Dan Alexe: Republica Moldova se regăsește deja printre prioritățile Parlamentului European
Alegerile europarlamentare din acest an sunt cele mai mari alegeri democratice din istorie, iar Republica Moldova se regăsește deja printre prioritățile Parlamentului European, un exercițiu democratic, cu 27 de țări și peste 360 de milioane de alegători, a declarat jurnalistul de la Bruxelles, Dan Alexe, într-un interviu cu jurnalista Moldova 1, Lucia Vieru.
Moldova 1: În iunie, cetățenii din țările membre ale Uniunii Europene vor merge la urne pentru a alege 720 de politicieni în Parlamentul European. Aș vrea, mai întâi, să dăm o definiție alegerilor europarlamentare. Cum le-am putea defini?
Dan Alexe: „E o foarte bună întrebare și răspunsul va fi, poate sună bombastic, sunt cele mai mari alegeri democratice din istorie. Oricum, sunt cele mai mari alegeri democratice de pe planetă, având loc în 27 de țări, cu 360 de milioane de alegători din cele 27 de țări simultan. Deci, Uniunea Europeană are 450 de milioane de locuitori, aproape jumătate de miliard. Din aceștia, 360 de milioane sunt alegători. Sigur, în mod secundar, asta arată și îmbătrânirea populației, dacă din 450 de milioane 360 votează, populația e cam bătrână. Dar, un asemenea exercițiu democratic cu 27 de țări și 360 de milioane de votanți care, să nu uităm, depășesc numărul total al locuitorilor Statelor Unite care au 330 de milioane și în Europa 360 de milioane de oameni votează simultan pentru Parlamentul European, care este, și aici trebuie subliniat, singura instituție europeană ai cărei membri sunt aleși în mod democratic prin vot universal”.
Moldova 1: Anul acesta se va alege un număr mai mare de europarlamentari, dar nu cred că e vorba atât despre număr, cât despre ce vor face acești europarlamentari. Cu ce se ocupă mai exact un europarlamentar?
Dan Alexe: „Europarlamentarii, în primul rând, pentru telespectatori, trebuie să subliniem că ei sunt împărțiți nu pe țări, ci pe grupuri politice, deși ei nu apără interesele unei țări. Sigur, unii dintre ei derapează în anumite discursuri și, în special, extremiștii de dreapta sau de stânga își apără interesele țării lor respective, dar, teoretic, marile grupuri politice care sunt, istoric, creștin-democrații au fost aproape întotdeauna cei mai numeroși, urmați de socialiști și în actualul mandat un grup liberal numit „Renew”, care o vreme a fost condus de un român, de Dacian Cioloș.
Nu e sigur că ei vor rămâne al treilea grup, deoarece sunt urmați foarte îndeaproape de două grupuri anti-europene, oarecum eurosceptice. Unul este puțin mai moderat, dar tot eurosceptic, este dominat de polonezii din Partidul numit Democrație și Justiție, iar celălalt grup numit în mod înșelător Identitate și Democrație este compus din anti-europeni. Din el fac parte urmașul Frontului Național Francez, care se numește astăzi Rassemblement National, un front național, condus de un locotenent de-al lui Marine Le Pen, apoi germanii din Alternative für Deutschland, care sunt oarecum neo-fasciști, neo-fasciștii italieni și așa mai departe.
Acest grup pare să urce, deci o mare schimbare în actualele alegeri europene care vor avea loc între 6 și 9 iunie va fi, se crede, deși nu este sigur, o progresie a extremelor de dreapta în primul rând, dar în cazul specific al Franței, extrema stângă e pe cale de a obține un rol uriaș, și la fel și în Belgia extrema stângă este foarte puternică”.
Moldova 1: Parlamentul are un rol central în procesul legislativ al Uniunii Europene, dar care sunt mai exact atribuțiile acestei instituții?
Dan Alexe: „În primul rând, Parlamentul European nu este cel care decide legile europene, ci el le fasonează, le propune Comisiei Europene, care este un fel de Guvern, Comisia este Executivul. Comisia fasonează legile, le propune înapoi Parlamentului, care uneori vine cu zeci de amendamente. Sunt cazuri în care anumite partide care vor să blocheze o lege aduc atât de multe amendamente, încât legea nu poate fi votată. Dacă are 300 de amendamente, trece ziua. Parlamentul, în schimb, are puteri foarte importante în anumite domenii. Parlamentul votează, decide dacă sau nu Uniunea Europeană primește un nou membru. Deci nu guvernele decid extinderea Uniunii Europene. În cazul Republicii Moldova și al Ucrainei, dacă Parlamentul European spune „nu”, poate chiar majoritatea guvernelor pot să spună „da”, însă Parlamentul se opune.*
Deci, Parlamentul este cel care decide extinderea Uniunii Europene. Apoi, Parlamentul este cel care decide bugetul Uniunii Europene, un lucru foarte important, pentru că s-a întâmplat în mandatul anterior ca Parlamentul să blocheze un an întreg bugetul european. Puțin contează motivele, însă Parlamentul, Comisia și celelalte instituții au funcționat pe bugetul în curs, fără suplimente, fără adăugiri, fără înnoiri. Deci, Parlamentul are aceste puteri. Apoi, Parlamentul este cel care aprobă Comisia Europeană. Comisia Europeană, care este un fel de Guvern european, compus din comisari care au atribuțiile unor miniștri, și anume comisarul pentru Industrie, comisarul pentru Agricultură, comisarul pentru Afaceri Externe și așa mai departe, sub conducerea șefei Comisiei Europene, actualmente, Ursula von der Leyen sau șefului Comisiei Europene, care este un fel de prim-ministru, să spunem. Dar nu ei fac și decid, ci Parlamentul, iar Parlamentul are puterea de a răsturna întreaga Comisie”.
Moldova1: Care ar urma să fie prioritățile viitorului Parlament European și dacă s-ar putea regăsi și Republica Moldova printre acestea?
Dan Alexe: „Se regăsește deja, pentru că o majoritate a Parlamentului a votat în favoarea primirii Ucrainei și a Republicii Moldova. Problema este că până să se ajungă acolo, până să se ajungă la începerea negocierilor și chiar în cursul negocierilor, oricare din țările membre poate opune un veto. Și problema cea mare în acest moment, cea mai iminentă, să spunem, este că de la 1 iulie Președinția rotativă de șase luni a Uniunii Europene este preluată de Ungaria. Sigur, puterile au fost limitate, puterile acestei Președinții rotative, însă ea stabilește agenda reuniunilor. Și asta este foarte important pentru că poate amâna anumite procese politice, să le spunem.
Și, după cum bine se știe, Victor Orban, care are un regim nu foarte democratic sub el, este un admirator al lui Putin, a și declarat-o. El a spus că dorește un regim neliberal. Îl admiră pe Erdogan. Este un personaj atât de, să zicem, potențial nefast, încât foarte mulți în Parlamentul European au încercat să împiedice ca Ungaria să preia Președinția Uniunii Europene și să o amâne peste câteva mandate, să zicem, până trece rândul lui Orban, să nu mai fie Orban acolo. Nu s-a putut în mod legal, obstacole legale sunt prea mari, însă potențial, sigur, aderarea Republicii Moldova și a Ucrainei, nu aderarea imediată, ci începerea negocierilor care pot dura un deceniu, ar putea începe în a doua jumătate a anului, dar agenda va depinde de Ungaria.
Alte priorități ale Parlamentului sunt, desigur, războiul din Ucraina și Europa, între timp, a decis în sfârșit să se doteze cu o structură militară proprie, a pus deoparte un buget care e încă foarte redus, de 2,7 miliarde de euro din 180 de miliarde, nu e foarte mult, dar e un bun început. Deci, Europa se pregătește și pentru un fel de mini industrie de război. Apoi vine apărarea mediului înconjurător, pe care, din păcate, deocamdată în ultima campanie, principalele partide au lăsat-o deoparte, deoarece nu este un subiect plăcut populației. Sigur, păcăleala cea mare pe care o vedem chiar și la alegerile naționale este că nu întotdeauna agenda propusă e cea care va fi aplicată, dar prioritățile mari astea rămân, plus coeziunea socială care a început să fie, să zicem, destrămată și, desigur, problema uriașă a migrației”.
