Interviu ÎN CONTEXT// Iulian Chifu: Rusia aplică instrumente de război informațional și hibrid în regiunea transnistreană, și în cea găgăuză
Atât în regiunea separatistă nistreană, cât și în Autonomia găgăuză, Rusia aplică instrumente de război informațional și hibrid la adresa cetățenilor moldoveni, constată Iulian Chifu, președintele Centrului de Prevenire a Conflictelor Early Warning. Fostul consilier prezidențial din România a declarat în platoul emisiunii „ÎN CONTEXT” că, în momentul în care în una din regiuni se instalează un stat în stat, cu vizite la Kremlin, Republica Moldova va trebui să demonstreze că este stat de drept și să aplice prevederile Codului penal.
Radu Osipov: Rămânem „ÎN CONTEXT”. Iulian Chifu, fost consilier prezidențial în România, președintele Centrului de Prevenire a Conflictelor, este în platoul Moldova 1. Începem cu dronele pentru că au fost…
Iulian Chifu: Marea bătaie de cap și de o parte și de alta a Prutului. Sigur.
Radu Osipov: Care este scopul acestor incidente înscenate? Cel puțin în primul caz de la Tiraspol au fost dovezi clare că au fost regizate clipurile video. Ce vrea să obțină Tiraspolul prin asemenea mișcări?
Iulian Chifu: În primul rând, trebuie să ne uităm foarte clar și cred că este foarte simplu, al cui este interesul? Republica Moldova nu are niciun interes și nici nu știu dacă are în dotare drone de această factură. Sigur, se poate improviza oricând o dronă din asta, de jucărie. Am văzut cam ce inventivitate există în zona ucraineană.
Ucraina are nevoie de drone ca să-și rezolve problemele în cu totul și cu totul alte zone. Tiraspolul e o zonă practic neimportantă, atât timp cât nu se produce foarte mare vânzoleală și nu se atrage prea mare atenție asupra acelei regiuni, dacă nu creează probleme Ucrainei în spatele Ucrainei. În rest, nici Federația Rusă nu ar avea mare interes ca nu știu unde, la 1200 de kilometri, să se producă o problemă. Cu atât mai mult cu cât distanța de la linia de contact, actuala linie a frontului, și zona nistreană este foarte mare și știe toată lumea că, în condiții de război, în condiții de provocări, oricând e posibilă o formulă de sterilizare a ceea ce se întâmplă acolo. Asta ar fi, să zicem, o categorie de argumente.
O altă categorie de argumente asupra căreia trebuie să ne uităm - ce au fost vizate? Un elicopter care nici nu mai zbura, o pretinsă stație radar care e din perioada sovietică pe dreapta, adică suntem exact în chestiunea în care, știu eu, haideți să lovim în lucruri absolut inutile sau absolut marginale, care oricum nu au nicio valoare, nicio relevanță.
Sigur e, cum spunea foarte bine și vicepremierul pentru Reintegrare al Republicii Moldova, Oleg Serebrian, este exact o formulă de a ridica vocea și de a spune: suntem și noi aici, băgați-ne în seamă, am avea și noi nevoie de niște bani! Uite, anul viitor sunt și niște alegeri pe aici, prin regiune, mai există rivalități, de altfel cunoscute la nivelul grupurilor locale. Deci este o chestiune, o afacere pur locală, în care niște grupuri cu zonele proprii de influență, cu moduri diferite de abordare, unii mai belicoși, mai doritori de acțiune, alții mai pacifiști, mai doritori de integrare și de afaceri și de comerț, sigur, se confruntă ca poziții și nu vorbim despre înclinația sau implicarea rusă sau de altă natură. Eu cred că trebuie să o luăm ca atare.
Desigur că formula legitimă legală este de a se adresa acel responsabil autorităților de acolo, omologilor, de a o duce în formatul Comisiei Unificate de Control. Dar, în rest, ar trebui să o ducem exact acolo unde merită, adică într-o zonă marginală. Sigur, nu vom ignora că atunci există posibilitatea de a escalada, dacă nu suntem atenți, dacă nu urmărim și monitorizăm ce se întâmplă. Până la urmă e teritoriul Republicii Moldova, deci există o responsabilitate la Chișinău. Dar nici să facem din această chestiune marea poveste a războiului, care nu este, și a confruntărilor, care nu sunt.
Cred că la un moment dat vor trebui expuse și aici sunt instituțiile statului Republica Moldova, sigur în cooperare cu cele din Ucraina, cu alte instituții internaționale, să expună până la urmă sursa reală a acestei dispute interne din regiunea separatistă. Dar, în rest, calmul, echilibrul, buna-cuviință sunt cele mai potrivite, inclusiv în adresarea unor diatribe.
Am văzut și astăzi că parcă începeam al treilea Război Mondial din Transnistria de pe dreapta. Adică știți cum e cu găina ceea care se urcă și face mare gălăgie că a făcut un ou. Cam așa e și cu Tiraspolul. „Suntem și noi aici, băgați-ne în seamă! Uite, pe doamna Guțul ați primit-o de două ori la Putin, pe noi, nu! Noi nu suntem? Vrem și noi niște bani!”
Radu Osipov: Dar nici măcar adresarea pentru Parlamentul rus nu a fost luată în seamă la Moscova. Dar vreau să vă întreb ce vrea să facă Rusia cu Transnistria? Se mulțumește deocamdată cu această situație, pentru că Transnistria nu dispare din retorica oficială rusă, mai ales Ministerul Externelor pune accentul pe acest format de negocieri 5+2, unde Rusia figurează ca mediator, deși e un statut care poate fi contestat.
Iulian Chifu: Sunt instrumente de război informațional, de componente hibride utilizate, de imagine, dacă vreți, de presiune, de schimbare de opinie, de introducerea unui stres, sunt operațiuni de natură psihologică care se desfășoară la adresa cetățenilor Republicii Moldova. Fie componenta legată de regiunea separatistă nistreană cu anumit nivel de diatribe, fie chestiunea, vorbeați mai devreme, despre Autonomia găgăuză. Și, iată, iarăși o mare poveste că a fost primită...
Cred că în ambele cazuri revin la teza inițială. Suntem atenți, monitorizăm, vedem cum angajăm cetățenii Republicii Moldova din ambele părți, vedem cum angajăm companiile care sunt înregistrate în Republica Moldova și care funcționează și în Autonomia găgăuză și altundeva. Vedem cum executăm bugetul, vedem cum angajăm discuții cu primarii, cu oamenii de afaceri.
Până la urmă, obiectul și responsabilitatea statului Republica Moldova este acela de a gestiona aceste teme. Desigur, de a angaja aceste părți. Și, ca să revin puțin la Găgăuzia, care pare, așa, ceva mai stridentă după ultimele două vizite și, mă rog, promisiuni. Să nu uităm că principala legitimitate pentru care există o autonomie găgăuză este faptul că acolo există o minoritate găgăuză, turcică-creștină și, în consecință, principalele preocupări ar trebui să fie exact cele subliniate inclusiv azi de doamna Maia Sandu. Sigur, limba română, limba statului Republica Moldova, unde cu toții trăiesc – și ați văzut cam ce impact au programele de învățare a limbii române, inclusiv cele online, și în Găgăuzia, și în regiunea separatistă nistreană.
Și în al doilea rând, învățarea limbii, despre asta vorbea Maia Sandu azi, turce. Angajarea împreună cu partenerul turc, cu statul turc și dezvoltarea acestor puncte. Pentru că fie am o minoritate găgăuză vorbitoare de limbă turcă care face parte din bogăția Republicii Moldova. Cum în România există o minoritate turcă, care este extrem de loială statului România, ca și cea tătară, sunt unele dintre cele mai loiale minorități. Exact în aceeași măsură e o bogăție care trebuie apărată, trebuie dezvoltată.
Dar în momentul în care eu fac acolo un stat în stat, cu limba rusă și cu vizite la Kremlin, acest lucru nu are cum să susțină legitimitatea. Din contra, și ați vorbit foarte corect, zona aceea a Codului penal este cea care rezolvă marile probleme și marile ambiții de la Tiraspol. Dar nu în sensul pe care îl încearcă unii și alții de a face din asta un show mediatic, ci exact cum scrie la reglement, cum scrie la carte, pas cu pas, cu toate procedurile, în așa fel încât statul Republica Moldova să dovedească că este stat de drept și din acest punct de vedere că își poate face ordine în propria curte. Poate și legea de care vorbeam ar trebui revizitată și știu că există niște gânduri în acest sens, tocmai pentru a susține minoritatea găgăuză.
Radu Osipov: Dacă este să ne oprim aici, la Autonomia găgăuză, în momentul în care găgăuzii își pierd identitatea lor, mai este justificată autonomia? Pentru că, într-adevăr, a fost un proces de sovietizare, de rusificare, care a rămas valabil și după 1991, pentru că rămâne limba rusă, de exemplu, în școli.
Iulian Chifu: Să știți că sunt două procese diferite. Unul a fost un proces hai să zicem al bunicilor, care încă știu limba turcă în regiune, și al nepoților, al copiilor care sigur își doresc limba română pentru a putea să facă parte din statul Republica Moldova. E un proces care a avut loc și cu tinerii, de exemplu, de etnie maghiară în România, care vor să ocupe poziții în statul România. Și atunci învață foarte bine limba română și sunt extrem de bine pregătiți și ambițioși și doresc chestiunea asta. Și în același timp să păstreze și identitatea turcică, turcă. Și, deci, nepoții să învețe limba turcă.
Între cele două generații - generația pregătită înainte de 1989 și generația copiilor actuali - am avut o generație care a beneficiat într-un sens negativ de Autonomia găgăuză, care a devenit un fel de cetate înconjurată rusă și în care înțelesul și politicile aplicate acolo au fost unele de rusificare. Sigur, pe celebrul slogan cu limba rusă, care e limbă de comunicare interetnică. O mare greșeală, o mare greșeală pentru statul Republica Moldova. Iar multe din fenomenele care au loc acum în acea regiune, sigur într-o oarecare măsură și în regiunea separatistă nistreană, vin din această ruptură.
Putem să ne uităm și la minoritatea ucraineană din Republica Moldova, care are aceeași dramă, trece aceeași dramă cu un hiatus între generații, între cei care vorbesc în continuare și doresc să-și apere și să-și promoveze identitatea ucraineană. Nu e posibil ca orice sondaj de opinie în minoritatea ucraineană să arate o preponderență susținere a Rusiei, în războiul împotriva propriului lor stat de origine.
Deci cred că varianta europeană de tratare a lucrurilor este cea utilă: promovăm minoritățile, le susținem dezvoltarea culturală, etnică, lingvistică, integrați în statul Republica Moldova, vorbind limba statului și promovându-i în prim plan și aducându-i în structurile de conducere – normal – ale statului Republica Moldova.
Radu Osipov: Domnule Chifu, vă mulțumesc mult pentru această discuție. Vom urmări și mâine Forumul pentru Reintegrare de la Chișinău.
Iulian Chifu: Este o reuniune foarte interesantă și chiar vă recomand. Sunt oameni extrem de interesanți și e foarte bine că au reușit să vină la Chișinău pentru a avea o dezbatere - o bucată deschisă, o bucată mai puțin deschisă - în legătură cu evoluțiile din regiune.
Radu Osipov: Vă mai așteptăm „ÎN CONTEXT”, fie la noi în platou, fie online.
