Interviu ÎN CONTEXT// Alexandru Tănase: Chestiunea identitară e fundamentală, iar denumirea limbii - un element de identificare a unui popor
Chestiunea identitară este fundamentală în crearea unei țări și în identificarea apartenenței unui anumit grup la o anumită cultură. În acest sens, denumirea limbii pe care o vorbește un popor nu este o chestiune tehnică, este o chestiune fundamentală, un element de identificare. Și din acest motiv elementul definitoriu al Mișcării de Eliberare Națională de la sfârșitul anilor '80 l-a constituit lupta pentru decretarea limbii române drept limbă de stat și revenirea la grafia latină. Constatarea aparține fostului președinte al Curții Constituționale, Alexandru Tănase, și a fost făcută în cadrul emisiunii „ÎN CONTEXT”.
Radu Osipov: Limba română nu mai poate fi contestată în Republica Moldova. Curtea Constituțională (CC) i-a răspuns deputatului comunist, Vladimir Voronin. Legea pe care Parlamentul a votat-o acum un an și care stabilește că limba română este limbă de stat - este constituțională. Președinta Curții Constituționale, Domnica Manole, a explicat logica deciziei. Așadar, mitologia limbii moldovenești distincte de cea română este exclusă din circuitul oficial.
Anul trecut Parlamentul a adoptat legea care pune în aplicare hotărârea Curții din 2013. Declarația de Independență prevalează în raport cu textul Constituției. Potrivit Declarației de Independență, româna este limbă de stat și această formulă a fost introdusă în toate legile. Potrivit interpretărilor CC, limba oficială a statului asigură coeziunea socială și integrarea minorităților în viața publică.
Între timp, aproape 13 mii de persoane s-au înregistrat la cursurile gratuite de limbă română. Guvernul estimase o cerere de două ori mai mică și alocase aproximativ opt milioane de lei. Responsabilii de la Educație au anunțat că programul de instruire s-a extins și sunt în căutarea fondurilor suplimentare. Programul lecțiilor de limba română a fost absolvit de aproximativ 6600 de persoane. În anii 2000, a existat o încercare de a consolida statutul limbii române drept limbă de coeziune socială, dar a fost întreruptă de guvernarea Voronin.
Radu Osipov: Rămânem „ÎN CONTEXT”, Alexandru Tănase, constituționalist, s-a conectat online. Totuși limba română nu mai poate fi contestată, dar nu cred că mai face să ne referim la aceste aspecte tehnice pe care le-am mai discutat cu Dumneavoastră. Mai mult ne-ar interesa cine și de ce a creat această mitologie moldovenească precum că limba moldovenească nu este limba română. Sper că ați reușit să urmăriți și discuția de mai devreme cu George Enache despre bisericile din Republica Moldova pentru că într-adevăr sunt subiecte identitare complementare.
Alexandru Tănase: Chestiunea identitară este o chestiune fundamentală în crearea unei țări și în identificarea apartenenței unui anumit grup la o anumită cultură. În acest sens, bineînțeles că denumirea limbii pe care o vorbește un popor nu este o chestiune tehnică, este o chestiune fundamentală, un element de identificare a acelui popor. Și nu întâmplător după ocupația sovietică de la 1944, prima victimă a regimului comunist care a fost făcută a fost limba română care a fost rebotezată în „limbă moldovenească”. Mai apoi a fost trecută de la grafia latină la grafia chirilică. După care, gradual, ea a fost exclusă mai întâi din activitatea administrativă, mai apoi din biserici, din școli.
Pentru ca să ajungem într-o situație degradantă la sfârșitul anilor '90, când limba română se vorbea doar la bucătărie. Pot să vă zic că în Chișinău la acea vreme existau doar două școli românești sau moldovenești, cum se numeau la acea vreme. Era o parte a politicii sovietice de rusificare și asimilare a acelor provincii care au fost încorporate în URSS pentru crearea, după cum ziceau ei la acea vreme, a omului nou sau a unei noi identități de “homo sovieticus”. În realitate, adevăratul scop era rusificarea tuturor grupurilor minoritare. Prin astfel de experiențe au trecut nu doar moldovenii. Vreau să vă zic că și în alte regiuni ale Uniunii Sovietice s-a recurs la aceleași tehnici.
Radu Osipov: Vreau să vă întreb despre statutul limbii române. Foarte mult timp a fost contestat și s-a insistat pe anumite realități sovietice ca limba rusă să fie o limbă de comunicare interetnică. Până la urmă Curtea Constituțională a lămurit cumva această chestiune. Dar, iată, avem o realitate de facto în Republica Moldova când o minoritate, deși nu este cea mai numeroasă, reușește să domină celelalte minorități, comunități etnice prin limba rusă, de fapt despre asta vorbesc, și de ce nu, și membrii comunității titulare din Republica Moldova pe alocuri.
Alexandru Tănase: Acum noi suntem majoritari, iar vorbitorii de limbă rusă sunt minoritari. Dar dacă ar fi să ne referim la perioada istorică, când rusificarea luase amploare, noi eram minoritari în cadrul Uniunii Sovietice, eram un grup de minoritari foarte mic. Dacă ar fi fost să îl comparăm cu cei din Asia Centrală sau statele baltice, din Caucaz. Astfel, noi am fost prima victimă în acest sens și vreau să vă zic că regimul sovietic a reușit să reducă limba română la o utilizare, așa să zic eu, la bucătărie, cum o numeam noi la acea vreme, expulzând-o totalmente din circuitul public.
Nu întâmplător elementul definitoriu al Mișcării de Eliberare Națională de la sfârșitul anilor '80 l-a constituit lupta pentru decretarea limbii române ca limbă de stat și revenirea la grafie latină. Nu întâmplător, guvernările post-independență prorusești, mă refer la Partidul Democrat Agrar, Partidul Socialiștilor, comuniștii au întreprins nenumărate tentative fie de a declara limba rusă ca limbă de stat, fie de a-i oferi limbii ruse un statut aparte. Exact la ce vă refereați și Dumneavoastră, această sintagmă care are un conținut neclar - limbă de comunicare interetnică. Vreau să vă zic că în Republica Moldova există un singur ethnos, or oamenii, la nivel cotidian, ei înșiși aleg în ce limbă să vorbească între ei. Și nu este necesar ca legea să îi oblige să vorbească într-o anumită limbă, în cazul de față - în limba rusă.
Radu Osipov: Domnule Tănase, vă mulțumesc mult pentru că ați acceptat această intervenție „ÎN CONTEXT”.
