Ministra Natalia Plugaru: În 20 de ani, numărul copiilor din orfelinate a scăzut de la 11.500 la 350
Progresele înregistrate de Republica Moldova în domeniul dezinstituționalizării și protecției drepturilor copilului poziționează țara drept reper la nivel regional. Ministra Muncii și Protecției Sociale, Natalia Plugaru, subliniază că noua etapă a reformei se va concentra pe prevenție, consolidarea familiei biologice, extinderea rețelei de specialiști locali și recrutarea asistenților parentali profesioniști.
„De 20 de ani, de când a început această reformă a sistemului de îngrijire a copiilor, vorbim despre faptul că minorii care se aflau în instituții – numite pe atunci orfelinate – trebuie să crească în familii. Și nu vorbesc aici despre adopții, ci despre familii care, pe o anumită perioadă, au grijă de acești copii. Dacă la începutul reformei aveam în jur de 11.500 de copii în sistem, astăzi, după un parcurs de 20 de ani, au mai rămas în jur de 350”, a declarat ministra Muncii și Protecției Sociale, Natalia Plugaru, la emisiunea „În Context” de la Moldova 1, ediția din 16 septembrie.
Următorul obiectiv al autorităților este ca minorii care ajung în situații de vulnerabilitate să fie plasați direct într-un mediu familial, fără a mai trece printr-o etapă intermediară.
„Copiii ajung în instituții, iar noi încercăm ulterior să-i plasăm în familii. Este un efort extrem de mare, dar și un rezultat pe măsură, dovadă fiind faptul că zilele acestea găzduim reprezentanți din diverse țări care vin să învețe din experiența noastră. Prin urmare, nu trebuie să ne oprim aici. Într-un sistem ideal, copiii nici nu ar trebui să treacă printr-un centru de plasament, ci ar trebui plasați imediat într-o familie”, a explicat Natalia Plugaru.
Prevenirea separării și suportul pentru părinți
Statul își propune ca scoaterea unui copil din familia biologică să rămână o măsură de ultimă instanță.
„Copiii sunt separați de părinți, într-adevăr, atunci când își pierd părinții și nu există rude la care să-i putem plasa, căci prioritatea noastră este ca minorul să rămână în familia extinsă. O altă cauză este legată de abuz, violență, consum de alcool sau de incapacitatea părinților de a oferi îngrijire. Din acest motiv, în următorii ani trebuie să investim masiv în părinți, în pregătirea și sprijinul lor, astfel încât să prevenim situațiile în care copilul trebuie scos din familie”, a precizat ministra.
Autoritățile implementează diverse programe de sprijin care combină ajutorul financiar cu intervenția directă a specialiștilor în cadrul familiilor.
„Atunci când apar probleme, lucrăm îndeaproape cu părinții pentru a preveni separarea. Prevenția are două direcții principale: pe de o parte, programul 'Sprijin familial', care include o componentă financiară pentru familiile vulnerabile din punct de vedere al veniturilor; pe de altă parte, banii nu rezolvă totul, așa că investim mult timp în consiliere prin intermediul asistenților sociali comunitari și a unei rețele extinse de specialiști la nivel local”, a adăugat Natalia Plugaru.
Mai puțin de 300 de specialiști pentru peste 800 de localități
Una dintre marile vulnerabilități ale sistemului rămâne însă deficitul de personal specializat capabil să intervină direct în familiile aflate în dificultate. Deși reforma „Restart” a introdus funcția de specialist în protecția drepturilor copilului, aceștia nu sunt încă prezenți în fiecare comună sau oraș.
„Problema este că nu avem un specialist în fiecare localitate. Practic, un singur om acoperă mai multe sate, iar din cauza logisticii și a transportului îi este foarte greu să ajungă la fiecare familie. În prezent, avem în jur de 288 de specialiști în domeniul drepturilor copilului, în timp ce localitățile sunt peste 800”, a punctat ministra, la postul public de televiziune.
Prevenția este mult mai puțin costisitoare decât instituționalizarea pe termen lung, motiv pentru care extinderea rețelei de specialiști reprezintă o prioritate strategică.
„Investiția în acești specialiști care sprijină familiile este, de fapt, o investiție pe termen lung în prevenirea instituționalizării. Din perspectivă financiară, este mult mai costisitor pentru stat să întrețină copii în centre, acoperind cheltuieli de cazare, alimentație și studii, decât să intervină preventiv pentru a păstra copilul alături de părinții săi”, a argumentat Natalia Plugaru.
Lipsa asistenților parentali profesioniști, o provocare majoră
Un alt punct sensibil al sistemului ține de dificultatea identificării unor familii sau persoane dispuse să primească și să educe copii aflați în dificultate.
„Este destul de greu să găsim asistenți parentali profesioniști. Această profesie cere, practic, o dedicare totală creșterii și educării unor copii care nu sunt ai tăi. Înțelegem că salariul oferit de stat nu este întotdeauna suficient, ceea ce face ca recrutarea să fie complicată. Investim constant în instruire și continuăm căutările. Lansăm, totodată, un apel către toți cei care rezonează cu această misiune să apeleze la structurile teritoriale de asistență socială sau la primării”, a mai spus ministra.
Reducerea numărului de copii din instituții nu înseamnă dispariția „cazurilor dificile”. În strategia de prevenire, un accent deosebit este pus pe educația parentală, inclusiv pentru familiile care îngrijesc copii cu cerințe educaționale speciale sau dizabilități.
„Să crești un copil nu este ușor, iar părinții au nevoie permanent de sprijin. Ne propunem să extindem programele de educație parentală, inclusiv pe cele specializate. Provocarea actuală este că aceste programe sunt încă fragmentate și dependente de finanțări punctuale, de aceea, obiectivul nostru este să le extindem la nivel național”, a conchis ministra Natalia Plugaru.
Potrivit datelor oficiale, în Republica Moldova funcționau, acum 20 de ani, 67 de instituții rezidențiale în care se aflau peste 11.500 de copii.
Astăzi au mai rămas doar câteva centre mari, destinate în special copiilor mici și celor cu afecțiuni severe, în care se mai află aproximativ 300 de minori.
CITIȚI ȘI:
