Acum 32 de ani, Republica Moldova și-a declarat independența față de Uniunea Sovietică
Cu 32 de ani în urmă, la 27 august 1991, în urma puciului de la Moscova, Republica Moldova și-a declarat independența, „având în vedere trecutul milenar al poporului nostru și statalitatea sa neîntreruptă în spațiul istoric și etnic al devenirii sale naționale”, așa cum se menționează în Declarația de Independență.
Acest act fondator al Republicii Moldova din 27 august 1991 este marcat în fiece an ca Ziua Națională a Republicii Moldova sau Ziua Independenței.
Evenimentul a fost precedat de adoptarea Declarației de suveranitate, la 23 iunie 1990, și de neparticiparea, în ciuda presiunilor, la referendumul asupra menținerii URSS, pe data de 17 martie 1991.
Declarația de Independență, actul fondator al Republicii Moldova
Declarația de Independență a fost semnată de 278 de deputați din 380 de parlamentari aleși nominal, conform circumscripțiilor. Deși a existat o dorință enormă de menținere a Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești în componența URSS, succesul mișcărilor naționale de la sfârșitul anilor ’80 ai secolului trecut a fost incontestabil.
Astfel, la Marea Adunare Națională din 27 august 1989 participă aproximativ 750.000 de oameni care cer declararea limbii române ca limbă de stat în RSSM și trecerea la grafia latină. Sub presiunea străzii, Sovietului Suprem din RSSM adoptă la 31 august 1989 legile privind declararea ca „limbă de stat” a limbii moldovenești și recunoașterea unității lingvistice dintre limba română și cea moldovenească, fiind stipulată trecerea de la alfabetul chirilic la alfabetul latin. Iar manifestațiile din august 1991 au culminat cu declararea Independenței.
„În calitatea sa de stat suveran și independent, Republica Moldova ADRESEAZĂ Organizației Națiunilor Unite cererea de a fi admisă ca membru cu drepturi depline în organizația mondială și în agențiile sale specializate; DECLARĂ că este gata să adere la Actul final de la Helsinki și la Carta de la Paris pentru o nouă Europă, solicitînd, totodată, să fie admisă cu drepturi egale la Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa și la mecanismele sale; CERE Guvernului Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste să înceapă negocieri cu Guvernul Republicii Moldova privind încetarea stării ilegale de ocupație a acesteia și să retragă trupele sovietice de pe teritoriul național al Republicii Moldova”, se menționează în Declarația de Independență.
După puciul din august 1991 au apărut premise reale pentru declararea independenței Republicii Moldova.
Spre seara zilei de 26 august era pregătit un proiect de text
Realitățile politice scindaseră primul Parlament în trei grupuri politice cu orientări divergente. Comuniștii ortodocși și majoritatea reprezentanților minorităților naționale pledau vehement pentru păstrarea URSS. O mare parte a agrarienilor, profund marcați de cele întâmplate la Moscova, devenise subit părtași ai independenței. Grupul democraților pleda consecvent pentru unirea cu România, aducând în favoarea opțiunii sale argumente istorice și juridice.
Era nevoie ca doar în două zile să se găsească compromisul. Cum au decurs negocierile între lideri și fracțiuni pe 23, 24, 25 și 26 august se vor scrie încă multe pagini. Una este clar, spre seara zilei de 26 august era pregătit un proiect de text care ținea, în linii mari, atât de situația de moment, dar mai și păstra speranțe pentru realizarea altei opțiuni pe viitor.
Pentru 27 august 1991 era convocată Marea Adunare Națională, unde trebuia propus spre aprobare textul Declarației de Independență. Emoțiile au cuprins întreaga republică și existau informații că a doua zi se aștepta sosirea la Chișinău a unui număr uriaș de participanți.
Mai mulți membri ai prezidiului nu doreau să-și asume riscuri
Atunci când la prezidiul parlamentului a fost dat citirii textul proiectului, istoricul Ion Țurcanu a exclamat patetic că aceasta este o declarație de unire și că în compartimentul istoric nu se vorbește nimic despre raioanele din est.
Mai mulți membri ai prezidiului au amuțit și nu doreau să-și asume riscuri. Alexandru Moșanu, președintele Parlamentului, a înțeles că suntem în pragul unei catastrofe. Peste mai puțin de 12 ore trebuia să înceapă Marea Adunare Națională pentru aprobarea declarației, iar prezidiul nici nu avea un text aprobat. Atunci, Moșanu a avut inspirația să oblige grupul de lucru să perfecteze proiectul, ținând cont de observația făcută.
Dom’ Moșanu, un ocean de oameni este deja lângă Institutul de Medicină
Iată cum își amintește unul din autorii proiectului de declarație, Vasile Nedelciuc, aceste clipe vibrante într-un interviu pentru „Ziarul de Gardă”:
„Dimineața, se adună din nou membrii Prezidiului, dar Piața încă era goală. Moșanu întârzie să convoace ședința, se teme că membrii prezidiului nu vor accepta iarăși textul Declarației și tot trimite să vadă dacă vin oamenii în Piață. Organizatorii Marii Adunări Naționale dăduseră indicații ca lumea să vină la Chișinău cât mai devreme, să fie un eveniment memorabil, festiv, de sărbătoare ș.a.m.d. Eram informați că veneau delegații din toate direcțiile, coborau de la Telecentru, veneau dinspre Bălți, Strășeni, dar încă nu ajunseseră în centrul Chișinăului. Și Moșanu zicea: „Spuneți-le colegilor să mai ia o țigară, să servească un ceai, o cafea…” Ei, am tărăgănat-o noi. Cred că era deja în jurul orei opt și ceva, când vine cineva din pază: „Dom’ Moșanu, un ocean de oameni este deja lângă Institutul de Medicină, iar în deal la răscruce cu str. Mateevici a ajuns lume multă, cu placarde, cu cântece…”
Toți membrii Prezidiului înțelegeau că în Piață lumea deja așteaptă Declarația de Independență
„Și atunci Moșanu spune: „Să intre!” Și au intrat membrii Prezidiului. Până s-au așezat, noi distribuim textul Declarației de Independență. Iarăși toți citesc, o liniște mormântală, nimeni nu spune niciun cuvânt. Moșanu zice că nu-i aer, să se deschidă ferestrele. Și începe a se auzi Piața, atmosfera ceea de neuitat, timp în care câte unul din cei din jurul mesei, ridicându-se, se uită ce se întâmplă acolo… Atunci toți membrii Prezidiului înțelegeau că în Piață lumea deja așteaptă Declarația de Independență, nu altceva. Să mai aștepți atunci un alt text al Declarației era, practic, imposibil. Și atunci Moșanu zice: „Ei, ce, stimați colegi, văd că s-a ținut cont de observațiile Dvs., ce facem? Acceptăm textul?”. Și pentru că nimeni n-a spus nu, continuă: „Bine, atunci considerăm că am acceptat-o? Cine este pentru?”. Și au ridicat încetișor cu toții mâna și-au votat-o. Și abia atunci parcă ni s-a luat o piatră de pe inimă”, rememorează Vasile Nedelciuc.
Oamenii au ascultat textul Declarației de Independență cu sufletul la gură
Sute de mii de oameni, cuprinși de emoții uriașe, au ascultat textul Declarației de Independență cu sufletul la gură. Votul pentru a fost unanim. După uralele entuziasmate, a urmat un îndemn pentru deputați să purceadă imediat la vot. Astfel a început ședința istorică de adoptare a Declarației de Independență. Deputații, în ordinea circumscripțiilor din care au fost aleși, au semnat textul documentului istoric, astfel pe harta lumii apărând un nou stat - Republica Moldova.
La 7 aprilie 2009, originalul Declarației de Independență a fost distrus prin ardere
Declarația de Independență a trecut prin mai multe tentative de lichidare. Pe timpul guvernării comuniste au existat voci ale fruntașilor partidului de guvernământ care chemau la revizuirea stemei, drapelului și textului Declarației de Independență. O crimă oribilă s-a produs la 7 aprilie 2009, atunci când originalul Declarației de Independență a fost distrus prin ardere. Se părea că visul comuniștilor de a scăpa de acest document istoric s-a împlinit. Dar, pe 26 aprilie 2010, în ședința specială a Parlamentului, cu invitarea semnatarilor Declarației de Independență, actul de naștere a statului nostru a fost restabilit.
La insistența societății, Procuratura Generală a fost nevoită să exercite urmărirea penală la cauza nr. 2009038181, începută la 19.10.2009, conform elementelor infracțiunii prevăzute de art. 329 alin. 2 lit. b, Cod penal, privind neglijența ce a generat distrugerea originalului Declarației de Independență și originalului Constituției Republicii Moldova.
În cele mai bune tradiții ale Procuraturii autohtone, chiar dacă au trecut 12 ani de la momentul săvârșirii crimei, societatea nici azi nu a fost informată despre soarta acestui dosar.
Certificatul de naștere al Republicii Moldova este unul unic și intangibil
Mai multe generații de politicieni din Moldova au încercat să diminueze importanța Declarației de Independență. Fiecare legislatură crede că istoria începe de la ei. Un lucru este totuși cert. Se pot modifica parțial sau complet constituțiile, actele internaționale, legile organice și multe altele.
Certificatul de naștere al Republicii Moldova este unul unic și intangibil. Iar ideea de bază că noi suntem liberi să ne hotărâm „prezentul și viitorul, fără nici un amestec din afară, în conformitate cu idealurile și năzuințele sfinte ale poporului în spațiul istoric și etnic al devenirii sale naționale” este o poartă larg deschisă spre viitor, un testament politic și moral al unei generații de sacrificiu.
La câteva ore de la declararea independenței, România recunoaște oficial independența Republicii Moldova.
La 21 decembrie 1991, Republica Moldova semnează actul de constituire a Comunității Statelor Independente, iar în anul 1992 Republica Moldova devine stat-membru al Organizației Națiunilor Unite.
În 32 de ani, Republica Moldova a parcurs un drum sinuos, a trecut printr-un război, a fost sfâșiată de corupție, sărăcie, exodul masiv (avea, în 1991, 4,3 milioane și a rămas cu 2,8 milioane, cu tot cu populația din stânga Nistrului), încât astăzi, la ceas aniversar, își contabilizează realizările modeste și insuccesele răsunătoare.
La mulți ani, Republica Moldova!
Orice s-ar spune, capitalul cel mai prețios sunt oamenii – rămași acasă sau plecați în cele patru zări ale lumii, divizați sau uniți de diferite viziuni politice, căpătuiți sau faliți, ei sunt legați indestructibil de acest pământ.
Ei îi reprezintă, în câteva generații, pe cei care au edificat și continuă să edifice ceea ce exprimă în esență Declarația de Independență.
Să ne ridicăm mereu la înălțimea ei. Încrezători că încă urmează poate cel mai important capitol al destinului nostru.
La mulți ani, Republica Moldova!
