Interviu ÎN CONTEXT// Alexandru Bot: Acțiunile de combatere a corupției trebuie fortificate, nu divizate
Procuratura Anticorupție (PA) acum trebuie să identifice resurse pentru a gestiona acțiunile de urmărire penală, iar Centrul Național Anticorupție (CNA) nu se mai subordonează Procuraturii Anticorupție, ci procuraturilor teritoriale. Atribuțiile au fost partajate atât de nereușit încât acest haos se va proiecta și pe activitatea Judecătoriei Anticorupție și nu va aduce schimbări în domeniu, susține expertul în justiție și drept la Organizația Watch Dog, Alexandru Bot. Prezent în platoul emisiunii „ÎN CONTEXT”, el a explicat că narativul reformei era ca acțiunile de combatere a corupției trebuia să fie fortificate, dar nu divizate.
Radu Osipov: Rămânem „ÎN CONTEXT”. Alexandru Bot, expert în justiție și drept la Organizația Watch Dog, este în platoul Moldova 1. Așadar, sunt sau nu justificate aceste solicitări pentru un sediu nou? De fapt, sunt solicitări mai vechi. Guvernul a avut unele propuneri, dar nu au fost acceptate până la urmă. Există și standarde privind confidențialitatea, securitatea, probabil. Cât de justificate sunt aceste solicitări pe care le-a formulat doamna Dragalin (n.r. Veronica Dragalin, șefa Procuraturii Anticorupție)?
Alexandru Bot: Problemele care au apărut astăzi, care au fost formulate de către doamna Dragalin, ele de fapt derivă din acea reformă nereușită și pripită, despre care am atenționat încă în august 2023, atunci când în mare grabă s-a decis separarea Procuraturii Anticorupție de Centrul Național Anticorupție. Respectiv, Procuratura Anticorupție a obținut câteva atribute deja de organ de urmărire penală, ceea ce sigur presupunea mărirea efectivului de angajați. Or pentru a angaja mai mulți salariați ai nevoie de spațiu, sigur că. Cred că atunci nu se anticipa această problemă, însă acum ea a apărut.
Nu sunt soluții vizibile pentru a fi soluționată. Mai mult decât atât, se creează un fond mediatic, că ăsta ar fi un moft al Procuraturii Anticorupție, pe când cert este că nu e doar un moft, e o necesitate stringentă. Fiindcă oamenii au nevoie de lucru, respectiv efectivul Procuraturii Anticorupție trebuie să fie mărit și are nevoie de condiții de activitate.
Până acum, repet, ei constituiau un tot comun: Centrul Național Anticorupție și Procuratura Anticorupție, de aceea și activau într-un singur sediu, împărțeau aceleași resurse. De fapt, mă refer la resursele umane. Acum însă legiuitorul i-a pus să fie separați, ceea ce a și dus la această problemă, de altfel, artificială.
Radu Osipov: Dar anul trecut a existat parcă un cvasi conflict între CNA și Procuratura Anticorupție, s-a consumat acel conflict? Pentru că am văzut, astăzi doamna Dragalin s-a referit și la altă formulă care, potrivit ei, ar fi fost mult mai bună. De exemplu, un DNA pe modelul României care să absoarbă CNA în Procuratura Anticorupție.
Alexandru Bot: Cred că e cazul să repet că ceea ce se întâmplă astăzi, ceea ce se spune astăzi este de fapt ecoul acelui conflict, despre care ați vorbit. Nu cred că el s-a consumat, ci dimpotrivă, s-a agravat. Fiindcă să ne aducem aminte când în august 2023 trebuia să intervină modificări la legislație care de fapt asigurau coeziunea dintre Centrul Național Anticorupție și Procuratura Anticorupție. Se concretizau doar anumite atribuții de gestionare a urmăririi penale, de reprezentare în instanță, când pe ultima sută de metri parlamentarii au decis să le separe. Respectiv, artificial a fost generat acest conflict și Procuratura Anticorupție a pierdut controlul asupra Centrului Național Anticorupție. Și cumva, odată ce avem o realitate de separare a acestor două instituții, trebuia să fie asigurate și mecanisme prin care acestea să funcționeze separat, dar totodată să coabiteze într-un sistem de drept destul de bine.
Ceea ce se întâmplă astăzi arată, de fapt, că nu există consens între aceste două instituții, ele fiind forțate în continuare să existe sub același acoperiș.
Radu Osipov: Dar de ce nu ar fi potrivită decuplarea CNA și a Parchetului anticorupție, atâta timp cât parcă există niște delimitări clare: corupția mare merge la Procuratură, corupția sistemică merge la CNA și mai erau dosare care intrau în supravegherea MAI-ului?
Alexandru Bot: Această formulă de coabitare era una indicată. M-ați întrebat anterior despre crearea unui DNA moldovenesc. Ea ar fi fost indicată și ar rezolva multe probleme. S-a mers însă pe ideea separării. Putea într-adevăr să fie partajate aceste atribuții. Așa-numita corupție mică să meargă la CNA, corupția mare să meargă la Procuratura Anticorupție. Doar că asta nu presupunea că Procuraturii Anticorupție trebuia să-i fie retrase atribuțiile de control asupra Centrului Național Anticorupție. Ceea ce de fapt s-a întâmplat prin acea reformă din 22 august 2023, când, în mare pripă și în mare grabă, au fost adoptate acele modificări.
Avem acum o situație în care Procuratura Anticorupție trebuie să-și bată capul, să-și găsească oameni pentru a acoperi necesarul de oameni pentru a gestiona acțiunile de urmărire penală. Iar CNA se subordonează deja nu Procuraturii Anticorupție, ci procuraturilor teritoriale. Iarăși, de ce era necesară chestia respectivă nu știu, în condițiile în care narativul până la acea reformă, repet, era că trebuie să fortificăm acțiunile de combatere a corupției, și nu să le divizăm.
Radu Osipov: Dar care ar fi soluția optimă în situația când au fost propuse instanțe anticorupție și care ar trebui să fie relația, parchetele anticorupție și instanțele anticorupție, când există, pe de o parte, un mandat politic, o cerere populară și anumite situații care necesită rezolvate în instanță? Am discutat aspecte politice mai devreme, referindu-ne la soluția dată de Curtea Constituțională pe anumite legi care prevăd restricții pentru drepturile politice.
Alexandru Bot: Această formulă, de fapt, exista și nu era necesar de efectuat mari reforme la nivel de legislație. Reformele care se cereau cred că vizau mai degrabă efectivul de colaboratori ai Centrului Național Anticorupție și ai Procuraturii Anticorupție. Pentru asta și avem, de exemplu, Vettingul care trebuia să facă curățenie în rândul procurorilor și așa mai departe.
Formula consta în faptul că CNA urma să exercite anumite acțiuni de urmărire penală care trebuia să fie verificate, autorizate și controlate de către Procuratura Anticorupție, care finalmente reprezenta cauza în instanța de judecată. Acum, însă, toate aceste atribuții au fost partajate atât de nereușit încât nu se înțelege cine nemijlocit exercită controlul și supraveghează Centrul Național Anticorupție, iar Procuratura Anticorupție nu știe la cine să raporteze atunci când are de făcut acțiuni de urmărire penală. Această chestiune de adăugare a elementului Curții Anticorupție sau Judecătoriei Anticorupție, de fapt, nu va schimba nimic fiindcă, la nivel de urmărire penală, deja este haos. Acest haos se va proiecta și pe activitatea instanței de judecată care urmează să fie constituită.
Radu Osipov: Vă mulțumesc mult pentru această conversație, vă mai așteptăm „ÎN CONTEXT”.
