Povestea a trei refugiate din Ucraina pentru care Republica Moldova a devenit acasă
Trei ani. Atât a trecut de la momentul în care lumea lor s-a zdruncinat din temelii. Un război care părea că se va încheia rapid i-a aruncat în necunoscut, forțându-i să-și lase în urmă casele, familiile, visele. Vorbim despre refugiații pentru Republica Moldova a devenit a doua casă. Printre aceștia sunt și trei ucrainence care s-au bucurat de susținere și au reușit s-o ia de la capăt. Acum ele întind o mână de ajutor conaționalilor lor. Acestea muncesc la laboratorul EDUTech de la Liceul Teoretic „Petru Movilă", unde îi ajută pe copiii refugiați să învețe lucruri noi.
Acum trei ani, Natalia Solovei ducea o viață liniștită și împlinită în orașul Odesa. Lucrase zece ani într-o agenție de turism, iar după o perioadă de concediu de maternitate, a ales să urmeze studii în domeniul pedagogiei. Ca mulți alți ucraineni, a fost nevoită să fugă împreună cu cei doi copii, dintre care unul avea doar șapte luni, și au găsit refugiu la Chișinău. Aici, Natalia lucrează ca facilitator în laboratorul EDUTech din cadrul instituției.
„A fost o zi foarte complicată. Mergeam pe jos spre graniță. A fost groaznic, lapoviță, frig. Noi treceam hotarul prin punctul Starokazacie. Era și mama cu noi. Le mulțumesc voluntarilor care ne-au întâlnit acolo, ne-au adus la Chișinău, la ei acasă. Sperăm să se încheie războiul, să ne întoarcem acasă. Ne-am acomodat deja aici, dar dacă vom pleca acasă, vom reveni de fiecare dată”, a spus Natalia Solovei.
Departe de războiul care a devastat țara, Alisa Nechytailo și-a găsit liniștea în inima Moldovei. A ajuns la Chișinău împreună cu soțul și fiica, găsind adăpost la rude chiar în prima zi a conflictului. Ulterior, soțul s-a întors în Ucraina, însă a murit pe câmpul de luptă în regiunea Zaporojie. Printre lacrimi, Alisa mărturisește că de atunci viața ei s-a împărțit în două: „înainte" și „după” război.
„Înainte de a veni aici trăiam foarte bine în Odesa. Noi am avut de toate: business propriu, loc de muncă bun. Totul a fost bine. Apoi când am plecat în Moldova am început totul de la zero. De la zero începi să socializezi, în această structură să găsești prieteni, să-ți faci cunoștințe noi”, a spus Alisa Nechytailo.
Acum femeia este coordonator educațional în laboratoarele EDUTech, deschise de către Organizația „People Need”, unde se desfășoară activități diferite pentru copii ucraineni, dar și moldoveni.
„Acest proiect este destinat copiilor din Ucraina, care până acum fac lecții online pentru a obține studii ucrainene. Acestea sunt orientate pentru ca copii să nu stea acasă, în apartamente închiriate. Este complicat. Oamenii care de mai mult timp se află aici tot trebuie să lucreze și să aibă timp personal”, a adăugat Alisa Nechytailo.
Și colega ei Olga Kostiakova a fugit din calea războiului. Originară din orașul Nikolaev, femeia povestește emoționată că are o singură dorință să se întoarcă cât mai curând pe plaiurile natale.
„Au fost momente dificile. Soțul are aici rude, dar eu mă simțeam izolată, dar încet, încet m-am acomodat. Ulterior, mi-am dat seama că și eu și copiii avem de socializare. Eu trăiesc cu ziua de azi. Acum ne integrăm în societate. Deocamdată rămânem aici, dar în continuare nu știu ce ne așteaptă”, a spus Olga Kostiakova, profesoară de desen.
Datele publicate de Agenția ONU pentru Refugiați arată că aproape 128 de mii de refugiați ucraineni sunt înregistrați în Republica Moldova, iar în total peste 1,2 milioane de persoane au tranzitat țara de la începutul invaziei pe scară largă a Ucrainei de către Federația Rusă.
