Primul val al deportărilor staliniste, organizat acum 84 de ani: Majoritatea victimelor nu au fost reabilitate
Acum 84 de ani, în noaptea de 12 spre 13 iunie, în casele din satele și orașele Basarabiei domnea liniștea. Oamenii adormeau, fără să știe că acea noapte avea să fie ultima petrecută acasă. În zorii zilei de 13 iunie 1941, trupele NKVD aveau să înceapă primul val de deportări staliniste, ridicând cu forța zeci de mii de persoane și trimițându-le în Siberia și Kazahstan, în vagoane pentru vite. Astăzi, Arhiva Națională păstrează peste 48 de mii de dosare ale celor deportați, iar istoricii spun că aceste măsuri aveau un scop clar: instaurarea fricii și suprimarea oricărei forme de rezistență față de regimul sovietic.
„Deportările în masă fac parte din procesul de sovietizare a teritoriilor anexate. Are loc reluarea acestor metode de disciplinare, dacă vreți, și de pedepsire a țăranilor pentru ca ei să fie înfricoșați în așa fel încât să nu mai opună nicio rezistență statului, să intre în colhoz, să dea recolta statului, să dispară orice grijă față de propriile necesități. Asta era dorința lui Stalin”, a declarat astăzi istoricul Igor Cașu, directorul Agenției Națională a Arhivelor (ANA), într-un interviu pentru Moldova 1.
Spre deosebire de valurile din 1949 și 1951, deportările din 1941 au fost mai dure: familiile erau despărțite, nu li se permitea să ia bunuri esențiale, iar ținta acestora nu au fost doar țăranii gospodari, ci și liderii locali, primarii, funcționarii, activiștii, proprietarii de pământuri, susține istoricul.
„În 1941, au fost despărțiți capii familiilor de soții și copii, ceea ce nu s-a întâmplat nici în 1949, nici în 1951. De aici, deportații din 1941 au avut mai multe probleme în a-și ridica o casă. Lor nu li s-a permis, în comparație cu cei din 1949, să ia instrumente de lucru esențiale pentru a face o casă din lemn”, a remarcat istoricul.
În opinia lui Igor Cașu, operațiunea din iunie 1941 a fost pregătită minuțios, în contextul în care autoritățile sovietice luau deja în calcul izbucnirea războiului.
„A fost mobilizat un număr impresionant de vagoane, 1.315, în contextul în care se aștepta războiul, dar Stalin credea că nu se va întâmpla. Totuși, se lua în considerare posibilitatea începutului războiului și trebuiau extrase elementele care puteau să organizeze acte de sabotaj, rezistență împotriva Armatei Roșii”, a explicat directorul ANA.
Doar o mie din zecile de mii de deportați au fost reabilitați cu adevărat. Ceilalți s-au întors fără drepturi, fără bunuri, fără recunoaștere, afirmă Igor Cașu.
„Majoritatea absolută nu a fost reabilitată, ei au fost amnistiați. (...) Ei au revenit, dar se aflau ilegal aici, foarte vulnerabili și li s-a interzis, practic, să revină în localitățile lor”, a amintit interlocutorul nostru.
Un pas important pentru restabilirea adevărului istoric este desecretizarea și centralizarea dosarelor deportaților. Potrivit directorului arhivei naționale, acestea pot fi consultate, în prezent, la sediul ANA, iar în curând listele vor fi publicate online, pentru ca oricine să-și poată găsi rudele sau să cunoască istoria celor deportați.
„La ora actuală, noi avem la Agenția Națională a Arhivelor transferate circa 48 de mii de dosare, 60 la sută din dosarele actuale au fost transferate în ultimii ani. În trei ani, am realizat ceea ce nu s-a realizat în ultimele trei decenii, (...) nu mai mergi la diferite instituții, aștepți, toate dosarele sunt aici și noi, în decurs de o lună, o să le ordonăm”, a relatat directorul de la Arhivă.
Precizăm că, în ajunul comemorării deportării în masă din 12-13 iunie 1941, ultimele circa 20 de mii de dosare ale victimelor represiunilor politice au fost desecretizate și transmise, în cadrul unei ceremonii, Agenției Naționale a Arhivelor.
În această dimineață, deputații au ținut un minut de reculegere în memoria victimelor deportărilor staliniste. Președintele Legislativului, Igor Grosu, a evocat acest moment dureros din istoria țării, menționând că deportările au fost o crimă împotriva poporului nostru, iar datoria autorităților este să păstreze vie memoria acestor tragedii.
