Absolvenții promoției 1965 a Școlii-internat din Strășeni: Școala care altădată era plină de viață merită să fie readusă în beneficiul tinerei generații
Au devenit profesioniști în diferite domenii, oameni respectați și admirați datorită pedagogilor de la Școala-internat din Strășeni. Despre asta au relatat pentru Moldova 1 absolvenții promoției anului 1965, prezenți la tradiționala întâlnire, care a avut loc în curtea instituției. Dincolo de emoțiile revederii, foștii absolvenți și-au exprimat regretul că, de patru ani, școala care altădată era plină de viață și frumusețe se află acum în paragină.
Inițiatoarele întâlnirilor tradiționale cu absolvenții la mijloc de octombrie sunt Zinaida Țărnă, fostă elevă a instituției, și Nina Țurcanu, una dintre primele profesoare la Școala-internat din Strășeni.
„Eu am venit tânăr specialist în 1961, pietre în jur după construcție, nevoie. Am depus toate eforturile și pedagogii, și elevii ca să facem să fie frumos”, își amintește profesoara Nina Țurcanu.
„Cei care sunt astăzi prezenți și care au devenit cineva în viața lor este datorită acestui grup de profesori, care au fost mai mult decât profesori, mai mult decât educatori. Unii dintre ei au fost chiar și părinții adoptivi ai copiilor aceștia care nu aveau părinți”, menționează Zinaida Țărnă, discipolă a școlii.
De-a lungul anilor, la Școala-internat din Strășeni au învățat peste patru mii de elevi.
„Veneau din familii vulnerabile sau cei care doreau să vină la o școală care oferea servicii educaționale de calitate, printre care sunt și eu”, susține acad. Grigore Belostecinic, discipol al școlii.
Medaliile de pe pieptul lui Gheorghe Melnic își au sorgintea tot în această instituție.
„Am făcut serviciul militar peste hotarele țării, am stat la paza Păcii, altele sunt pentru meritele în muncă. Școala a fost locul de unde am fost, sigur, direcționați în viață, cu cunoștințe, dragoste de țară”, afirmă Gheorghe Melnic, discipol al Școlii-internat din Strășeni.
Emoțiile revederii au fost umbrite de starea actuală a clădirilor, terenului sportiv și a parcului.
„Noi eram tineri, toți tineri, săpam cu târnăcopul, cu hârlețul, că erau pietre, și sădeam copaci și acum, când mă uit, mă doare inima”, spune Raisa Romanciuc, fostă profesoară la Școala-internat.
„O problemă care merită a fi soluționată, și nu doar pentru cei care am învățat cândva aici, ci pentru viitorii copii care pot să beneficieze de condiții bune”, subliniază acad. Grigore Belostecinic.
„Venim cu o adresare către organele de stat pentru a readuce această clădire, acest teritoriu, acest spațiu ca să fie folosit pentru societate”, a declarat Nina Țurcanu.
„La moment aceste edificii se află în gestiunea Ministerului Educației și Cercetării. Cred că o să fie valorificate pentru că ministerul mai bine de o lună este preocupat de soarta acestor clădiri și de posibilele scenarii în valorificarea lor”, precizează Lucia Caciuc, șefa Direcției educație Strășeni.
După ce au făcut fotografii în grup și s-au bucurat de cărțile dăruite de Varvara-Valentina Corcodel, participanții la întâlnire au mers la Mănăstirea Căpriana. Au organizat un parastas de pomenire a profesorilor și colegilor care nu mai sunt în viață.
