, unde moneda oficială este deja, de multă vreme, euro. Întâlnirea cu președintele sârb a fost, astfel, partea cea mai dificilă a călătoriei pentru Ursula von der Leyen. Belgradul este jucătorul-cheie în regiune: prea important pentru a fi ignorat, prea imprevizibil pentru a avea încredere. Bruxelles-ul are nevoie de Serbia de partea sa, altfel riscă să o vadă alunecând înapoi spre Moscova.

**Belgrad, fugarul Ghiță și cetățeanul sârb Victor Ponta**

O investigație a BBC în limba sârbă, continuată de diferite structuri mass media din România, a identificat o sursă a știrilor false, fake news, și campaniei de răspândire a confuziei și sprijinire indirectă a lui Vučić, ca fiind o companie instalată în Craiova, România, Bmobile SRL, companie care a lucrat și pentru fostul premier român Victor Ponta, un apropiat al lui Vučić. 

Ponta, fost consilier pe probleme nedefinite al președintelui Alexander Vučić, și care a primit cu această ocazie cetățenia sârbă, a întreținut relații și cu fugarul român ascuns la Belgrad Sebastian Ghiță, căruia autoritățile de la Belgrad i-au acordat azil politic pe motiv de „*persecuție politică*”. Ponta a recunoscut că s-a întâlnit cu Sebastian Ghiță în martie 2025, la Belgrad, într-un hotel unde era cazat și Donald Trump Jr. (aflat în vizită în Serbia la invitația președintelui Aleksandar Vučić).

Justiția din Serbia, țară candidată la UE, a părut așadar convinsă de argumentele lui Sebastian Ghiță că ar fi persecutat politic în țara lui deja membră de două deceniu în UE. “Persecutatul politic” Sebastian Ghiță, cum s-a dovedit, și-a făcut banii în România din afaceri cu serviciile și cu structurile statului în vremea lui Liviu Dragnea. Numai Agenția Națională de Cadastru, de pildă, i-a plătit lui Ghiță aproape 55 milioane de euro pentru niște softuri și computere și servere. 46 milioane de euro au fost încasate cu girul lui Dragnea pe când era ministru al Dezvoltării Regionale.

Este revelator astăzi pentru climatul de impunitate de atunci că oamenii lui Dragnea căutau să dea milioane pe niște programe mai puțin complexe decât Angry Birds.

Vin apoi legăturile cu Serbia. Ponta, prietenul lui Ghiță, cu care acesta a zburat în Emirate după pierdutele alegeri 2014, este din 2018 cetățean sârb si a fost o vreme consilier personal al lui Aleksandar Vučić, care i-a acordat cetățenia, lucru ce a stârnit mare mirare în Serbia.

Răspunsul de ce Ponta a primit cetățenia sârbă este legat iarăși de Ghiță: o întreagă nebuloasă care implică serviciile secrete sârbe si false firme de informatică.

Victor Ponta nu e doar foarte apropiat de președintele Serbiei Vučić, dar firma lui Ghiță, “Teamnet International”, împreună cu firma sârbească “Prointer IT Solutions and Services”, trebuiau să controleze întregul sistem informatic al Serbiei, oferind servicii guvernului.

Șeful firmei sârbești care trebuia să lucreze cu Ghiță este Slobodan Kvrgić, prieten cu președintele Vučić și cu cine e mai important în Serbia (cu președintele asociației cluburilor de fotbal, Slaviša Kokez etc.). Același șef al firmei sârbești care primise contractul informatic total pe Serbia împreună cu Sebastian Ghiță, Slobodan Kvrgić, este cel care i-a “*vândut*” nevestei președintelui Vučić, Tamara Đukanović, un apartament în Belgrad, legături sumbre despre care presa din Serbia a tot scris.

Respectiva rețea informatică sârbă a fost instalată între timp, chiar dacă oficial Ghiță și “Teamnet International” nu au mai participat la ea.

[Audio: https://trm.blob.core.windows.net/photos/94312e41-d4d4-4689-9173-6cc54815e6d5.jpg](https://original.trm.md/video/definst/MP4:2026/10/26/Picatura-26-oct-UE-si-Serbia-candidat.m4a/playlist.m3u8)