Interviu ÎN CONTEXT// Cristian Pîrvulescu: România nu va adera la Schengen înainte de 2025
România nu va adera la Spațiul Schengen nici în acest an. Migrația este subiect de politică internă în Austria, unde urmează alegeri. În același timp, Rusia folosește acest fenomen în războiul său hibrid contra Europei. Și continuă să șantajeze Uniunea prin premierul maghiar, Viktor Orban, care intenționează să blocheze deschiderea negocierilor de aderare cu Ucraina la Consiliul European de săptămâna viitoare. Opiniile aparțin politologului român Cristian Pîrvulescu și au fost exprimate în cadrul emisiunii ÎN CONTEXT de la Moldova 1.
Găsiți mai jos textul interviului.
Radu Osipov: Bună seara, domnule Pîrvulescu. Președinția spaniolă a transmis un mesaj cu puțin timp în urmă că va încerca până la sfârșit de an să obțină o soluție politică. Mai e posibil?
Cristian Pîrvulescu: Nu, nu era posibil oricum. Și dacă va fi posibil, înainte de 2025, nu se va întâmpla. Pentru că anul viitor sunt alegeri europene în iunie. În România vor avea loc pe 9 iunie, iar apoi vor avea loc alegeri naționale. Dar, dincolo de asta, nu numai la noi, ci și la austrieci. Și asta e important, dar se va discuta foarte mult după alegerile europene despre viitoarea Comisie, care urmează în toamna anului viitor să intre în funcțiune. Deci nu vor fi condiții pentru o astfel de lărgire.
Austria nu are ceva împotriva României și Bulgariei, chiar dacă obsesiv la București - mai puțin la Sofia - se susține acest lucru. Austria folosește această temă pentru că vrea să atragă atenția asupra problemei migrației. Consideră că spațiul Schengen nu este protejat și că România și Bulgaria nu ar fi capabile să asigure o asemenea protecție. Deci, e o problemă, dacă vreți.
Vorbeați de Guvernul olandez și de situația politică din Olanda. E o problemă tipică unor state occidentale în care există o migrație importantă și există, de asemenea, o parte a societății care reacționează împotriva migrației. Doar acest Guvern austriac, și nu cred că e corect să vorbim despre Guvernul austriac, pentru că din Guvernul austriac fac parte și ecologiștii care susțin lărgirea Schengen și de asemenea președintele Austriei susține același lucru. E vorba de Partidul Popular care a înțeles anul trecut, uitându-se la sondaje, că o asemenea temă l-ar putea ajuta în alegeri și a folosit-o. Problema e că nu Partidul Popular al lui Nehammer (cancelarului austriac Karl Nehammer) a câștigat, ci Partidul Libertății de extremă dreaptă, care este pe locul întâi în sondaje, dar cu care Partidul Popular ar putea face o alianță guvernamentală, o coaliție deci, după alegerile de anul viitor. Acestea vor avea loc, ca și în România, undeva prin septembrie-octombrie 2024. Și premierul, cancelarul Nehammer speră să rămână cancelar. Așa cum în Olanda nu se poate forma un guvern, e foarte probabil că nici Partidul Libertății din Austria nu ar putea forma un guvern și deci ar putea să își mențină funcția de prim-ministru.
Iată cum chestiuni legate de politica internă afectează politica europeană. Și dacă ar fi numai asta, încă am putea trece peste.
Mai e o problemă pe care nu trebuie să o neglijăm. Austria este țara cea mai dependentă de capitalul rusesc din Uniunea Europeană, și nu de ieri, de azi, a fost dintotdeauna. Austria este o țară neutră asupra căreia americanii nu au influență în niciun fel. Și da, în acest fel, face servicii indiscutabile și conștiente Rusiei, pentru că nu vorbim aici de inconștiență. Domnul Nehammer știe exact că sprijină extrema dreaptă din România și din Bulgaria. Și o face cu conștiința împăcată, pentru că, în felul acesta, nu-i așa, poate să îi aducă un serviciu prietenului său Vladimir Putin.
Radu Osipov: Domnule Pîrvulescu, se va schimba politica migrațională a Uniunii Europene în contextul războiului Israel-Hamas? Ați vorbit de această presiune migraționistă, folosită drept pretext pentru a nu extinde spațiul Schengen. Există o legătură între aceste două fenomene politice?
Cristian Pîrvulescu: Eu astăzi, de exemplu, vin de la Forumul European al Migrației. Sunt la Bruxelles. Împreună cu Comisia Europeană și mai ales cu grupul pe care îl conduc: Grupul pentru Imigrație și Integrare, am organizat acest forum care are loc anual și în care am discutat inclusiv acest lucru. Am discutat în primul rând despre integrarea migranților pe piața europeană, care are nevoie de forță de muncă. Am discutat însă și despre planurile legate de viitor.
Vă dați seama, este o iluzie ceea ce încearcă Austria și nu doar Austria, ce încearcă în general naționaliștii și extremiștii. Nu se poate crea o Europă fortăreață. E nevoie de forță de muncă și, pe de altă parte, nu are nicio legătură cu sistemul drepturilor omului care funcționează în Uniunea Europeană.
De exemplu, propunerea doamnei Meloni, prim-ministra italiană, de a-i muta pe migranții care sunt în procedură de azil din Italia în Albania, este inacceptabilă din punctul de vedere al drepturilor omului.
Ceva asemănător a încercat și Marea Britanie, sigur, nu mai este membră a Uniunii Europene, dar e un bun exemplu. A încercat să-i mute pe cei care cer azil din Marea Britanie în Rwanda și Curtea Supremă engleză a constatat că este în contradicție cu Carta Europeană a Drepturilor Omului, pe care Anglia nu o recunoaște, dar, câtă vreme cunoaște autoritatea Curții Drepturilor Omului de la Strasbourg, trebuie să accepte și o astfel de judecată.
Deci, vedeți problema migrației este o problema care este folosită politic în două feluri. Populiștii vor să o folosească doar pentru a câștiga voturi și a ajunge la guvernare. În schimb, extrema dreaptă vrea să schimbe sistemul, vor să schimbe Uniunea Europeană după alegerile de anul viitor, într-un sens care este foarte apropiat viziunii lui Putin. Pentru că războiul hibrid, despre care vorbeați dumneavoastră mai devreme, se duce în fiecare din țările noastre. Se duce și în Moldova, și în România, dar și în restul țărilor din Uniunea Europeană și are o asemenea evoluție.
Putin a folosit mereu imigranții pentru a face presiuni asupra Uniunii Europene. care, sper el, se va prăbuși sub efortul migrației. Dar să știți că în momentul de față, cea mai importantă migrație cu care ne confruntăm este cea ucraineană, pe care am reușit să o gestionăm cât se poate de bine. Surprinzător de bine aș putea spune eu. Pentru că vorbim de 5 milioane de persoane care au rămas în diferite state din Uniunea Europeană și de 9 milioane de oameni care au trecut granițele Uniunii Europene, fie că sunt ele Schengen, fie că nu.
Deci e foarte multă ipocrizie, foarte multă rea-voință, e foarte mult egoism național. Și da, asta creează probleme serioase funcționării Uniunii Europene.
Radu Osipov: Domnule Pîrvulescu, vom discuta despre ce se întâmplă în Europa, în situația în care săptămâna viitoare va fi reuniunea șefilor de stat și de guvern din Uniune. Așadar, ce se întâmplă în Europa: Budapesta, Bratislava, mai nou și Sofia? Nu există această consistență privind sprijinul pentru Ucraina și înțelegerea rolului pe care îl are această țară, care de doi ani este într-un război pe care nu ea l-a început.
Cristian Pîrvulescu: Bineînțeles. Numai că Viktor Orban este prietenul cu Vladimir Putin. Prieten politic, nu știu dacă sunt și intimi, de foartă multă vreme. A fost întotdeauna un susținător al Rusiei și un inamic al Ucrainei. Deci nu este în niciun caz o surpriză.
La Sofia trebuie să spunem că Guvernul este proeuropean, e vorba de președinte, care a împiedicat trimiterea unor arme. Pentru că avea un rol formal. Trebuia să semneze. Lucrul acesta să știți că se întâmplă și în Croația, unde președintele este de asemenea, prorus, dar Guvernul este prooccidental și pro Ucraina.
Iar în ceea ce privește Bratislava, eu cred că majoritatea care îl susține pe Fico (Robert Fico, prim-ministrul slovac) s-ar prăbuși în momentul în care s-ar lua în mod deschis atitudine împotriva Ucrainei, pentru că partidul care face posibilă această majoritate e vorba de un partid socialist, partidul condus de fostul prim-ministru și coleg de partid, până în 2020, Pellegrini, nu acceptă schimbarea liniei politice a Slovaciei în ceea ce privește Uniunea Europeană.
Acum revenim. Viktor Orban șantajează Uniunea Europeană nu de ieri, de azi. Există o problemă serioasă în ceea ce privește statul de drept și democrația. Este o restanță pe care posibil Consiliul European o are de foarte multă vreme. Dar acum Viktor Orban folosește această strategie pentru a obține în schimb redeschiderea liniei de finanțare. Ungaria este într-o situație economică deplorabilă, cu cea mai mare inflație din Europa, cu o situație cât se poate de proastă economică. Și atunci, banii care au venit de la Comisia Europeană ar fi o adevărată salvare. Și probabil că va încerca să obțină acest avantaj. Să știți că europenii nu-și pot permite să nu găsească o soluție pentru Ucraina. Nu-și pot permite să nu găsească o soluție, pentru că altfel înseamnă că Vladimir Putin a câștigat și pe acest front.
Radu Osipov: Asta înseamnă că și Comisia Europeană ar putea răspunde cumva favorabil șantajului maghiar și să renunțe la suspendarea fondurilor europene regulate?
Cristian Pîrvulescu: Sigur că da, este o posibilitate. Dar au mai încercat lucrul ăsta. Vă aduceți aminte și șantajul Poloniei, care părea o mare susținătoare a Ucrainei și apoi, în preajma alegerilor din octombrie, a întors foaia din același motiv. Au sperat că sprijinul față de Ucraina va duce la dezghețarea fondurilor pentru Polonia, ceea ce nu s-a întâmplat. Abia după alegeri acestea au fost deblocate și doar parțial. Se poate. S-ar putea ca doar o parte din fonduri să fie scoase de sub embargo.
Nu știu exact ce va face Comisia, dar vă pot spune că Consiliul nu poate să accepte pur și simplu șantajul lui Putin prin intermediul lui Orban Viktor.
În ceea ce privește Moldova, nu cred că, atâta vreme cât nu este expres cerută întârzierea începerii negocierilor, acest lucru poate fi amânat.
Radu Osipov: Domnule Pîrvulescu, dacă Ungaria ar bloca Ucraina, nu va bloca neapărat și Republica Moldova? Sunt două procese tehnice separate, dar, politic, cât de corect ar fi, ținând cont că anume rezistența Ucrainei face posibil acest proces de aderare?
Cristian Pîrvulescu: Nu ar fi corect și ăsta este motivul pentru care vor încerca să rezolve într-un fel sau altul măcar parțial problema Ucrainei. Dar nu este situația pe care am discutat-o mai devreme. România și Bulgaria sunt în aceeași situație, adică nu pot fi despărțite. Dacă ar fi fost despărțite, presiunea asupra Austriei ar fi fost alta. Noi nu putem să nu fim alături de Bulgaria. Anul trecut a fost unul din motivele pentru care austriecii au profitat și au blocat aderarea României.
În cazul Moldovei și Ucrainei, sunt tehnic despărțite, deci se poate vota în această privință. Dar, așa cum spuneați și Dumneavoastră și cum înțelege toată lumea, ar fi din punct de vedere politic incorect. Ar fi incorect, nu doar pentru că a început negocierea datorită Ucrainei, ci pentru că Ucraina este într-un moment dificil. Și ar fi un mesaj absolut nedorit pe care l-am transmite eroicului popor ucrainean în acest moment. Și așa ceva, nici opinia publică europeană, sunt convins că nici opinia publică maghiară nu dorește.
Pentru că știți, maghiarii n-au apreciat întâlnirea lui Orban Viktor cu Vladimir Vladimirovici Putin. Din contră, au fost revoltați în mare proporție. Dar lui Viktor Orban nu pare să-i pese de acest lucru, pentru că el are propriul lui proiect. Victor Orban este o dovadă că acolo unde democrația nu funcționează, regimul merge pe o linie autoritară și riscurile astea există și în alte state ale Europei, nu doar în Ungaria. Dar în Ungaria este evident.
Radu Osipov: Domnule Pîrvulescu, v-am întrebat mai devreme ce se întâmplă în Europa, dar ce se întâmplă în Statele Unite? Acolo peste 100 de miliarde de dolari pentru Ucraina sunt blocate în Camera Reprezentanților.
Cristian Pîrvulescu: Da, sunt blocate în Camera Reprezentanților de către o minoritate italiană, care este anti Ucraina. Așa patriotard vrea ca banii să fie folosiți pentru Statele Unite, și nu pentru Ucraina. Pentru că retorica rusească prinde și acolo. Există foarte multă corupție și nu există certitudinea că banii sunt folosiți corect. Cu atât mai mult cu cât, iată, contraofensiva ucraineană nu și-a atins obiectivele. Totuși, Biden a cerut ieri Congresului să se grăbească. Există o majoritate care ar sprijini acest lucru. Marea problemă este că noul președinte al Camerei Reprezentanților este un neoprotestant de extremă dreaptă, care nu este dispus să-și sacrifice poziția pentru a face să treacă o înțelegere de genul acesta.
Deși e o problemă gravă, care arată cât de fracturate sunt democrațiile noastre, în Statele Unite ale Americii se vede cât se poate de clar că există o diferență între republicani și democrați în ceea ce privește susținerea Ucrainei. În mod surprinzător, republicanii care înainte susțineau politica externă americană, astăzi sunt destul de reticenți. Dar cred că, până la urmă, o înțelegere bipartizană va funcționa acolo și se va găsi o soluție de finanțare.
Oricum, administrația a anunțat că la sfârșitul acestei luni se termină fondurile pentru Ucraina. Ceea ce înseamnă că nu va mai putea fi sprijinită, ceea ce înseamnă că este oferită lui Vladimir Putin. Vă dați seama ce satisfacție la Moscova să vadă cât de fracturate sunt statele noastre în privința Ucrainei, în condițiile în care, trebuie să spunem, opinia publică este în continuare favorabilă luptei împotriva Rusiei.
Radu Osipov: Domnule Pîrvulescu, vă mulțumesc mult pentru aceste explicații. Vă mai așteptăm ÎN CONTEXT.
Cristian Pîrvulescu: Vă mulțumesc și eu.
