Meșterul care asigură cu chimire aproape toți artiștii din R. Moldova: De la Plăieșii, orchestrele lui Botgros și fraților Advahov până la „Joc”
Meșterul popular Dumitru Daraban din Ialoveni păstrează vie, la cei 82 de ani ai săi, arta lucrului în piele, un meșteșug moștenit din tată-n fiu. Cunoscut pentru chimirele și cravașele sale, lucrate manual, Dumitru continuă să ducă mai departe tradiția familiei, fiind furnizor de podoabe pentru cele mai renumite ansambluri folclorice din țară.
Dumitru Daraban este membru al Uniunii Meșterilor Populari de peste trei decenii. Deși a absolvit universitatea și a lucrat mulți ani în comerț, viața lui a luat o altă direcție odată cu schimbările economice din perioada restructurării, a povestit meșterul popular într-un interviu pentru Radio Moldova.
„Când s-a început restructurarea, taică-meu a insistat să fac chimire. Bunelul a făcut și el a păstrat tehnologia - din piele naturală. Mi-a spus: să nu se piardă, fă, că e un lucru bun și trebuie”, își amintește bărbatul.
Așa a început o nouă etapă pentru Dumitru Daraban, care a descoperit nu doar o tradiție de familie, ci și o sursă de satisfacție și împlinire personală.
„Am luat o bucată de piele, am dat 36 de ruble și am făcut patru chimire. Le-am vândut cu câte 150 de ruble. Dintr-un foc m-a motivat - am văzut că nu lucrez degeaba. Și, pe deasupra, îmi place la nebuni să meșteresc de când eram copil”, a adăugat el.
Astăzi, aproape toate ansamblurile folclorice importante din Republica Moldova poartă chimirele sale.
„Plăieșii, ansamblul lui Botgros, frații Advahov, ansamblul Joc - la toți le-am făcut. Acum devine la modă: nănașul și mirele să fie în costum național și tot mai des cumpără și din ăștia”, menționează Dumitru Daraban.
Lucrul în piele este migălos și solicitant, însă meșterul spune că pasiunea și răbdarea îl țin tânăr.
„Nu e nimic de mașină făcut aici. Totul e de mână și ia timp. Trebuie să știi tehnologia. Pielea nu se poartă ca și alt material. Taica mi-a arătat, mi-a povestit și mi-a lăsat moștenire”.
Chimirul, explică el, nu este doar un obiect decorativ, ci o piesă cu semnificație istorică și culturală. Este un brâu lat din piele, ornamentat și prevăzut cu buzunare, purtat odinioară de bărbații din sate.
Dumitru Daraban nu se teme că tradiția se va pierde, pentru că unul dintre fiii săi i-a moștenit pasiunea.
„Am doi ficiori. Amândoi repară televizoare și telefoane, dar pe unul l-am ademenit și o să lucreze cu mine. Văd că s-a aprins și îmi spune că o să facă mai mult decât mine. Eu mă bucur, desigur”, este mândru meșterul de la Ialoveni.
Dumitru Daraban are un vis mare, legat de identitatea culturală și spirituală a neamului nostru.
„Să ne unim cu Patria-mamă, România. Să revenim la cultura noastră adevărată, care ne aparține nouă. Și să trăiască lumea în pace, să nu mai facă rachete și tancuri, dar să facă lucruri casnice, necesare pentru viață”, susține meșterul.
Secretul longevității și energiei sale, spune Dumitru Daraban, este simplu: munca, cumpătarea și o viață trăită în echilibru.
„M-am dezvoltat muncind. N-am fumat, n-am pus mâna pe țigară. N-am abuzat de beție, mi-am păstrat sănătatea. Taică-meu mi-a spus: dacă omul merge pe o cale dreaptă și ține drumul bine, o duce bine. Bunelu’ a ajuns la 105, taică-meu - la 92”, a conchis meșterul Dumitru Daraban.
