„Norocul” Chișinăului: Factorii care au contribuit la transformarea unui târg într-un oraș important, enumerați de istorici
Evoluția Chișinăului dintr-un simplu târg de pe malul râului Bâc într-un oraș strategic este rezultatul unei lungi transformări geopolitice, administrative și urbanistice. Un rol crucial în transformarea Chișinăului într-un centru comercial l-a jucat poziționarea sa geografică favorabilă, iar transformarea sa în capitală a Guberniei Basarabia a fost meritul mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni.
Istoricul Igor Cașu afirmă că târgul Chișinău (Cheșenău) exista înainte de 17 iulie 1436, această dată fiind legată exclusiv de prima atestare documentară a denumirii de către domnitorii și frații Ștefan și Ilie. Aceștia au emis un hrisov prin care îi dădeau și îi întăreau logofătului Oancea, ca răsplată pentru slujba sa credincioasă, mai multe sate și moșii.
„Când ne referim la 17 iulie 1436, noi spunem că e prima mențiune a denumirii, nu a localității. Prima dată se menționează locul 'lângă Cheșenăul lui Acbaș, lângă cetatea tătărească', și se vorbește despre o fântână. Deci, este vorba despre zona Circului de astăzi”, a declarat directorul Agenției Naționale a Arhivelor, Igor Cașu, la emisiunea „Bună dimineața” de la Moldova 1.
Chișinăul, de la târg la sat în 140 de ani
Potrivit istoricului, a doua menționare documentară a denumirii de Chișinău (Cheșenău) are loc după 30 de ani, marcând un alt statut al localității.
*„În 1466, avem deja mențiunea de seliște, adică așezare, fiind amintit Vlaicu Pârcălab ca proprietar. Abia la 25 aprilie 1576 Chișinăul apare cu denumirea de sat, în timpul domniei lui Petru Șchiopul. Tot de atunci avem cu siguranță și denumirea clară 'Fântâna de la Albișoara'”, a precizat Igor Cașu.
Chișinăul, dezvoltat datorită poziționării geografice
Norocul dezvoltării Chișinăului, susțin majoritatea istoricilor, este legat direct de poziționarea sa geografică. În acea vreme, cea mai dezvoltată localitate din zonă era Lăpușna, un centru comercial și administrativ-cheie pentru negustori și viața politică.
„Chișinăul era un sătuc. Succesul lui a fost precedat de faptul că a decăzut importanța Lăpușnei ca târg, pentru că la sud, la Căușeni, se aflau tătarii nogai care provocau conflicte. Acest lucru a afectat, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, securitatea drumului comercial care lega Lăpușna de Iași. Pe fondul acelor tensiuni, importanța Chișinăului a crescut”, a punctat istoricul.
În următoarele decenii și secole, Chișinăul a preluat definitiv rolul de centru comercial în locul Lăpușnei. Ulterior, după anul 1812, a devenit un oraș de importanță majoră în Imperiul Țarist, statut obținut și datorită eforturilor mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni, care a insistat ca sediul Mitropoliei să fie stabilit la Chișinău.
Pe atunci, competiția pentru statutul de capitală a Basarabiei se purta între mai multe localități.
„Se discutau mai multe alternative. Printre acestea era Tighina. Tighina putea să devină centrul administrativ, dar a fost selectat Chișinăul, pentru că se afla în zona centrală. Acesta a fost norocul lui”, a subliniat directorul Agenției Naționale a Arhivelor.
Ce îi leagă pe Carol Schmidt și pe Serafim Urechean?
Întrebat ce alte personalități au lăsat o amprentă profundă asupra dezvoltării capitalei, pe lângă cel mai longeviv primar, Carol Schmidt, istoricul Igor Cașu a enumerat câteva nume notorii: guvernatorul Pavel Feodorov, arhitectul Alexandru Bernardazzi, primarul Gherman Pântea din perioada interbelică, arhitectul-șef Robert Kurtz din perioada sovietică și Serafim Urechean din perioada contemporană.
„A făcut tot ce i-a stat în putință pentru a dezvolta Chișinăul. Cel puțin, pentru dezvoltarea sectorului Ciocana trebuie să-i fim recunoscători”, a afirmat Cașu, cu referire la Urechean, cel care a condus Chișinăul timp de 11 ani.
Dacă privim în trecut, cea mai dinamică expansiune urbană a capitalei a avut loc în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, datorită viziunii arhitectului de origine italiană Alexandru Bernardazzi și a primarului Carol Schmidt.
„O dezvoltare remarcabilă am avut și în perioada interbelică, chiar dacă a fost un timp scurt. Ca repere, avem acele căsuțe mici și cochete de pe strada M. Kogălniceanu, la intersecție cu G. Bănulescu-Bodoni. De asemenea, pe strada Mihai Eminescu găsim probabil cea mai mare concentrație de astfel de vile urbane. Au o arhitectură deosebită, cu uși și ferestre specifice - dacă mergeți la Cambridge, veți găsi un stil similar”, a spus istoricul, la postul public de televiziune.
De asemenea, directorul Agenției Naționale a Arhivelor a vorbit despre rivalitatea urbană și legăturile strânse dintre Chișinău și Odesa, două orașe care prezintă similitudini la nivel arhitectural.
„A existat întotdeauna această concurență cu Odesa. Am fost conectați de acest oraș prin linia ferată construită în 1871 pentru a avea ieșire la port, având în vedere că regiunea noastră era specializată în producția de cereale”, a punctat istoricul.
Conform recensământului imperial din 1897, Chișinăul avea peste 110.000 de locuitori, clasându-se printre cele mai mari orașe din Imperiul Rus, după Sankt Petersburg, Moscova, Kiev și Odesa.
Chișinăul a fost unul dintre cele mai grav afectate orașe din Europa în urma distrugerilor din cel de-al Doilea Război Mondial, Orașul Vechi fiind distrus în proporție de 70%, a mai ținut să sublinieze Igor Cașu.
„Orașul de astăzi are în jur de 70% clădiri construite în perioada 1951-1991, iar 50% dintre clădirile actuale au fost ridicate între anii 1960 și 1980. În 1965, nicio clădire din Chișinău nu depășea trei etaje, orașul semănând mai degrabă cu o localitate dintr-o provincie americană”, a menționat Cașu.
Ce nu este în regulă cu „hramul” de pe 14 octombrie
Sărbătorirea Hramului Chișinăului la data de 14 octombrie este o formulare problematică din punct de vedere istoric, susține Igor Cașu, explicând că, în mod tradițional, hramul unei localități este strâns legat de sfântul ocrotitor al bisericii din comunitate.
„Odată cu ridicarea bisericii, care are un hram, se sărbătorește și hramul localității, numit și Ziua hramului, pentru că o comunitate se dezvolta în jurul lăcașului sfânt. De ce este problematică denumirea de 'Hramul Chișinăului'? Pentru că la baza constituirii orașului au stat mai multe sate care au devenit ulterior cartiere. Prin urmare, ar trebui să alegem hramul unei localități care a stat la geneza Chișinăului. Și atunci ne amintim că avem două biserici care s-au păstrat până în 1812, prima fiind Biserica Măzărache, din 1752”, a explicat istoricul.
Totodată, directorul Agenției Naționale a Arhivelor precizează că data actuală a sărbătorii este raportată la calendarul Iulian (stil vechi), fiind rezultatul unui compromis stabilit în perioada Perestroikăi.
„Trebuie să precizez că 14 octombrie reprezintă sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului (Pocroavele) pe stil vechi, care, altfel, se sărbătorește pe 1 octombrie. S-a ajuns la acest compromis în anul 1987. Nu este o greșeală în principiu, dar ar fi mai corect să spunem 'Ziua Chișinăului' sau 'Sărbătoarea Chișinăului'”, a conchis Igor Cașu.
CITIȚI ȘI:
