Hasidismul - dimensiunea europeană a misticismului evreiesc contemporan
Cei care au privit pe Netflix serialul israelian la modă «Unorthodox» despre viața în comunitățile de evrei ultrareligioși de tip hasidim nu vor fi uimiți să îi descopere traversând Republica Moldova în marele lor pelerinaj anual spre mausoleul din Uman (Ucraina) al celebrului rebbe Nachman din Breslov.
Zeci de mii de oameni, în special din Israel, dar și din Europa occidentală și SUA merg acolo la rădăcinile înseși ale Hasidismului, misticismul practic și colectiv al Kabalei ebraice.
Ce trebuie reținut din start este că dacă într-adevăr creștinismul și-a pierdut dimensiunea sfințeniei vii, în creștinism miracolele și transa colectivă fiind de mult instituționalizate și preluate de religia oficială, în iudaism în schimb, ca și în islamul popular, această dimensiune a misticismului cotidian a rămas vie și creativă până azi.
În Islam, acest curent popular și colectiv se numește „Sufism” și el e reprimat în unele țări musulmane fundamentaliste (în Arabia Saudită, de pildă). In iudaism, misticismul popular este “Hasidismul”, iar una din caracteristicile sale este că e vorba de un curent european, născut în sec. XVII-XVIII pe solul a ceea ce sunt astăzi Polonia, Ucraina și Țările Baltice și răspândit apoi în întreg Imperiul țarist, dar și în Principatele române și în nordul Ardealului.
Acolo, de altfel, în nordul Ardealului, s-a și născut una dintre cele mai influente dinastii de hasidim, dinastia Satmar (Teitelbaum), de la numele orășelului Satu Mare. Plecați la al Doilea Război Mondial, aceștia s-au instalat în cartierul Brooklyn din New York, de unde s-au răspândit, devenind foarte influenți în Israel. De altfel, în afara Israelului, principalele comunități de hasidim sunt în New York, Paris și Antwerpen, în Belgia (celebrul film Snatch, cu Brad Pitt, al lui Guy Ritchie, începe de fapt în cartierul de hasidim diamantari din Antwerpen).
Spunem dinastii, pentru că, ca și în islamul de tip Sufi, un Rebbe, cum este numit șeful unei asemenea confrerii (termen derivat din cel de rabin, și care echivalează ca funcție socială și religioasă cu Sheik din confreriile mistice musulmane) este în realitate o funcție ereditară, transmisă din tată în fiu, iar în multe cazuri un Rebbe poate fi considerat ca vindecător, făcător de minuni, ba chiar având esență regală. De aceea, se vorbește despre adevărate dinastii de familii alese, făcătoare de minuni precum acest de mult răposat rebbe ucrainean Nachman din Breslov la care se merge zilele acestea în pelerinaj de Anul Nou evreiesc (Roș ha-Șana).
Ba chiar, în cazul lui Rebbe al sectei Lubavitcher Menachem Mendel Schneerson (1902-1995), fondator al dinastiei Lubavitcher, originar din Nikolaev, în Ucraina și mort la New York, unde a fondat cea mai puternică dinastie, discipolii săi credeau că el chiar este Mesia încarnat pe Pământ. Căsătoriile între asemenea familii puternice și influente sunt primite precum alianțele între familiile regale.
In Europa de Est, unde acești hasizi au fost aproape total exterminați de către naziști, ei au început să revină lent in deceniile de după război. Chiar și societatea israeliană i-a acceptat greu, mai ales primii coloniști, dintre care o bună parte erau atei, sioniști naționaliști sau, în orice caz, oameni nu foarte practicanți.
Ii mai separă de restul evreilor și israelienilor și limba, hasizii nepracticând între ei ebraica, limba ivrit, ebraica modernă oficială în Israel, ci idiș, care este în realitate un dialect german arhaic (după cum le sunt arhaice și veșmintele obligatorii din sec. XVIII).
Le datorăm muzica klezmer, o întreagă bucătărie de tip est-european și germanic, precum felul de mâncare numit gefilte fish, “crap umplut”, ba chiar ei au dus pastrama și murăturile în SUA.
Pelerinajul cu pricina pune probleme în fiecare an. Crucea Roșie intervine practic de fiecare dată pentru a-i ajuta pe pelerini, cu toții bărbați, zeci de mii de oameni, dar deseori și copii, strânși uneori în condiții de lipsă de igienă și hrană pe niște parkinguri de autostradă.
Anul acesta, 2023, Rosh Hashanah cade de vineri 15 septembrie până duminică 17. Pentru evrei, anul 2023 este anul 5784.
Toate acestea nu fac decât să amintească și să confirme clarviziunea frazei atribuite fostului ministru francez al culturii și scriitor André Malraux, căruia îi este atribuită fraza: — «Secolul al XXI-lea va fi religios sau nu va fi.»
Hasidismul — misticismul iudaic contemporan — are așadar o dimensiune pur europeană: aceste dinastii își au locurile de cult în Ucraina sau Polonia; limba prascticanților este un dialect vechi german: idiș; bucătăria lor este est-europeană iar muzica e o simbioză sonoră (muzica klezmer) a diverselor culturi muzicale ale Europei de est. Printre principalele opere literare inspirate din acest curent merită de altfel menționate Povestirile din Odesa ale lui Isaac Babel, care se petrec în cartierul numit… Moldovanka, fondat de coloni hasidim din Basarabia. Iată un fragment:
— «În pivniță se aprinseseră lămpile și răsuna deja muzică. Evrei bătrâni cu grele bărbi atârnânde lălăiau cântece românești și evreiești. La masă, Mendel Krik a băut vin dintr-un pahar verde și a povestit cum l-au schilodit propriii săi feciori - Benia cel mare și Levka ăla mic. Și-a răcnit drama cu glas răgușit și maiestuos, și-a rânjit dinții sparți de feciori și și-a dat la pipăit rănile de pe stomac. *Înțelepți evrei din provincie, cu chipuri de porțelan, se țineau în spatele jilțului său și-i ascultau năuciți lăudăroșeniile.» (Isaac Babel, nuvela „Tatăl”, în «Povestirile din Odessa», 1926)
— В погребе горели уже лампы и играла музыка. Старые евреи с грузными бородами играли румынские и еврейские песни. Мендель Крик пил за столом вино из зеленого стакана и рассказывал о том, как его искалечили собственные сыновья - старший Беня и младший Левка. Он орал свою историю хриплым и страшным голосом, показывал размолотые свои зубы и давал щупать раны на животе. *Волынские цадики с фарфоровыми лицами стояли за его стулом и слушали с оцепенением похвальбу Менделя Крика. (Am tradus «Волынские цадики» prin «înțelepți evrei din provincie», pentru că erau o adunătură de „tzaddik” din Volînia, în nordul Ucrainei, evrei provinciali prin definiție pentru co-religionarii lor din cosmopolita Odessa.)
Autor: Dan Alexe
