Transformările sociale în România după aderarea la UE. Lecții pentru Republica Moldova
Aderarea României la Uniunea Europeană a fost un proces complex, de lungă durată, care continuă și acum, cu impact major asupra domeniului social. Aderarea a adus atât oportunități, cât și provocări, îmbunătățind semnificativ mecanismul serviciilor sociale și condițiile de muncă pentru angajații din acest sector. Despre cum s-a adaptat România la standardele europene, despre cum a beneficiat de fonduri pentru a dezvolta rețeaua de servicii sociale și despre lecțiile pe care le poate învăța Republica Moldova din acest parcurs am discutat cu Ana Rădulescu, directoarea Asociației Asistenților Sociali din România (ASproAS).
Asistența socială din România în procesul de aderare la UE: lecții învățate și provocări depășite
După mai bine de 17 ani de la aderarea la Uniunea Europeană, procesul de ajustare și de adaptare a legislației naționale la cea europeană continuă în România, iar domeniul muncii și protecției sociale nu este o excepție. Procesele de aderare au impulsionat crearea rețelei serviciilor sociale, au îmbunătățit calitatea acestora și au contribuit la formarea asistenților sociali, care au învățat cum să evalueze nevoile sociale, să construiască și să ofere servicii sociale de calitate, afirmă Ana Rădulescu.
„Două lucruri extraordinare s-au întâmplat pentru noi: posibilitatea să cooperăm cu comunitatea asistenților sociali din Europa și, bineînțeles, să ne inspirăm din ceea ce au făcut dânșii acolo. A crescut această posibilitate de a accesa experiențele lor și să învățăm din provocările pe care ei le-au avut, dar, de asemenea, a crescut această capacitate a noastră de a accesa fonduri, pentru că bugetul României, înainte de preaderare, era un buget care nu era extrem de generos pentru a crea o rețea pentru serviciile sociale”.
În România, la fel ca în Republica Moldova, mai mult de jumătate din populație este în mediul rural. Infrastructura și resursele limitate, inclusiv umane, reduceau posibilitățile de creștere a suportului pentru oamenii de la sate. Fondurile de preaderare au umplut acest gol, crescând capacitatea în mediul rural, spune directoarea Asociației Asistenților Sociali din România. Ea precizează însă că accesarea fondurilor europene a fost și una din marile provocări.
„O condiție a fost să învățăm să scriem proiecte și să manageriem proiecte finanțate din aceste fonduri de preaderare. Altfel, fondurile sunt acolo și ele nu ajung nici la oameni, nici la noi. A fost un proces îndelungat pentru noi să învățăm cum să gestionăm fondurile, or proiectele finanțate prin fonduri europene necesită competențe extrem de înalte, profesional vorbind. Este foarte greu să gestionezi proiecte finanțate, pentru că cerințele care necesite a fi respectate sunt destul de complexe. Și atunci, pentru noi, asistenții sociali, a fost pe deoparte o provocare să scriem proiecte, să accesăm fonduri și apoi să gândim cele mai bune servicii pentru oameni. Și ne-a luat foarte mulți ani”.
Ana Rădulescu subliniază rolul major al asistenților sociali în toate schimbările pe care le presupune aderarea: „În momentul în care o țară face schimbări într-o perioadă scurtă și schimbări rapide în ceea ce privește partea aceasta de legislație, modificări în zona economică, o parte din populație nu va avea capacitatea aceasta să țină ritm schimbărilor. Și această capacitate redusă o să-i ducă cumva în afara funcționării sociale. De aceea, prezența asistenților socială este fundamentală, este obligatorie, este o condiție, dacă vreți. Fără prezența asistenților sociali, tot acest proces de aderare este unul imposibil, aș spune. Pentru că această parte a populației care nu ține în ritmul acestor schimbări, intră în atenții asistenților social, care la rândul lor intră în zona aceasta a atenției spațiului social și acest spațiu primește fonduri generoase pentru a dezvolta servicii sociale exact pentru această parte a populației care nu ține ritmul. Este un proces anevoios, extrem de dificil, însă capacitatea profesională a asistenților social va face diferența pentru oameni”.
Reformarea asistenței sociale, ca parte a procesului de aderare, nu a întâmpinat prea multă rezistență din interiorul sistemului. Provocările au venit din zona politicului, mai curând, afirmă Ana Rădulescu. „Deciziile politice, deciziile partidelor politice, deși declarativ erau în interesul dezvoltării serviciilor de asistență socială și a serviciilor sociale pentru a susține oamenii, în realitate ele nu răspundeau acestei nevoi. În realitate, ele răspundeau anumitor interese politice, pentru că în procesul de aderare toată lumea este interesată de aceste fonduri și mai repede oamenii sunt interesați de bani, decât de a produce impact în societate și comunitate”.
O altă provocare a fost profesionalizarea serviciilor sociale, pregătirea comunităților, mai ales rurale, să le folosească și depolitizarea acestor servicii. „În multe situații, aceste servicii sociale au fost în mâna politicienilor care le foloseau mai mult pentru a-și crea imagine, uneori pentru a arăta că ei sunt interesați de oameni. Și atunci, lupta noastră în procesul de preaderare a fost să profesionalizăm aceste servicii sociale și să ne asigurăm că ele au specialiști. Or gândiți-vă că în mediul rural, unde nivelul de educație este redus, accesul la internet este redus, capacitatea de a înțelege impactul serviciilor sociale, legislația europeană este destul de redus”.
Directoarea Asociației Asistenților Sociali din România subliniază că profesionalizarea serviciilor sociale este una din principalele condiții ale Uniunii Europene. Angajați în cadrul serviciilor sociale trebuie să fie profesioniști, să urmeze cursuri de formare profesională și să se alinieze la standardele europene în furnizarea serviciilor sociale. Iar cel mai important este abandonarea impresiei că faptul de a ajuta un pic, colo și colo, și din suflet, din iubire față de oameni, este suficient. „Nu este suficient. E nevoie de oameni profesioniști. Și aici a fost cea mai mare luptă a noastră. Și a dumneavoastră, Republica Moldova, va fi tot aici, pentru că banii sunt, în general, o atracție pentru diverse interese și vor servi destul de puțin oamenii care se confruntă cu probleme sociale, dacă nu își va pune amprenta asistentul social profesionist”.
Piața muncii din România: provocări și schimbări
Și piața muncii din România a suferit schimbări radicale, iar sectorul asistenței sociale nu a fost ocolit. Ana Rădulescu a subliniat impactul politic major asupra angajării asistenților sociali și dificultățile întâmpinate în protejarea titlului profesional. „Angajarea asistenților sociali în sistemul de asistență socială a fost sub un impact politic foarte mare, motiv pentru care nu peste tot au fost angajați asistenți sociali calificați. Au fost angajate persoane pe post de asistenți sociali fără a avea aceste studii. Lupta noastră a fost de protecția titlului – asistentul să fie social, să fie doar persoana care a absolvit studii universitare,” explică Ana Rădulescu.
Deși campaniile continue pentru promovarea beneficiilor angajării asistenților sociali au avut un impact pozitiv, directoarea ASproAS susține că există în continuare dificultăți, în special în mediul rural. „Avem în continuare dificultăți în angajarea asistenților sociali în serviciile sociale din mediul rural,” adaugă Rădulescu.
Aderarea României la Uniunea Europeană a adus, de asemenea, schimbări semnificative în profilul și așteptările angajatului în toate domeniile. Acestea pun accent pe competențe precum gândirea critică și capacitatea de a lucra independent și calitativ, a mai explicat Ana Rădulescu. Cu toate acestea, potriivt ei, problemele persistă.
„România se confruntă cu tineri care nu intră pe piața muncii. Școala nu îi mai pregătește. Avem decalajul acesta între ce pregătește școala și ce așteaptă piața muncii. Nu pregătim, nu dezvoltăm în școală competențe de muncă sau competențe sociale și atunci dificultatea tinerilor de a intra pe piața muncii este foarte mare,” afirmă Rădulescu.
De asemenea, aderarea la UE a adus noi ocupații pentru care nu exista forță de muncă pregătită, iar soluția a fost pregătirea la locul de muncă, un proces despre care directoarea ASproAS susține că a fost dificil: „Preaderare ne-a adus ocupații noi pentru care nu aveam forță de muncă și aceasta s-a pregătit în general la locul de muncă. A fost extrem de dificil pentru noi”.
Mobilitatea liberă pe piața muncii UE aduce și alte provocări. „Avem o populație mare care nu este pe piața muncii, șomajul este destul de ridicat în România și avem locuri de muncă vacante. Deși avem consiliere vocațională și o serie întreagă de servicii, nu avem capacitatea de a diminua acest decalaj între populația care nu este pe piața muncii și locurile de muncă vacante,” concluzionează Ana Rădulescu.
Astfel, potrivit Anei Rădulescu, deși România a făcut progrese semnificative, provocările legate de piața muncii și angajarea asistenților sociali calificați persistă, necesitând eforturi continue pentru adaptarea la noile realități și cerințe ale pieței.
Sfaturi pentru asistenții sociali și autoritățile din R. Moldova: investiți în formarea continuă
Formarea în managementul proiectelor este crucială și necesară, în contextul aderării, mai declară Ana Rădulescu. Directoarea generală a Asociației Asistenților Sociali din România a atras, totodată, atenția asupra dificultăților întâmpinate de ONG-urile din țara vecină în gestionarea fondurilor europene și a propus soluții pentru evitarea acestora.
„Noi am învățat târziu lucrul acesta și încă îl gestionăm cu dificultate. Dacă doriți să accesați toate fondurile, aveți nevoie de oameni care să fie specialiști într-un anumit domeniu, cum ar fi asistentul social, capabili să scrie proiecte care să fie acceptate de către Comisia Europeană și să le gestioneze într-un mod în care, la finalul procesului de implementare a proiectelor, să nu intre în deficit. Multe ONG-uri din România au căzut în momentul în care au aplicat pentru aceste fonduri, nu au avut capacitatea să le gestioneze și le-au dus într-un deficit financiar. Și atunci, investiți masiv acum în formare de manageri de proiecte,” a explicat Ana Rădulescu.
Rădulescu a subliniat, de asemenea, necesitatea formării continue și specializate pentru a accesa și gestiona eficient fondurile europene. „Dacă mă întrebați pe mine ce aș face pentru Republica Moldova, ar fi să fac cursuri. Și în România noi încă facem, pregătim oameni. Este ceea ce eu am învățat prima dată și asta m-a ajutat să cresc domeniul acesta al asistenței sociale, să scriu proiecte și să gestionez proiecte mari, proiecte strategice. A doua mea profesie este managementul de proiecte, pentru că vă veți uita la bani și nu îi veți putea accesa fără specialiști, veți aplica la proiecte și nu vor fi acceptate. Chiar dacă Comisia Europeană alocă un buget, vă veți uita la buget și nu veți putea accesa și atunci investiți masiv în managementul proiectelor, în formare. Asta este, cum să spun, condiția numărul unu și nu este suficient să știi management de proiecte, trebuie să știi management de proiecte în domeniul în care tu scrii proiecte,” adaugă Rădulescu.
Directoarea ASproAS și-a exprimat dorința de a sprijini asistenții sociali din Republica Moldova prin cursuri gratuite de management de proiecte. „Mi-ați adresat o întrebare la care eu mă gândeam: cum să-i ajutăm pe prietenii noștri din Republica Moldova, pe cei care ne sunt apropiați, și discutam cu colegii mei, ce ar fi să facem un curs de management de proiecte online, gratuit pentru asistenții sociali din Republica Moldova. Și avem asta în minte și sperăm să reușim să ne iasă să dăm un apel”.
