INTERVIU // Cristian Pîrvulescu: Decizia UE este un răspuns geopolitic a 26 de state care au încredere în Ucraina și în Republica Moldova
Este o decizie a 26 de state care au încredere în Ucraina și în Republica Moldova. Și este un semnal. Este vorba despre o încercare de a întări Europa și un răspuns geopolitic la agresiunea Rusiei. Astfel a comentat politologul Cristian Pîrvulescu decizia istorică prin care Republica Moldova și Ucraina au primit undă verde pentru negocieri de aderare la UE. Deși cele două state au fost acceptate împreună, Moldova poate să aibă o traiectorie separată și stă mult mai bine decât Ucraina la mai multe capitole, a mai punctat Pîrvulescu.
Politologul Cristian Pîrvulescu a oferit un interviu în cadrul ediției de știri „Mesager” de la Moldova 1, iar mai jos găsiți textul interviului.
Elena Băncilă: Este o zi istorică pentru Republica Moldova. Bineînțeles că suntem cuprinși de euforia acestui moment. Dar revenind la pragmatism, înțelegem că, pe termen lung, aderarea efectivă se va face în funcție de merite, adică îndeplinirea tuturor condiționalităților. Nici mai devreme, nici mai târziu. Totuși, există așteptări mari aici, la Chișinău, să se întâmple acest lucru până în anul 2030. Cum apreciați această țintă și cât de obiectivă este în condițiile actuale?
Cristian Pîrvulescu: În primul rând, cred că trebuie să ne bucurăm, cu atât mai mult cu cât suspansul a fost până în ultimul moment. A durat mai puțin decât mă așteptam, ne așteptam. Eram dintre cei care credeam că Viktor Orban blufează, pentru că primise aproape 11 miliarde de euro și trebuia să dea ceva în schimb. Ca un adevărat populist susține că nu e de acord cu începerea negocierilor cu Ucraina, dar s-a abținut. S-a retras din Cameră. Deci nu are niciun fel de importanță. În realitate, este o decizie a 26 de state, nu a 27 de state. State care au încredere în Ucraina și Moldova și nu vor să facă cadouri de Crăciun lui Vladimir Putin.
Revenind la întrebarea Dumneavoastră, cred că 2030 este totuși posibil. Dacă facem o comparație, România a început negocierile în 1999, în realitate în 2000, deci, cam cum va începe Moldova anul viitor, în martie. Și a încheiat în 2004. În 4 ani de zile e posibil și a fost integrată, a aderat în ianuarie 2007.
Deci, mi se pare că e posibil. Pentru că dumneavoastră aveți avantajul pe care noi nu l-am avut. Aveți acquis-ul deja tradus într-o limbă care este o limbă comunitară, respectiv în limba română. Aveți experiența noastră, care poate ajuta foarte mult. Și, mai ales, aveți disponibilitatea instituțiilor europene de a sprijini eforturile Moldovei: un Guvern pro-european și un președinte proeuropean. Avantaje care sunt evident importante.
În egală măsură, Ucraina care va avea mai multe dificultăți, pentru că trece printr-un război. Ucraina este și ea așteptată să facă un progres. S-a făcut un oarecare compromis în favoarea lui Putin. El apăruse deja prin modificările de pe agenda Consiliului, în sensul în care se mai așteaptă un raport al Comisiei.
Chiar dacă s-a anunțat începerea negocierilor în luna martie, astfel încât să se vadă cam ce anume trebuie efectiv să se lucreze, ce anume dintre condiții au fost sau n-au fost realizate.
Una peste alta, momentul este foarte important pentru Moldova, pentru Ucraina, pentru Georgia, care, iată, devine candidată. Și este un semnal care se transmite țărilor din fostul bloc sovietic, din fosta Uniune Sovietică. Și de asemenea, e un semnal important și către Balcanii de Vest. Pentru că nu e vorba doar de Moldova. Nu e vorba doar de Ucraina.
Este vorba despre o încercare de a întări Europa, este un răspuns geopolitic la agresiunea Rusiei. Cred că Vladimir Putin, în momentul în care a ținut celebrul său interviu, conferința de presă de astăzi, a făcut o eroare strategică. Pentru că n-a făcut decât să întărească poziția reprezentanților Uniunii Europene în Consiliu. Și anume aceea de a rezista agresiunii rusești.
Elena Băncilă: Nu există vreun document UE care să specifice că Republica Moldova și Ucraina trebuie să meargă spre aderare la pachet. Chiar dacă practica extinderilor din trecut a fost de a lucra cu grupuri de țări mai mici, mai degrabă decât individual. Ar putea să se întâmple ca Republica Moldova să ajungă mai repede la aderare decât Ucraina? Sau, totuși, credeți că în interiorul Uniunii Europene domnește credința că Moldova și Ucraina trebuie să meargă împreună?
Cristian Pîrvulescu: Nici măcar pentru astăzi nu era sigur că se întâmplă lucrul acesta. Dar majoritatea șefilor de stat și de guvern european, pentru că din aceștia este format Consiliul, iar Consiliul este de fapt instituția conducătoare cea mai importantă a Uniunii Europene, formată din șefii de stat și de guvern. Majoritatea, spunea președintele Iohannis, ieri, într-o intervenție în presă, la întrebarea celor de la Agerpres, majoritatea șefilor de stat și de guvern cred că cele două state trebuie să meargă la pachet. Și asta pentru că există o propunere clară a președintelui Macron, știm simpatia sa față de Moldova, ca în ceea ce privește Moldova să i se ofere posibilitatea de a adera separat.
Dar, în final, Comisia și Consiliul au jucat foarte bine cartea. Orban a înțeles care sunt limitele jocului și cele două state au fost acceptate împreună, dar Moldova poate să aibă o traiectorie separată. Va depinde foarte mult de capacitatea sa de a răspunde întrebărilor. Știu că stă mult mai bine decât Ucraina. Iar exemplul pe care vi-l pot da cel mai recent este vorba de Croația. Croația a mers singură, a reușit să adere în 2013 și este în Schengen înaintea României. A fost acceptată deja de anul trecut în spațiul Schengen, ceea ce nu se întâmplă cu România și Bulgaria. Eu cred că această viziune trebuie să fie susținită de Guvernul de la Chișinău și de cel de la București.
Elena Băncilă: Cum ați spus și Dumneavoastră mai devreme, în ultimele zile dinaintea Summitului, existau temeri că premierul ungar, Viktor Orban, se va opune prin veto, repetând că Ucraina nu este pregătită pentru un asemenea pas. Iar imediat după anunțarea rezultatului, oficialul ungar a scris chiar și pe pagina sa de Facebook că aceasta este o decizie proastă ca Ucraina să înceapă procesul de negocieri. Cum comentați poziția domnului Orban și cum credeți, ce s-a întâmplat până la urmă?
Cristian Pîrvulescu: E foarte simplu. A primit 11 miliarde de euro, de care Ungaria avea nevoie, care erau blocați pentru marile probleme privind statul de drept. A negociat! Vrea să sugereze susținătorilor săi din Ungaria că nu și-a schimbat poziția, dar că în fața presiunii europenilor a cedat, dar n-a cedat. Pentru că el consideră în continuare că aceasta este poziția. Este un erou al celor care se împotrivesc Europei birocratice de la Bruxelles. Va continua cu același discurs, dar are nevoie de banii europeni, pentru că nu Vladimir Putin poate da banii aceia. Și mai are nevoie și de alți bani. Știți, aceștia nu sunt singurii care au fost blocați. Mai sunt și banii din programul de reconstrucție și reziliență pe care Ungaria îi are blocați din aceleași motive, respectiv, că nu îndeplinește criteriile legate de statul de drept.
Trebuie să spunem, făcând o comparație între Ungaria și Republica Moldova. Chiar dacă există multe probleme în Republica Moldova, Republica Moldova este un stat de drept autentic în comparație cu Ungaria. În Republica Moldova există opoziție, există societatea civilă, există presă liberă. Guvernul poate fi criticat, Guvernul poate fi atacat. Există mai mult chiar decât ceea ce se consideră normal într-o democrație. În Ungaria nimic din toate acestea nu există.
Și marea problemă este că Ungaria va deveni președintă a Uniunii Europene în iulie 2024. Îi va veni rândul în președinția rotativă, dar este un moment de tranziție după alegerile europene și, probabil, nu va putea face atât de mult rău pe cât ar vrea Orban.
Elena Băncilă: Vă mulțumesc tare mult pentru aceste comentarii, domnule Pîrvulescu.
Cristian Pîrvulescu: Vă mulțumesc și eu.
