Interviu ÎN CONTEXT// Natalia Grîu: „Dacă nu se va interveni cât mai rapid, sistemul educațional va intra în colaps”
Profesorii de la Văsieni, Ialoveni, au obținut o clasă de a zecea în liceul din localitate și renunță la grevă. Ei au ajuns la o înțelegere cu Direcția raională de educație, care va solicita ministerului să accepte clasa a zecea din Văsieni în rețeaua școlară, cu 21 de elevi.
Problemele din țară se văd în școală și invers. Din cauza depopulării, scade numărul elevilor, statul caută un sistem eficient cu instituții regionale competente, în timp ce școlile mici nu rezistă. Subiectele au fost discutate cu Natalia Grîu, fost secretar de stat la educație, în cadrul emisiunii „În Context” de la Moldova 1. Vedeți în continuare textul interviului.
Radu Osipov: Bună seara, vă mulțumesc mult pentru că ați acceptat invitația noastră. Așadar, cum vi se pare această soluție de compromis de la Văsieni? De ce există, totuși, în unele localități licee cu o clasă? Care e de fapt realitatea și cum ar trebui potrivit sistemul educației cu realitatea demografică?
Natalia Grîu: Este o situație emblematică pentru Republica Moldova și e corect că ați corelat acest caz cu problema demografică pe care o avem. Or educația trebuie să fie racordată la necesitățile care sunt și la contextul național pe care îl avem. Avem un număr în descreștere al elevilor. Și în contextul acesta nu putem menține acea rețea națională care era cândva. Deci trebuie să ne adaptăm, pentru că problema nu este de cantitate: câte școli vom avea? Problema este de calitatea predării în aceste școli, or, conform Codului Educației, până la 16 ani este învățământul obligatoriu și ar fi bine ca în fiecare sat din Republica Moldova să avem grădiniță, școală primară și gimnaziu și să luptăm pentru ca să se asigure acest acces.
Atunci când e vorba de liceu, sunt alte criterii care vizează condițiile de acces. La liceu copiii vin în bază de concurs și eu nu știu dacă în acest liceu acești 21 de copii care s-au adunat au media de admitere corespunzătoare. Pe mine m-a pus în gardă replica doamnei directoare, care zice: Ce fac eu cu profesorii, au 9 ore? Întrebarea este: ce facem cu elevii? Ce le oferim acestor elevi? Și să schimbăm punctul de vedere „ce facem cu profesorii” atâta vreme cât nu sunt copii în localitate și școala nu funcționează pentru cadrul didactic. Ea funcționează pentru elevi și să înțelegem că, atunci când noi încercăm să ne rezolvăm problemele noastre, putem aduce un prejudiciu calității procesului educațional pentru acești elevi. Din punct de vedere al părintelui, căci sunt trei unghiuri de vedere: este profesorul care vrea un salariu acasă, este părintele care se simte în siguranță că elevul e alături de el, dar este elevul care, mâine, cu anumite cunoștințe insuficiente, nu va fi competitiv. Respectiv, părinții trebuie să fie la fel cooperanți, să existe suficient dialog cu școala și, în primul rând, să se respecte cadrul normativ.
Pentru că în cazul de la Văsieni este o situație în care administrația școlii și-a depășit cumva atribuțiile. Pentru că lucrurile astea nu se întâmplă haotic și se deschide o singură clasă. Conform Codului Educației, există o metodologie pe care a aprobat-o ministerul și sunt mai multe condiții. Nu e secret că acest lux, de a deschide o clasă, și anume pentru mediul rural este această prevedere. E firesc, sunt puțini copii. Se face cu mai multe condiții respectate, iar directoarea până la această etapă trebuie să pregătească terenul. Pe 1 aprilie trebuie să fie foarte clară rețeaua de clasă. Ea trebuie să o coordoneze cu Direcția de învățământ, acel organ local de specialitate. Ei fac prognoza în luna mai, ca părintele să fie la curent și să nu trăiască sentimentul de incertitudine. Eu empatizez și cu pedagogii, care tot au acest sentiment de incertitudine, dar e o distanță de doar 6 km.
Astfel, am putea să nu avem două școli pe jumătate bune, dar am putea avea o școală bună și să găsim soluții pentru fiecare cadru didactic în parte. E judicios că sunt și pedagogi care au vârsta pensionară și vin la lucru și pentru ei este un efort. Poate ar trebui să se odihnească. Să se găsească o soluție, să fie suficient dialog. Replica domnului ministru este emblematică. Se întâmplă asemenea situații în care există o imixtiune a politicului. Toată lumea încearcă să facă capital politic pe educație. Pentru că sunt votanții lor. Cine nu este afectat de școală? Nu poate fi aprobată o decizie care nu este coordonată cu Ministerul Educației, pentru că va trebui să fie alocați bani suplimentari și trebuie prin ordin să le dea lor această posibilitate. Or la Văsieni este situația în care directorul de școală a început activitatea educațională în situația când nu are la mână acest ordin. Nu poate autoritatea locală să ignore prevederile autorității publice centrale. E haos! Credeți-mă, sunt alte mii de părinți din alte sate, care și-ar dori nu doar un liceu, dar și o universitate să aibă în curtea lor, dar trăim în niște condiții în care trebuie să fim realiști.
Radu Osipov: Educația trebuie să se potrivească realităților din Republica Moldova. Și iată, când vorbim de școlile care se închid, spuneați Dumneavoastră că există multe mesaje politice poate populiste, atunci când au loc aceste optimizări administrative, de obicei, apare și rezistența locală. Vreau să vă întreb dacă această migrație spre centre și școli zonale puternice poate avea loc în mod natural?
Natalia Grîu: Lucrurile acestea se întâmplă în majoritatea statelor lumii, state cu sisteme educaționale performante. Copilul optează pentru o școală unde obține acces la educație pe care el o vrea și nu e doar în Republica Moldova situația respectivă. Vedeți, în acest caz soluția de compromis găsită cu ministerul a fost să finanțeze și APL-ul. Se dorește acest lucru și e firesc să vrei să ai cât mai multe școli în localitate, dar trebuie să faci contribuție, și nu doar promisiuni deșarte. Avem un fenomen foarte trist și alarmant, care arată că sistemul educațional, dacă nu intervenim cât mai rapid, o să între într-un colaps. Deoarece există o migrare exhaustivă de la sate spre Chișinău. Putem vedea cu ochiul liber toate aceste construcții și infrastructura Chișinăului care geme. Pe de altă parte, în Chișinău avem plus 2000 de copii anual. Asta ar înseamna câteva școli, dar care nu se construiesc. Se construiesc hoteluri, tot ce doriți, dar nu se construiesc școli și grădinițe. În Chișinău profesorii sunt nevoiți să lucreze cu 40 de copii în clasă, fiind remunerați cumva nu diferențiat și nu suficient pentru efortul pe care îl fac, față de mediul rural.
Atunci când în clasă sunt doar șapte copii, asta nu înseamnă calitate. Am urmărit rezultatele de la bacalaureat și vreau să vă zic că în clasele cu număr mic de copii rezultatele sunt uneori chiar și mai slabe decât în cele în care avem un număr mare de copii. Puțini copii nu înseamnă calitate și ăsta este un paradox. Între timp, Chișinăul se sufocă, iar copiii noștri tocmai nu au acces la educație de calitate, fiind 42 în clasă și neavând aer să respire. Să ne amintim experiența din pandemie, care a scos la iveală această problemă foarte gravă. Respectiv, la nivel de sistem educațional, trebuie să luăm niște decizii. Atâta vreme cât nu va fi ofertant în localitățile rurale, fără infrastructură, locuri de muncă, evident, copiii vor veni aici, la Chișinău. Ialoveni este lângă Chișinău și e trist că copiii din Ialoveni aleg să vină mulți la Chișinău, iar acolo nu sunt elevi ca să se deschidă clase de liceu.
Radu Osipov: Vreau să vă întreb despre remunerarea profesorilor, pentru că această vocație sau meserie și-a pierdut din prestigiu, anume din cauza salariilor. Au existat discuții între sindicate și Ministerul Educației și o promisiune că vor fi majorate salariile. Am văzut propunerea de rectificare bugetară și e vorba doar de un ajutor unic de 5 mii de lei, dar nu s-a discutat și despre salarii?
Natalia Grîu: În general, e dureros atunci când pedagogul e pus în mod repetitiv în ipostaza cerșetorului. Vă dau un exemplu foarte simplu, atâta vreme cât salariul pedagogului e sub media salariului pe economie, acesta denotă atitudinea statului față de cel care face educație. Adică automat e sub nivel, deci automat te limitezi la foarte multe chestii. Tu care ești intelectual, tu care educi pe fiecare și-l înveți pe fiecare și pe acel judecător, și pe acel medic. Deci indemnizația aceasta de 5 mii de lei este un os. Eu cred că pentru foarte mulți pedagogi e cumva ofensator, pentru că nu trebuie să primim indemnizații. Indemnizații primești atunci când este o situație de neputință. Trebuie să ai un salariu suficient ca să nu aștepți acel os aruncat de la conducere, pentru că pot și aici să zic că miroase a politizare tot într-un an electoral. Dincolo de intenția poate bună a ministrului, eu, dacă sunt pedagog, vreau să primesc un salariu decent și să nu mă gândesc dacă ministerul sau guvernul o să-mi dea un os sau să-mi strâng cureaua mai mult.
Radu Osipov: Vă mulțumesc mult pentru că ați fost cu noi, vă mai așteptăm cu mare drag.
