Interviu ÎN CONTEXT //Andrei Curăraru: Sistemul judiciar trebuie resetat, iar anul 2025 ar putea fi unul de referință
Condiționalitățile Uniunii Europene trebuie îndeplinite și sistemul judiciar trebuie resetat, iar anul 2025 ar putea fi un punct de referință important, susține expertul în drept, Andrei Curăraru. Acesta a mai declarat, pentru Moldova 1, că există riscul ca candidații la funcția de procuror general să nu treacă de testul de integritate, totuși este necesară desemnarea unui șef la Procuratură pentru rezolvarea dosarelor de rezonanță și lupta cu corupția.
Expertul în drept, politici publice și securitate, Andrei Curăraru, a fost invitatul emisiunii „În Context” de la Moldova 1, moderată de Radu Osipov. Vedeți în continuare textul interviului.
Radu Osipov: Domnule Curăraru, bună seara.
Andrei Curăraru: Bună seara și bine v-am găsit.
Radu Osipov: Doi candidați e suficient pentru un concurs pe bune, credibil, care să ofere încredere populației că în Republica Moldova se poate face dreptate?
Andrei Curăraru: Bun. Cred că a fost așa o mișcare tactică din partea domnului Demciucin de a depune mai târziu, pentru a vedea care este concurența. Domnul avocat știu că a participat la foarte multe concursuri și ar avea cumva o predispunere spre funcția de procuror general, pentru că a mai participat și la acest concurs anterior.
Aparent, avem un concurs fără de concurs, dar în același timp trebuie să înțelegem că este nevoie într-adevăr de eliminat aceste interimate. Avem multe situații de urgență care, în paralel, se desfășoară, și o guvernare care se bazează, pe de o parte, pe deciziile Comisiei de Situații Excepționale, iar pe de altă parte, pe interimate în justiție, care își pierde din legitimitate. De aceea trebuie să revenim la o normalitate, un procuror general care să aibă un mandat și o misiune și care trebuie să își îndeplinească obligațiile, inclusiv de curățare a sistemului din interior.
Radu Osipov: Credeți că ar fi motivată această lipsă de interes față de procedura de evaluare a integrității?
Andrei Curăraru: Cred că acesta este un factor. Un alt factor este derularea, să spunem așa, neașteptată a dosarului Stoianoglo. Multă lume contestă legitimitatea demiterii lui. Până la urmă, funcția procurorului general este una, adică numirea este una juridico-politică, pentru că se implică și conducerea statului. Aici vorbim despre încrederea în această personalitate și este clar că domnul Stoianoglo și-a pierdut încrederea din partea conducerii statului și la moment nu poate să revină.
În același timp, am văzut că suspendarea decretului de către Curtea Constituțională nu a avut loc. Continuă dezbaterile, atât în sistemul judiciar, cât și Curtea Constituțională ar putea să mai aibă ceva de spus.
Trebuie să vedem cum se derulează lucrurile, doar să înțelegem că mai există și fapte juridice împlinite. Chiar dacă cu încălcări, domnul Stoianoglo a plecat din funcție și avem nevoie de un procuror general, în special în contextul faptului că reforma justiției este una dintre restanțele noastre în procesul de integrare europeană.
Radu Osipov: Nu vi se pare totuși o soluție riscantă acest concurs, foarte multă lipsă de siguranță? Ce se întâmplă dacă va pica concursul, ce se va întâmpla cu negocierile de aderare? Și de ce considerați că procedura a fost totuși încălcată? Vă referiți la decizia Curții Constituționale?
Andrei Curăraru: Decizia Curții Constituționale stabilește clar că au intervenit niște criterii noi de evaluare. Până la urmă, întrebarea este un pic legată de alte criterii, de cele populare. Adică, poporul are nevoie și de o cerință mare de lupta cu corupția pe care domnul Stoianoglo nu a putut să o îndeplinească în calitatea sa de procuror general. Și iarăși, cu tot respectul față de personalitatea domnului Stoianoglo, se constată că avem o dublă responsabilitate aici. Și față de mandatul cu care a venit, de exemplu, Maia Sandu, care era unul bazat pe mesajele anticorupție, și față de partenerii externi, care insistă să finalizăm, în sfârșit, acele dosare mari de corupție: dosarul „Kuliok”, dosarul „Miliardului”, chiar și dosarele legate de alegerile locale și alegerile bașcanului din Găgăuzia. Avem o agendă cu mult mai importantă decât lupta asta internă, micuță, pe personalități. Trebuie să ne pliem pe rezultate, dar nu pe indivizi.
Radu Osipov: Ce se va întâmpla cu negocierea de aderare dacă pică concursul?
Andrei Curăraru: Eu cred că concursul nu este un factor decisiv pentru negocierile de aderare. Există posibilitatea ca niciun candidat să nu treacă această procedură de pre-vetting. După mine, invers, dacă nimeni nu trece, este un semnal bun, un semnal că pre-vetting-ul funcționează. Iar ceea ce este important este să înțelegem că trebuie să revenim la niște concursuri care au trei calități de bază: transparență, concurență și echitate, în sensul în care oricine poate să depună și să participe. Dacă aceste trei elemente sunt garantate, nu văd o problemă să fie și un concurs repetat pentru procurorul general.
Radu Osipov: Cum credeți, cum se explică această rezistență pe toate palierele? Să ne aducem aminte cât de greu a mers pre-vetting-ul la judecători, la Consiliul Magistraturii. Acum, procurorii au amânat pre-vetting-ul și alegerile pentru breasla lor. Unele voci importante din sistemul procuraturii dau de înțeles că pre-vetting-ul în general ar fi o procedură abuzivă și intruzivă în viața privată. Care este totuși miza?
Andrei Curăraru: Pentru mine, acesta este un rezultat al reformelor parțiale care s-au realizat anterior. S-au dat niște garanții foarte mari de autonomie a sistemului judiciar și inclusiv de autogestiune a procuraturii, fără a se garanta curățarea sistemului.
Astfel, avem o serie de oameni care au ce ascunde, care au poate proprietăți ilegale, poate niște venituri pe care nu le pot explica și nu vor să ajungă în fața acestei comisii de pre-vetting, care nu are un interes politic în Republica Moldova, sau un alt tip de interes. Sunt oameni din exterior, cu o reputație judiciară ireproșabilă, care vin încoace să-și facă meseria și cu ei n-o să te poți înțelege, așa cum se înțeleg ei în casta asta a lor. Avem o mie, o mie și jumătate de oameni care decid tot ce înseamnă justiție în Moldova și aceasta trebuie să se schimbe. Trebuie să înțeleagă că există o contrabalanță, există reguli care trebuie respectate.
Iar dacă nu vrei să treci de această procedură, pot să pleci din sistem, să-ți iei pensia anticipat, să pleci în avocatură, în alte domenii, fără a fi nevoit să treci de această procedură de pre-vetting. Până la urmă, funcția de magistrat este una care trebuie să însemne o reputație în primul rând ireproșabilă, iar omul care se teme de pre-vetting, nu are nici măcar o predispoziție spre a spune că are o reputație.
Radu Osipov: Ați pomenit despre aceste jumătăți de măsură aplicate anterior, care este totuși garanția că intervenția de acum a politicului în justiție se va face o singură dată și va reuși această curățire a sistemului?
Andrei Curăraru: Singura garanție care poate să fie e inițierea negocierilor și presiunea externă din partea Uniunii Europene, pentru ca această reformă a justiției să fie dusă până la capăt. Să avem indicatori foarte clari a ceea ce înseamnă reforma justiției. Exemplu de indicatori neutri precum Indicele de Percepție a Corupției, precum doing business în care viteza, de exemplu, de gestiune a dosarelor contează, alți factori, cum ar fi percepția corupției în Republica Moldova și așa mai departe.
Condiționalitatea Uniunii Europene este foarte greu de evitat. Și am văzut pe exemplele Bulgariei și României că, atunci când întârzie reforma în justiție, întârzie calitatea de membru cu drepturi depline. Iar aceste întârzieri au cauzat ulterior și alte elemente nefaste. Chiar și acum se resimte prin faptul că România nu este în spațiul Schengen, iar state care au intrat fără aceste probleme din justiție, care au întârziat la accesiunea României și Bulgariei, sunt în sistemul Schengen. Trebuie să ne dăm seama că, până la urmă, de reforma în justiție depinde un viitor de cel puțin 20 de ani înainte pentru Republicii Moldova.
Radu Osipov: 2025 este un termen real pentru ca sistemul judiciar să fie resetat?
Andrei Curăraru: Eu cred că sistemul judiciar trebuie curățat, iar 2025 poate să fie o primă bornă în care noi să putem evalua eficiența măsurilor luate la moment. Să vedem câtă lume pleacă din Procuratură, câți judecători care au fost, de exemplu, implicați în dosarele prin care s-au spălat banii din „Miliard” sau din „Laundromat” mai sunt în sistem. Câte legături de rudenie, care sunt prevalente? Dacă ne uităm la lista judecătorilor și lista audienților la Institutul Național de Justiție, vedem aceleași nume. Până la urmă, sunt oameni care, cu generațiile, fac parte din acest sistem și trebuie să înțeleagă că lucrurile se schimbă și că în justiție trebuie să fie profesioniști și nu trebuie să fie oameni dintr-un cerc de comunicare.
Radu Osipov: Domnule Curăraru, foarte mulți critici ai acestei reforme aduc exemplul Albaniei, unde sistemul a rămas fără oameni. Credeți că există asemenea riscuri în Republica Moldova?
Andrei Curăraru: La numărul de juriști pe care îl generează Republica Moldova, nu cred că va fi lipsă de candidați, care vor ridica niște salarii care pentru Republica Moldova sunt semnificative. În același timp, trebuie să înțelegem chiar și oamenii care sunt acum în sistem trebuie să treacă printr-o perfecționare și traininguri de nivel european pentru a înțelege cum se aplică legea și Acquis-ul comunitar și cum trebuie să acționeze pentru a eficientiza sistemul de justiție. În plus, pentru mine este foarte important să se digitalizeze la maxim acest sistem pentru ca factorul uman și factorii de coruptibilitate să fie reduși pe cât e posibil.
Întotdeauna persoanele care vor să facă corupție vor găsi mici căi și așa mai departe. Dar eu cred în faptul că acel sistem poate să fie curăț și că acele riscuri pe care și le-ar asuma judecătorii și procurorii corupți ar fi cu mult mai mari decât beneficiile pe care le-ar putea obține. Atunci vom avea și acele rezultate și acea încredere a societății în acest sistem.
Radu Osipov: Vă mulțumesc mult pentru aceste explicații.
Andrei Curăraru: Mulțumesc.
