Marcela Benea, poeta unui discurs poetic deosebit, omagiată la aniversare
Marcela Benea, una dintre marile poete ale literaturii române, a fost omagiată cu prilejul celei de-a 75-a aniversări de la naștere. La Muzeul Național al Literaturii Române a fost inaugurată o expoziție de carte, a avut loc un medalion literar, la care confrații de condei au venit cu flori, i-au exprimat sărbătoritei respectul și admirația pentru discursul poetic deosebit.
De la placheta de debut „Zestre", din 1974, până la recenta Antologie de versuri „Eu sunt cartea", discursul poetic al Marcelei Benea este marcat de o tristețe luminoasă.
„Poezia mea e despre deportări, e despre suferință, e despre moarte, e despre viață. Tatăl meu a fost ridicat, condamnat la 25 de ani, pe timpul lui Stalin, și dus în gulagul sovietic, la Vorkuta. Asta am trăit eu în copilărie, am învățat istoria adevărată, nu cea care ni se preda la școală”, mărturisește Marcela Benea.
În poemele Marcelei Benea regăsim bucuriile, tristețile și speranțele noastre, spun confrații de condei.
„Cred că cel care deschide o carte de Marcela Benea are senzația, așa cum zice poeta, că „Aude gura lui Dumnezeu vorbind întotdeauna în versuri”. Aceasta este Marcela Benea”, crede poetul Vasile Romanciuc.
Poetul Emilian Galaicu-Păun e de părerea că poeta s-a sincronizat cu toate generațiile din literatura noastră:
„Marcela Benea este o poetă care a trecut dintr-un sistem de referință în altul, a ars etapele, s-a sincronizat, practic, cu toate generațiile de la noi. Este o poetă foarte actuală și o poetă care le vorbește celor tineri.”
Și tinerii o confirmă.
„Folosește cuvintele într-un mod extraordinar și asta mă fascinează la ea.”
„Îmi place cât de adânc scrie.”
„Suntem bucuroși s-o felicităm, astăzi, cu o vârstă a maturității, să ascultăm poezia ei. Cred că Marcela Benea este dintre cele mai talentate poete române, un poet adevărat”, a declarat Maria Șleahtițchi, directorul Muzeului Național al Literaturii Române.
Poeta edifică în poezia sa și imaginea casei părintești, care îi trezește amintiri și nostalgie:
„Aceasta nu e o casă obișnuită pentru mine. E o casă, în care cartea a fost o necesitate. De aceea, am și un vers care sună așa: „Eu sunt Cartea! Beți-mă, mâncați-mă, lăsați-mă goală, fără cuvinte.”
Marcela Benea s-a nascut la 4 iunie 1948, în satul Văratic, raionul Râșcani. Cărțile ei au fost traduse în numeroase limbi, au fost apreciate cu prestigioase premii literare la noi și în străinătate.
