INTERVIU // Stanislav Ghilețchi: Fondurile de aderare și pre-aderare trebuie să fie catalizator de dezvoltare, altfel creșterea economică de 8% nu poate fi atinsă
Provocarea cea mare este implementarea Strategiei economice până în 2030 deoarece există peste 100 de documente de politici, strategii, programe, dar capacitatea lor de realizare nu depășește 40-50%, constată analistul Stanislav Ghilețchi de la Institutul pentru Politici și Reforme Europene. Expertul economic a declarat într-un interviu pentru Moldova 1, că pentru atingerea obiectivelor din bugetul național trebuie alocate resurse bine țintite, iar fondurile de aderare și pre-aderare să fie utilizate drept catalizator de dezvoltare, altfel creșterea economică de 8% nu poate fi atinsă.
Moldova 1: Această Strategie economică până în 2030 înglobează foarte multe domenii care țin de economie și care sunt conexe, dar se referă și la depopulare, și la emigrare, și la tehnologie, și la educație. Practic, sunt o sumedenie de sectoare care trebuie să conlucreze. Cum vezi faptul că abia acum, în 2024, a fost aprobată o strategie care să unifice toate necesitățile din sectoare conexe?
Stanislav Ghilețchi: Pentru început, într-adevăr, aș vrea să fac această remarcă că procesul de elaborare a unui document strategic pe blocul economic a fost inițiat în anul 2020, deja în 2021 pe masa Guvernului era pus un proiect al strategiei pentru economie incluzivă, durabilă și digitală până în anul 2030. Dar la acea etapă a fost inclusiv schimbarea de Guvern, schimbarea puterii politice la Chișinău și acel proiect a fost abandonat, iar noua guvernare nu a dorit să preia acele deziderate care au fost incluse în acel document. Și s-a întins acest proces și am avut o perioadă destul de îndelungată, iată patru ani de zile, până când a fost elaborat acest document.
Iar în această perioadă, evident că lipsa unei viziuni pe o durată lungă de timp a creat politici implementate ad-hoc, nu toate documentele comunică între ele, ceea ce cred că a afectat inclusiv viteza de implementare a acelor reforme care erau necesare. Deoarece, ca și construcție a cadrului de planificare strategică, înainte ca să fie elaborate programele și planurile nemijlocit de implementare, evident, în capul mesei trebuie să stea o strategie. Și dacă ne uităm pe domeniul economic, au existat mai multe programe de fapt care se implementează în anumite domenii de dezvoltare, dar ele nu erau ancorate în acest document strategic în domeniul economic.
Dacă a durat așa de mult să elaborăm acest document, el fiind unul extrem de ambițios, așa cum ați menționat dumneavoastră, totuși aș fi un pic reticent, să vedem viteza de implementare a acestor obiective care sunt în menționate în document.
Moldova 1: Sunt câteva puncte, câteva priorități pe care se va axa Guvernul - 13 la număr. Nu știu dacă ordinea presupune și o ierarhie, deci tehnologia informației, IT și software pe locul întâi și punctul 13 - industria de procesare și alimentare. Iată, voiam să vă întreb cum se explică acest contrast, de fapt, că industria IT e foarte dinamică, are vânzări anuale de peste 500 de milioane de dolari, dar în același timp, agricultura, unde sunt antrenați cei mai mulți angajați, foarte mulți muncitori, nu livrează cu același randament.
Stanislav Ghilețchi: Sectorul IT este o istorie de succes a Republicii Moldova. Dacă ne uităm cu un deceniu în urmă, sectorul IT nu era printre favoritele sau domeniile de dezvoltare accelerate în Republica Moldova. Dar, în ultimii ani, inclusiv din cauza crizei economice cauzate de COVID-19, care a impulsionat dezvoltarea serviciilor digitale, și prin măsuri foarte bine focusate - dezvoltarea parcurilor IT, oferirea acelor facilități fiscale, a permis dezvoltarea acestui sector care astăzi, așa cum ați menționat, este pe locul 1 la servicii de export și a întrecut deja chiar și exportul de vinuri, care era ramura tradițională în Republica Moldova. Și acest lucru de fapt arată că investițiile foarte bine focusate și intervențiile de politici pot genera și dezvolta ramuri absolut noi pentru Republica Moldova. Aceasta este salvarea noastră pe care o așteaptă cetățenii.
Ați menționat agricultura. Agricultura este la fel un exemplu clasic, unde lipsa investițiilor foarte bine planificate generează acest decalaj enorm între numărul de persoane antrenate și productivitatea pe care o obținem.
Luând exemplu din IT, unde investițiile foarte bine țintite, investiții în tehnologii, investiții în anumite inovații care ar putea să accelereze dezvoltarea acestui sector, ar fi posibil. Ne așteptăm ca, odată implementată sau inițiată procedura de implementare a acestei strategii, să observăm și anumite schimbări în domeniul agricol prin implementarea acelor tehnologii noi. De exemplu, dezvoltarea sistemelor de irigare ar putea să ajute și la implementarea inclusiv a măsurilor de reziliență și regândirea mecanismului nostru de subvenționare. Noi astăzi subvenționăm produse care nu neapărat generează valoare adăugată foarte înaltă și nici nu creează locuri de muncă foarte multe în zonele rurale.
Pentru că noi vorbim că astăzi există un număr extrem de mic de locuri de muncă bine plătite în zonele rurale. Agricultura ar putea să schimbe acest lucru, dar trebuie regândite mecanismele, elementele pe care le creștem. Iată, în loc de grâu și porumb, posibil ar trebui să investim mai mult în anumite fructe care generează mai multe locuri de muncă și sunt mult mai productive la hectar, cum ar fi cireșele, prunele și strugurii. Și dacă ne uităm astăzi la exporturile în Uniunea Europeană, observăm că anume pe aceste categorii de produse se înregistrează creșteri semnificative. Noi nu suntem pe primul loc în lume la exportul de grâu, dar suntem printre primii la exportul de prune. Ceea ce arată că, de fapt, noi trebuie să înțelegem și să vedem care sunt acele avantaje competitive pentru noi, care ne permit să concurăm cu ceilalți actori care sunt astăzi pe piața europeană și pe piața mondială.
Moldova 1: Dacă e să încercăm să desenăm acum sau să improvizăm un profil economic al Republicii Moldova pentru că ar trebui să ne gândim și la nivelul de atractivitate pentru investitorii străini. Chiar Strategia arată că ar fi undeva la două mii de USD pe cap de locuitor aceste investiții străine directe. Dar am avut inflație, am avut rate mari bancare. În același timp, există acest proces de depopulare și mai ales de emigrare a persoanelor care sunt tinere și educate, dar acestea sunt niște condiții pentru ca investițiile să ajungă în Republica Moldova. Dacă e să luăm în calcul acest profil al Republicii Moldova, cum poate schimba ecuația procesul de aderare, fondurile de pre-aderare și, la un moment dat, și de post-aderare?
Stanislav Ghilețchi: Dezvoltarea oricărei țări este afectată de evenimentele și anumite șocuri pozitive sau negative care sunt pe plan extern. Am avut războiul din Ucraina, criza energetică, războiul hibrid și toate acestea sunt prezentate ca obstacole pentru accelerarea dezvoltării noastre economice. Acest lucru este adevărat, dar, dacă ne uităm în istorie, întotdeauna șocuri există, au existat și vor exista.
Prin urmare, noi acum ar trebui într-adevăr să utilizăm acest document care a fost aprobat și să ne ținem de el, pentru că el arată planificarea noastră, iar fondurile de preaderare, fondurile de aderare trebuie sa le utilizăm cu cap și ca și catalizator al dezvoltării noastre economice. Dacă ne uităm în spațiul public, deseori se menționează că nu se implementează proiecte, că nu sunt bani la nivel local, la nivel central, pentru centură, nu avem bani pentru transportul feroviar. Dar, dacă ne uităm de fapt problema, din punctul meu de vedere, mai mult este în lipsa proiectelor de calitate, decât în lipsa banilor.
Banii totdeauna se vor găsi, dacă ai un proiect de calitate. Și iată noi pentru ca să putem să valorificăm aceste fonduri de preaderare care vor urma, trebuie să ne facem tema de acasă și să dezvoltăm proiecte calitative. Pentru că dacă recepționăm astăzi un miliard de dolari în domeniul agriculturii, ce facem cu acești bani? Sau dacă recepționăm bani pentru domeniul infrastructurii, ce facem cu acești bani? Iată avem exemplul programului „Satul European”, care, din punctul meu de vedere, a fost un program care nu și-a atins într-adevăr obiectivele și ratează acea oportunitate. Noi investim în case de cultură, de exemplu, la nivel local, în proiecte care nu au cum să genereze valoare adăugată și nu au cum să creeze locuri de muncă.
Dacă noi nu vom avea capacitatea la nivel central să generăm proiecte mari de infrastructură de calitate, care să permită absorbirea acestor fonduri, atunci nici fondurile de aderare nu ne vor ajuta. Pentru că noi nu vom avea capacitatea să le corelăm cu proiecte care să genereze valoare adăugată. Am văzut inclusiv cazul României care și la această etapă are dificultăți în absorbirea acestor fonduri. Prin urmare, nu ar trebui să utilizăm scuza că nu avem bani pentru proiecte, dimpotrivă, să schimbăm paradigma noastră de gândire și să depunem toate eforturile, atât autoritățile locale, cât și centrale în generarea de proiecte viabile și calitative, care să permită convingerea donatorilor, organizațiilor internaționale sau, în cazul dat, și chiar Uniunea Europeană să susțină aceste proiecte de infrastructură și de dezvoltare locală din Republica Moldova.
Moldova 1: Pe scurt, în loc de concluzie, cum considerați, e o strategie realistă dacă e să încadrăm această strategie în contextul geopolitic al zilei de azi?
Stanislav Ghilețchi: Acum provocarea mare va fi într-adevăr implementarea, noi aici stăm mai slab decât propriu-zis la adoptare. La adoptare de documente suntem buni pe toate domeniile. Astăzi eu cred că avem în jur de 100 de documente de politici, strategii, programe. Dar iată, dacă ne uităm în urmă, care de fapt este capacitatea noastră de implementare, foarte rar vom găsi strategii care depășesc 40-50% din acele acțiuni pe care le-am am planificat. De aceea este important să conștientizăm acest lucru și să încercăm să asigurăm o legătură foarte strânsă între resursele financiare și acele acțiuni pe care le-am planificat. Acest lucru este valabil inclusiv pe resursa internă, deci și din bugetul național trebuie să fie alocate resurse foarte bine țintite pentru realizarea acestor acțiuni, dar inclusiv fonduri internaționale. Adică acest element trebuie. Altfel, dacă ne vom bucura că avem un document aprobat și aici se termină efortul nostru, atunci, cu siguranță, acea creștere de 8%, care este astăzi menționată ca obiectiv în document, nu va fi realizată.
