Cultură

În Testamentul său, publicat astăzi, scriitorul Ion Druță a cerut să fie înmormântat la Soroca, lângă Lumânarea Recunoștinței

În Testamentul său, scriitorul Ion Druță, care a încetat din viață astăzi la Moscova, la vârsta de 95 de ani, a cerut să fie înmormântat la Soroca, lângă monumentul Lumânarea Recunoștinței. Actul juridic, redactat în limba rusă pe două file A4, a fost publicat astăzi de directorul Editurii „Cartier”, Gheorghe Erizanu, pe site-ul cartier.md. Alăturat, e dată traducerea în limba română, făcută de Vsevolod Ciornei.

Reproducem, în facsimil, Testamentul lăsat de scriitorul Ion Druță.

Publicăm și versiunea în limba română a Testamentului lui Ion Druță, în traducerea lui Vsevolod Ciornei.

Eu, Druță Ion Penteleevici, născut pe 3 septembrie 1928 în satul Horodiște din județul Soroca al României regale, din părinții Druță Pentelei Mihailovici și Sofia Semionovna Tverdohleb, în legătură cu vârsta înaintată și apropierea inevitabilului, aflându-mă în deplinătatea facultăților mintale, dispun prin testament următoarele:

Corpul meu să fie întors la baștină și înmormântat la Soroca, lângă Lumânarea Recunoștinței, monumentul, căruia i-am consacrat șaisprezece ani din viața mea. Rog să fiu înmormântat liniștit și modest, fără discursuri lungi și escale în diferite locuri care chipurile au colaborat cu răposatul și l-au respectat, poate cu excepția Teatrului Național, unde într-adevăr mai sunt auzite replicile eroilor mei.

În caz de imposibilitate de a întoarce corpul meu la baștină, dispun ca nepoata mea, Druță Ana Iurievna, să-mi incinereze corpul, să ducă cenușa în Moldova și s-o înmormânteze pe teritoriul Lumânării Recunoștinței. Mormântul să fie fără exagerări. Cu modestie și demnitate.

În calitate de moștenitoare a averii mele, precum și a dreptului de a gestiona moștenirea literară, atât proza, cât și dramaturgia, și obținerea procentelor cuvenite conform legii, este confirmată Ana Iurievna Druță, conform testamentului perfectat la Chișinău în limba română pe 11-X-2017.

Pentru orice eventualitate, informez că am avut două cetățenii. Cea moldovenească în virtutea nașterii și cetățenia Federației Ruse în virtutea căsătoriei cu originara din Moscova, Rosina Era Samuilovna în anul 1958.

Scriitor profesionist, membru al Uniunii Scriitorilor cu începere din anul 1954, Scriitor al Poporului din RSS Moldovenească, membru titular al Academiei de Științe a Moldovei, membru de onoare al Academiei Române, Doctor Honoris Causa al Universității din Chișinău, precum și cetățean de onoare al câtorva sate din Moldova și al orașului Soroca.

Fiind un scriitor bilingv, lucrând în limbile română și rusă, am asigurat cu proza și dramaturgia existența familiei mele. Lucrările mele au fost publicate și montate destul de pe larg, atât în interiorul țării, cât și în afara ei. Doar la Moscova au fost montate vreo zece spectacole după piesele mele – „Casa mare”, „Păsările tinereții noastre”, „Sfânta sfintelor”, „Numele straniului Potiomkin” la Teatrul Central al Armatei Sovietice; „Păsările tinereții noastre” și „Întoarcerea țărânei în pământ” la Teatrul Mic; „Horia” la Teatrul „Lenkom”; „Iapa roaibă cu talangă” la „Teatrul de Satiră; „Doina” la Teatrul „Maiakovski”; „O cină cu tovarășul Stalin” la Teatrul Școala piesei moderne.

Din proză aș menționa romanele „Povara bunătății noastre”, „Biserica albă”, nuvelele „Clopotnița”, „Ultima lună de toamnă” și o serie de povestiri.

Vârsta și boala m-au privat de posibilitatea de a scrie Testamentul de mână, am fost nevoit să-l culeg pe litere la calculator. Scuzați.

Moscova, 30 august 2023 Ion Druță

Pentru orice eventualitate, câteva cuvinte scrise de mână. Vor prinde bine.

Traducere din limba rusă de Vsevolod Ciornei

X