Chișinăul – orașul care a renăscut din cenușă de nenumărate ori: de la târg medieval la capitală europeană
De la un mic târg așezat pe malurile râului Bâc până la metropola de astăzi, Chișinăul poartă urmele tuturor epocilor, de la urmele comunităților preistorice și perioada medievală, până la amprentele țariste, interbelice, sovietice și independente. Invitat în emisiunea „Bună dimineața” de la Moldova 1, istoricul Sergiu Musteață a vorbit despre originile și evoluția capitalei, precizând că, „dacă e să vorbim de istoria Chișinăului, bineînțeles că este una foarte bogată și diversă. Din păcate, nu atât de bine cunoscută, atât de locuitorii capitalei, cât și de ceilalți cetățeni ai Republicii Moldova”.
Primele mențiuni despre Chișinău sunt încă disputate. „Unii speculează pe seama unui document de la 1436, alții pe seama documentului de la 1466. De aceea și Chișinăul, cumva, sărbătorește de două ori aceeași aniversare. Spre exemplu, în 1966 s-au sărbătorit 500 de ani, dar cu 30 de ani mai devreme, deja s-au sărbătorit 500 de ani, în perioada interbelică”.
Dincolo de documente, istoricul afirmă că, „din punct de vedere arheologic, Chișinău este mult mai vechi. Și săpăturile mai vechi sau mai recente demonstrează acest fapt. Încă din Mezolitic avem comunități protoumane care au staționat pe aici temporar, de o parte și de alta a Bâcului”.
El atrage atenția asupra rolului râului care traversează orașul. „Noi încă nu am înțeles rolul Bâcului în istoria Chișinăului. Toată lumea îl tratează astăzi ca un mic pârâiaș. Nici n-a fost râul navigabil, dar a fost un râu care totuși a dat viață. Râul care, ca un magnet, a tras populațiile în valea acestuia”.
De la târg medieval la capitală
În perioada medievală, localitatea s-a transformat în târg, o zonă economică activă „nu doar din perspectivă locală, dar pentru că era la intersecția drumului comercial, de la Marea Neagră spre Nord. Devine un loc, o stație de oprire a negustorilor, care, odată opriți aici, sigur că au mai făcut și schimb de mărfuri, și așa crește ponderea acestuia”.
Chișinăul a fost de mai multe ori atacat și pârjolit, dar, spune istoricul, „a știut să reînvie de fiecare dată. De ce? Din cauza că este o zonă atractivă, prielnică pentru activitate și viață. De câteva ori ars aproape în temelie, a reînviat”.
Transformarea într-un centru administrativ a început în 1812, după anexarea Basarabiei de către Imperiul Țarist. „Poziția centrală, atunci când cauți locul unei capitale, contează. Chișinăul nu era prea aproape de hotar, deci nu era în pericol. Chiar dacă spațiul pruto-nistrean este destul de îngust, de la est la vest sunt 150 de kilometri, totuși au găsit o locație centrală. Și către 1813, Chișinăul, din punct de vedere al acceptării casei imperiale țariste, s-a dovedit a fi foarte clar”.
„Acolo a fost și o garnizoană rusească, unde a staționat multă vreme, în contextul războiului ruso-turc din 1806–1812. Cumva deja era clar că zona aceasta este potrivită și așa a fost selectat să fie Chișinăul. De aceea și s-a investit ulterior, și a crescut ceea ce avem noi astăzi – orașul de sus, partea dintre Academia de Studii Economice din Moldova și Bulevardul Ștefan cel Mare, rezultatul planului din 1835, când Chișinăul crește la nivel de infrastructură și instituții importante”.
Epoci și transformări: de la țarism la independență
„Regimurile politice își lasă amprenta, vrem sau nu vrem. Ca urmare a politicilor unui regim sau altul, apar schimbări vizibile în arhitectura și structura urbană”, spune Sergiu Musteață.
El explică faptul că istoricii vorbesc despre Chișinăul țarist, Chișinăul interbelic, Chișinăul sovietic și Chișinăul independent. „Chișinăul țarist s-a transformat și a crescut într-adevăr, și ca pondere social-politică, și administrativă, dar și economică. Chiar dacă a fost dominație țaristă, oricum arhitectura vremii este apropiată de cea vest-europeană”.
„La finele secolului XIX vorbim de apeduct, fabrica de apă, rețeaua de asigurare cu apă, iluminare, tramvaiul cu cai – toate acestea au aliniat orașul la tendințele urbane europene”.
Perioada interbelică a fost una de modernizare intensă. „Chișinăul, în 22 de ani, s-a transformat cât n-am reușit noi să facem în 100, în ultima sută de ani”, a explicat istoricul, referindu-se la perioadă în care teritoriul dintre Prut și Nistru s-a aflat în componența României Mari, după Unirea din 1918.
Cel de-al Doilea Război Mondial, însă, a lovit capitala din plin. „Toamna lui 1943 și vara lui 1944, Chișinăul a fost bombardat masiv. În urma operației Iași–Chișinău, orașul arăta ca Varșovia. Mai mult de două treimi din fondul construit erau distruse”, spune Musteață.
Reconstrucția a venit odată cu dominația sovietică: „Chișinăul a trebuit să reînvie după război, dar a reînviat dintr-o perspectivă și viziune sovietică. Foarte mult s-a demolat, s-a construit din perspectiva arhitecturii staliniste”.
Identitatea Chișinăului și populația sa
*„Chișinăul a fost un oraș românesc, moldo-românesc, de-a lungul timpului, dar regimurile țarist și sovietic au schimbat structura identitară a orașului. Localnicii au fost nedreptățiți, marginalizați. Abia după independență, în ultimii 25 de ani, Chișinăul devine orașul localnicilor, cu o populație preponderent moldo-românească”.
Istoricul amintește că, „în perioada țaristă, Chișinăul era un oraș al comunității evreiești – două treimi din populație erau evrei, ceea ce a influențat pozitiv economia și cultura. Din păcate, această populație a fost exterminată în contextul celui de-al Doilea Război Mondial. Mai apoi, orașul a fost populat cu oameni veniți din adâncurile Uniunii Sovietice”.
Chișinăul de azi
„Acum 100 de ani, în perioada interbelică, Chișinăul s-a extins dincolo de Bâc. Visternicenii de altădată au devenit parte integrată a orașului. Astăzi, ca suprafață și număr de populație, se aliniază orașelor europene”, spune Musteață.
Dar capitala are încă restanțe: „Mai avem de lucrat la atitudinea și cultura cetățeanului față de moștenirea culturală, față de protecția monumentelor istorice și față de istoria noastră bulversată. Aici trebuie să muncim ca acest oraș să fie asumat de locuitorii săi”.
„Este un oraș în creștere, un oraș în dezvoltare, continuu alimentat cu noi locuitori. Așa cum genetica se schimbă prin amestec, așa și Chișinăul. Dar pentru ca să avem un oraș cu adevărat civilizat, trebuie să investim în educație și cultură. Locuitorii trebuie să-și asume faptul că sunt chișinăuieni, să fie mândri că locuiesc în capitală”.
CITIȚI ȘI:
