Interviu ÎN CONTEXT// Pavel Cazacu: „În stânga Nistrului sunt înregistrate tentative de înrolare forțată a minorilor”
Consiliul Europei îi cere Rusiei să plătească despăgubiri de peste un milion de euro pentru abuzurile Tiraspolului contra profesorilor și elevilor din școlile românești. Au trecut 20 de ani de la primele atacuri asupra rețelei de învățământ administrate de Chișinău în regiunea transnistreană și aproape zece ani de la primele decizii ale Curții Europene a Drepturilor Omului.
Rusia nu a achitat niciun bănuț, iar școlile românești au rămas fără sedii, represiunile au scăzut din intensitate, dar continuă în mod sistematic. Subiectele au fost discutate cu avocatul Asociației Promo-LEX, Pavel Cazacu, în cadrul emisiunii „În Context” de la Moldova 1, moderată de jurnalistul Radu Osipov. Găsiți mai jos textul interviului.
Radu Osipov: Aș vrea să ne referim la aceste sedii. Care este acum situația cu sediile acestor școli în care elevii învață în limba română? La un moment dat, Tiraspolul cerea sume exagerate pentru chirie, apoi au fost reduse taxele în urma unui protocol din 2017. Totuși aceste școli rămân un instrument de presiune pentru regimul separatist asupra autorităților constituționale de la Chișinău. Care este tactica regimului de la Tiraspol?
Pavel Cazacu: Așa este. Situația școlilor a reprezentat practic dintotdeauna un moment pe care regimul de la Tiraspol l-a folosit în interes propriu și în defavoarea copiilor, profesorilor din regiunea transnistreană, în detrimentul autorităților de la Chișinău. Pentru că de fiecare dată a insistat pentru a câștiga anumite beneficii proprii în detrimentul drepturilor omului. Situația actuală nu o putem compara cu situația de la începutul anilor 2000. Într-adevăr, situația este mult mai calmă în prezent. Și aici este și sarcina noastră de organizație care monitorizează drepturile omului în regiunea transnistreană, să observăm care este situația, dar în continuare sunt probleme. Comitetul de miniștri, care este organul Consiliului Europei, care monitorizează cum sunt executate hotărârile Curții Europene, a confirmat acest lucru, că aceste școli cu predare în limba română se confruntă în continuare cu probleme.
Este în continuare obligația Federației Ruse să execute acele hotărâri cu titlu de măsuri individuale. Este vorba de acele sume de bani pe care trebuie să le achite Federația Rusă, țară care cheltuie miliarde pentru invazia sa în Ucraina, este o sumă extrem de mică, câteva milioane de euro pentru aceste școli din stânga Nistrului, pentru aceste cauze pe care Rusia le-a pierdut la Curtea Europeană, dar și cu titlu de măsuri generale. Când este nevoie de revăzut aceste prevederi normative locale din regiunea transnistreană, care provoacă un bun cadru de hărțuire și intimidare pentru aceste școli.
Radu Osipov: Care este acum tactica regimului de la Tiraspol? Ce l-a determinat să o schimbe în comparație cu începutul anilor 2000?
Pavel Cazacu: Eu tare sper că s-a schimbat abordarea și din cauza sau datorită hotărârilor Curții Europene, pentru că aceasta a fost și sarcina noastră, a Asociației Promo-LEX. Când am documentat aceste cauze și le-am transmis la Curtea Europeană a Drepturilor Omului ca aceste hotărâri să nu rămână niște decizii pe hârtie, fără efecte, dar să aibă efect inclusiv în procesul de negocieri. După cum ați menționat, și anterior, în 2017, au fost încheiate anumite decizii protocolare cu Chișinăul. Una dintre ele s-a referit și la funcționarea acestor școli. Nu obligatoriu este o decizie foarte reușită, decizia per general cu privire la respectarea dreptului la educație în regiunea transnistreană, dar este încă un angajament și pentru Chișinău, și pentru Tiraspol, pentru a o lua în considerare pe mai departe, dar, din păcate, nu se respectă în totalitate. În continuare rămân aceste hotărâri și multe altele pe alte domenii din regiunea transnistreană pe care Curtea Europeană le-a documentat și a constatat că au fost încălcate drepturile omului, că nu sunt executate de către Federația Rusă. Din păcate, pentru că, din perspectiva noastră, executarea acestor hotărâri reprezintă un prim pas pentru a asigura un climat cât de cât decent pentru drepturile omului.
Radu Osipov: Ce se întâmplă cu acești tineri, care, după liceu, sunt obligați să facă serviciul militar în așa-numita rmn? Sunt acuzați de trădare de patrie dacă nu vor să depună acest jurământ de carton, trebuie să plece de acolo imediat. Mai pot să se întoarcă înapoi. Sunt vânați și au fost cazuri când milițienii au trecut Nistrul și au ajuns în raionul Hâncești ca să răpească tineri.
Pavel Cazacu: Este o problemă în continuare pentru că fenomenul de răpiri se perpetuează în stânga Nistrului, unde autoritățile de la Chișinău nu au un control efectiv, dar, periodic, observăm când se înregistrează aceste răpiri și pe malul drept al Nistrului, pe care autoritățile de la Chișinău îl controlează sau trebuie să-l controleze în principiu. Și pentru aceste fenomene la fel a fost condamnată de către Curtea Europeană.
Referitor la elevi, într-adevăr, se înregistrează aceste tentative de racolare sau de înrolare forțată în armată transnistreană. Mai mult ca atât, primesc de la vârsta de 15-16 ani, administrația școlilor în continuare trimite citații sau somații pentru a transmite lista cu elevi care au o anumită vârstă și care pot fi ulterior înrolați. Este, evident, o practică contrară și spiritului drepturilor omului, dar și protecției în primul rând a minorilor pentru că toți acești elevi sunt în primul rând minori până la vârsta de 18 ani. Sunt probleme care sunt documentate, inclusiv de Promo-LEX, inclusiv de Oficiul Avocatului Poporului. Am atras atenția despre aceste probleme și Comitetului de miniștri, pentru că noi, în calitate de asociație obștească, expediem periodic note informative către comisie, pentru a demonstra care este situația actuală după ce au fost adoptate aceste hotărâri.
Noi în continuare reprezentăm acești reclamanți. Este în interesul tuturor ca aceste hotărâri să fie executate, iar aceste probleme cu care se confruntă în continuare, chiar dacă, după cum spuneam, nu este o amploare atât de mare a fenomenelor de încălcare a drepturilor omului în privința școlilor. Sunt probleme care rămân în continuare, precum citațiile sau aceste somații, infrastructura precară a sediilor școlilor. Sunt probleme care trebuie să fie abordate și trebuie să fie luate în considerare când se discută, dacă le comparăm pe cele actuale cu cele de la începutul anilor 2000.
Radu Osipov: Pot spera profesorii, elevii și părinții lor la despăgubiri, atât timp cât Rusia e condusă de un regim dictatorial? Mai degrabă aceste decizii CEDO sunt niște judecăți de valoare și ce instrumente ar exista pentru a pune presiune pe Moscova să-și execute aceste obligații financiare?
Pavel Cazacu: Aveți dreptate. Federația Rusă nu doar în privința dosarelor care provin din regiunea transnistreană nu își îndeplinește obligația de a executa aceste hotărâri. Dar sunt o serie de hotărâri care chiar provin de pe teritoriul Federației Ruse. Exemplul cel mai relevant este Cauza YUKOS. La final nu a fost executată foarte mulți ani. După, Federația Rusă și-a modificat legislația în sensul în care să nu execute anumite hotărâri care lor le par a avea un caracter politic. Într-adevăr, este o provocare și pentru autoritățile noastre de a sta și noi permanent am solicitat autorităților noastre pentru că în obligația pozitivă de a respecta drepturile omului intră și solicitarea de a cere autorităților ruse de a executa aceste hotărâri. Înțelegem că poate în cel mai scurt timp aceste hotărâri nu vor fi executate în mod clasic, cel puțin referitor la sumele bănești. Dar pot fi identificate poate alte metode de a le executa, în primul rând, de a acorda aceste despăgubiri bănești, care nu sunt mici pentru reclamați, dar și mai ales punem accent foarte mult pe măsurile cu caracter general.
Sumele de bani, într-adevăr, sunt un aspect important al executării, dar cel mai important aspect sunt măsurile cu caracter general. Eliminarea acestor reguli restrictive la nivel local, dar și eradicarea acestor fenomene, pentru că unele din aceste fenomene își au originile în legislația locală din regiunea transnistreană, iar altele pur și simplu în practica obișnuită a regimului de la Tiraspol căruia nu-i pasă deloc de drepturile omului în libertate, iar în cazul acesta – de dreptul la educație.
Radu Osipov: Domnule Cazacu, vă mulțumesc mult pentru că ați fost cu noi.
