Provocările adopțiilor în Republica Moldova: diferența dintre așteptările familiilor și profilul copiilor adoptabili
Sute de copii din Republica Moldova cresc în continuare fără o familie, deși au statut adoptabil, iar numărul adopțiilor realizate anual rămâne mult sub cel al copiilor eligibili. Autoritățile spun că principala problemă nu ține de durata procedurilor, ci de diferența dintre profilul copiilor disponibili pentru adopție și așteptările familiilor care vor să adopte.
Potrivit datelor prezentate în cadrul emisiunii „Spațiul Public” de la Radio Moldova, anual sunt adoptați aproximativ o sută de copii.
„La momentul actual, conform datelor statistice, avem eligibili pentru adopție națională un număr de 871 de copii. Preponderent, cifra cea mai mare, ca de obicei, se menține în municipiul Chișinău, care are o populație mai mare. Conform datelor statistice pe care le deține Ministerul Muncii, până la ziua de astăzi au fost adoptați 98 de copii, dintre care 95 prin procedură de adopție națională și trei prin adopție internațională”, a declarat Olesia Cașciuc, consultantă principală în cadrul Direcției politici de protecție a drepturilor copilului și familiilor cu copii, Ministerul Muncii și Protecției Sociale în cadrul emisiunii „Spațiul Public” de la Radio Moldova.
Deși procedura este adesea percepută ca fiind complicată și de lungă durată, autoritățile susțin că, după etapa de potrivire dintre copil și familie, procesul poate fi finalizat relativ rapid.
„În practică, acest termen durează în mediu de la șase-șapte luni de zile”, a precizat Olesia Cașciuc, explicând că perioada cea mai lungă este, de fapt, așteptarea identificării unui copil potrivit.
Specialiștii afirmă că blocajul apare din cauza preferințelor adoptatorilor, care își doresc, în majoritate, copii foarte mici și fără probleme de sănătate. În realitate, cei mai mulți copii adoptabili sunt mai mari de șapte ani, fac parte din grupuri de frați sau au nevoi speciale.
„Procesul se blochează între dorința adoptatorilor de a adopta și de a se deschide, de a primi în casele lor un copil cu statut adoptabil. Nu orișicine este disponibil să crească un copil străin, să-i spunem așa, care nu este venit pe cale naturală”, a explicat reprezentanta ministerului.
La nivel național, aproximativ 300 de persoane sau familii sunt înregistrate drept adoptatori, însă potrivirea cu un copil poate dura ani întregi. Potrivit reprezentanților societății civile, acest lucru este determinat și de așteptări nerealiste.
„Familiile vin cu un vis idealist – să adopte un copilaș foarte mic, fără dificultăți de sănătate. Dar aceasta nu este realitatea Republicii Moldova, pentru că își imaginează că va fi mai ușor să integreze copilul”, a declarat Stela Vasluian, directoarea executivă a organizației „Amici dei Bambini Moldova”.
Totodată autoritățile subliniază că statutul de copil adoptabil este acordat doar după ce au fost epuizate toate încercările de reintegrare în familia biologică sau extinsă.
„Dacă nu este posibil reintegrarea copilului în familie biologică, atunci mama poate să fie, ori părinți mai bine zis, pot să fie decăzuți din dreptul părintești. Și în rezultatul acestei acțiuni el are deja statut rămas fără ocrotire părintească și când avem și refuzurilor din partea rudelor, atunci copilul întrunește și i se oferă și statutul de copil adoptabil care este luat în evidență de autoritate tutelară și deja se inițiază procesul de a identifica o familie pentru a-l putea adopta pe acest copil, pentru a-i oferi familie, pentru a-i oferi stabilitate, oferi dragoste, afecțiune, pentru a se dezvolta multilateral într-o familie care ei o așteaptă”, a explicat Olga Zaharia, șefa Direcției Îngrijire Alternativă și Adopție din cadrul Primăriei Chișinău.
Autoritățile susțin că, în ultimii ani, accentul a fost pus pe prevenirea separării copilului de familie, iar numărul cazurilor de abandon a scăzut semnificativ. Potrivit specialiștilor în protecția copilului, comparativ cu situația de acum 10–15 ani, tot mai puțini copii ajung în sistemul de protecție, intervențiile fiind orientate spre sprijinirea familiilor biologice și menținerea copiilor în mediul familial ori în familia extinsă. În aceste condiții, copiii foarte mici ajung rar să obțină statut adoptabil, ceea ce explică și numărul redus de adopții în raport cu așteptările familiilor.
