Credință și rezistență: Poveștile păstrate în căsuțele-chilii ale Mănăstirii Răciula
Exponate în chilii. Este vorba despre Mănăstirea Răciula din raionul Călărași, unde în odăile călugărițelor sunt expuse obiecte de cult și de uz cotidian. Acestea păstrează valoroase mărturii despre calvarul prin care a trecut mănăstirea în anul 1959, atunci când a fost închisă de sovietici și transformată în sală de nunți, apoi în depozit.
O stare de liniște, credință și meditație trăiești în preajma și în interiorul căsuțelor-chilii, care adăpostesc mărturiile vieții monahale. În acest spațiu au trăit și s-au rugat măicuțele Tamara și Capitolina.
„O căsuță cu niște lucruri care s-au păstrat, anume obloanele la ferestre foarte frumoase, psaltirea rămasă de la măicuțe, care în toată ziua aici își făceau rugăciunea. Mănăstirea Răciula a fost de tip idioritmic, adică fiecare două-trei călugărițe locuiau într-o astfel de căsuță. Maicele toate au țesut, au tors, au împletit. Foarte frumoase broderii ne-au rămas de la măicuțe”, a spus maică superioară Lavrentia.
Maica Lavrentia ne-a atras atenția asupra unui prosop de borangic cu o broderie deosebit de frumoasă. În chilii pot fi văzute și veșminte bisericești, o colecție de scrisori primite de Maica Drosida de la nepoatele sale din România, dar și valoroase colecții de icoane la care se rugau măicuțele. Cu grijă sunt păstrate și cărți religioase vechi de sute de ani.
„Am avea nevoie de un specialist care ar putea să le clasifice. Nu numai cărțile, dar toate obiectele din muzeu pe care le avem – icoane vechi, covoare vechi. Să se determine anii, valoarea obiectului, ca să fie un muzeu adevărat și cei care vin să cunoască lucrurile care sunt aici” .
În anul 1959, călugărițele de la Mănăstirea Răciula au trăit un adevărat calvar. La începutul lunii iulie, sovieticii au pus în aplicare planul de închidere a mai multor mănăstiri. Călugărițele și oamenii din preajmă au opus rezistență.
„Au fost zece zile cumplite. Maicele spun că trăgeau clopotele zi și noapte. Toate stăteau în biserică și se rugau mereu cu lacrimi la Maica Domnului. Durerea a fost foarte mare, mai ales când au venit cu tractoarele și au început să dea jos iconostasul aurit, toate icoanele au fost date jos. Crucile au fost, de asemenea, date jos”.
Măicuțele și cei care le-au sărit în ajutor au fost aspru pedepsiți – un om a murit, iar alții au fost condamnați de puterea sovietică până la 15 ani de închisoare.
„Ei sunt pomeniți în toată ziua la Sfintele slujbe ca creștini care au apărat mănăstirea”, a adăugat maica superioară Lavrentia.
Mănăstirea Răciula a revenit la viață în 1989. De atunci, maică stareță este Preacuvioasa Eustalia, care a sărbătorit recent 100 de ani de la naștere. În prezent, în acest așezământ monahal viețuiesc 55 de măicuțe.
