Politic

Interviu ÎN CONTEXT// Mihai Isac: E naiv să crezi că elita de la Tiraspol va schimba opiniile geopolitice

Moscova și Tiraspolul au pus în scenă un nou episod al războiului hibrid, iar tentativa Chișinăului de a trece în alb economia din regiunea transnistreană a provocat o serie de reacții, cel mai probabil coordonate. Firmele din regiunea transnistreană trebuie să achite taxe vamale. Drept răspuns, Tiraspolul impune taxe agricultorilor de la Dubăsari și majorează tarifele la gazele naturale pentru autoritățile publice care își au sediile în zona controlată de separatiști.

În același timp, Krasnoselski împreună cu presa rusă ne dă de înțeles că integrarea europeană în doi pași ar fi reală, adică mai întâi malul drept, și mai apoi malul stâng, doar că accentele sunt diferite: mai întâi malul drept și malul stâng deloc. Moscova în timpul acesta ține blocați pe segmentul transnistrean aproximativ zece mii de soldați ucraineni și încearcă să pună presiune pe Harkov ca să-i apere Crimeea lui Putin. Kievul răspunde cu dosar penal deschis pe numele negociatorului-șef de la Tiraspol - Vitali Ignatiev care este cetățean ucrainean. Subiectele au fost discutate cu expertul în politică externă, Mihai Isac, în cadrul emisiunii „ÎN CONTEXT” de la Moldova 1.

Radu Osipov: Rusia încearca să respingă trupele ucrainene din apropierea peninsulei Crimeea și pune presiune pe Harkov. Folosește în această ecuație Transnistria și Belarusul. Colega mea, Mihaela Culcinschi, a urmărit cum s-au mișcat sau mai degrabă au înghețat liniile frontului.

Mihaela Culcinschi: Bun găsit. „Crăciun însângerat la granița Russki Mir” - o analiză de război semnată de Mihai Isac. Așadar, el explică tactica Rusiei în timp ce liniile frontului nu s-au mutat considerabil. Moscova încearcă să reducă presiunea ucraineană asupra Crimeii și creează mai multe puncte de pericol, fie real, fie mai puțin real, ca să întindă teritorial trupele ucrainene. De exemplu, atacul masiv asupra Harkovului de sărbători face parte din această tactică. Mișcările din Belarus, la fel, iar trupele rusești care au rămas moștenire de la Uniunea Sovietică în Republica Moldova au același rol. Practic, blochează pe segmentul transnistrean aproximativ 10 000 de soldați care ar putea ajuta pe alte fronturi. Rusia repetă tactica de iarna trecută: bombardarea sistemului electroenergetic ucrainean, practic un război îndreptat împotriva civililor. Aici, totuși a intervenit România cu eolienele din Dobrogea, care au compensat pierderile ucrainene. Un element important este și înțelegerea politică a Chișinăului cu Tiraspolul, pentru că Tiraspolul controlează un nod energetic important - Cuciurgan. Președintele Klaus Iohannis a vorbit astăzi la telefon cu Zelenski și a asigurat că România rămâne alături. Pe de altă parte, Kievul rămâne consecvent privind Transnistria. Nu e o știre cap de afiș, dar e importantă. Negociatorul-șef de la Tiraspol, care se consideră ministru de externe, iar la Chișinău se vorbește despre el pe culoare că e omul rușilor, Vitali Ignatiev, cetățean ucrainean născut în 1980 în regiunea Odesa, are dosar penal pentru cooperarea cu Rusia și administrarea unui teritoriu ocupat de statul agresor.

Radu Osipov: Continuăm ÎN CONTEXT. Mihai Isac, expert în spațiul Mării Negre, s-a conectat online de la București. Bună seara! Bun găsit ÎN CONTEXT. Așadar, iarna, Rusia duce un alt fel de război. Am putea spune că și liniile frontului au înghețat pe fundalul pesimismului sau așteptărilor prea mari privind contraofensiva de anul trecut privind ezitările de la Washington și de la Bruxelles. Cine este acum totuși în avantaj, Rusia sau Ucraina?

Mihai Isac: Practic, Federația Rusă are o capacitate mai mare de a mobiliza resurse umane și materiale pentru continuarea războiului. Așa se întâmplă într-o dictatură. Totul este îndreptat pentru a satisface ambițiile geopolitice și inumane ale președintelui rus, Putin. Din păcate, vedem că Federația Rusă recurge la această armă a terorii împotriva populației pașnice ucrainene și, atacând infrastructura energetică a Ucrainei, practic forțează milioane de cetățeni ai Ucrainei, inclusiv etnici ruși, să trăiască în îngheț. Iar o parte din ei, desigur, se vor refugia în Europa, devenind practic un al nu știu câtelea val de refugiați ucraineni în fața invaziei militare ilegale a Federației Ruse.

Este clar că Federația Rusă speră ca în anul 2024 să obțină o victorie cât mai importantă pe frontul din Ucraina. Având în vedere că în foarte multe state europene, precum și în Statele Unite vor avea loc alegeri prezidențiale, europarlamentare sau generale, Federația Rusă încearcă să folosească acest context electoral pentru a sparge frontul unitar al binomului format din Uniunea Europeană și NATO și pentru a încerca să limiteze sprijinul pe care Ucraina îl primește din partea comunității internaționale.

Până în acest moment această strategie a eșuat. Binomul geopolitic Uniunea Europeană - NATO a supraviețuit și a absolvit examenul Ucraina. Sperăm ca și în anul 2024 acest sprijin militar pentru Ucraina, financiar, politic să se intensifice. Așteptăm, desigur, sosirea pe front a avioanelor F-16 pentru a oferi Ucrainei șansa să obțină superioritatea aeriană. Din păcate, Federația Rusă nu are de gând să cedeze. Nu are de gând să permită ucrainenilor să trăiască o viață liniștită și nu va permite Ucrainei să aibă o viață liniștită și să se integreze în Uniunea Europeană.

Desigur, situația de pe frontul din Ucraina influențează în mod direct Republica Moldova. Noi, în România, și dumneavoastră la Chișinău, suntem în prima linie a acestui război hibrid pe care Federația Rusă l-a lansat împotriva lumii civilizate. Din păcate, realitatea de pe front influențează întotdeauna ceea ce se întâmplă și în viața politică. Iar recent, să nu uităm, un lider separatist prorus din estul Ucrainei a solicitat eliberarea „orașului rus”, Odesa. Aceasta arată faptul că Federația Rusă nu a renunțat la ideea creării unui coridor terestru înspre Republica Moldova și înspre regiunea de Est a țării. Și doar existența armatei ucrainene face ca aceste planuri să nu fie îndeplinite.

Radu Osipov: Totuși, retrospectiv, Ucraina a respins asaltul asupra Kievului, a reușit să elibereze teritorii. Rusia este izolată, nu mai stă la masa bogaților, este șantajată într-un fel economic de China, care știe că poate vinde scump și cumpăra ieftin de la ruși. Unii spun că Ucraina practic a câștigat. În același timp, înghețarea războiului ce efecte ar putea avea?

Mihai Isac: Ucraina a câștigat, în primul rând, prin faptul că există. Că există ca stat independent, ca popor independent, iar lupta pentru eliberarea de ruși este mult mai dură decât se credea. Desigur, înghețarea frontului are efecte de securitate groaznice pentru practic întreaga Europă și pentru bazinul Mării Negre. Această Transnistrie pe steroizi, care se formează în Estul Ucrainei nu poate decât să dea dureri de cap cancelariilor europene. Și acesta este unul din principalele motive pentru care Ucraina trebuie să fie ajutată. Pentru că aceste regiuni întregi din Estul Ucrainei, care nu sunt recunoscute ca fiind anexate de către comunitatea internațională, nu pot să devină decât o Transnistrie mult mai mare, o regiune care poate complica foarte mult situația de securitate din zona Mării Negre.

Totodată, Federația Rusă plătește foarte scump această amiciție teoretică cu Republica Chineză. Practic, Beijingul a preluat zone întregi de influență de sub aripa rusă. Și aici ne referim la continentul african, unde chinezii au o politică dură de acaparare a tot ceea ce se poate, inclusiv regiuni considerate a fi sub influență rusă. Dar, în primul rând, ne referim la Asia Centrală, pentru că toate statele din Asia Centrală, plus Afganistanul, practic, au ajuns mai mult sau mai puțin state dependente de China din toate punctele de vedere: politic, economic și militar. Federația Rusă este, practic, pusă să plătească. Și aici ne referim la populația din Federația Rusă, care este pusă să plătească în sânge și cu bogăție și cu perspectiva unei vieți mai bune ambițiile unei elite de la Kremlin, care nu consideră binele propriului popor ca fiind obiectivul principal al lor. Dar, din nou, Ucraina trebuie ajutată. Ucraina este un zid de apărare în fața acestui flagel reprezentat de lumea rusă. Și doar ajutând Ucraina, România, Republica Moldova și alte state pot stăvili aceste ambiții. Pentru că, după cum spunea și fostul șef al informațiilor militare americane, domnul David Petraeus, dacă Ucraina este învinsă, Republica Moldova sau unul din statele baltice poate fi următoarea țintă. Astfel de semnale venite din partea unor persoane foarte bine informate trebuie să îngrijoreze factorii de decizie din toate capitalele europene și nu numai. Pentru că ambițiile Federației Ruse, după cum vedem, nu se limitează strict la continentul european. Am văzut efectele mișcărilor Vagner din Africa Subsahariană. Vedem ce se întâmplă în America de Sud, unde Venezuela, un stat aliat al Federației Ruse și al Republicii Islamice Iran, încearcă să ocupe o parte dintr-un stat independent. Vedem ce se întâmplă în Orientul Mijlociu, unde organizații teroriste precum Hamas și Hezbollah au relații foarte apropiate cu Federația Rusă. O realitate moștenită încă din perioada sovietică, când URSS-ul sponsoriza tot felul de organizații ca să lupte împotriva statului Israel, un aliat al Statelor Unite.

Radu Osipov: Despre Transnistria. Totuși, care este rolul ei în acest război? Pentru că oscilează cumva, joacă la limită, dar totuși se pare că joacă pentru Rusia.

Mihai Isac: Desigur. Trebuie să fii destul de naiv ca să crezi ca Transnistria, elita de la Tiraspol, își va schimba opiniile geopolitice. În pofida faptului că Transnistria exportă marea majoritate a produselor sale în spațiul european, în pofida faptului că zeci de mii de persoane din regiunea de Est a statului Republica Moldova lucrează în Uniunea Europeană, foarte mulți din ei beneficiind de cetățenia acestor state, totuși, ambițiile, obiectivele politice limitate ale elitei de la Tiraspol nu corespund cu nevoile reale ale cetățenilor din regiunea de Est. Transnistria joacă rolul unui cap de pod. Regiunea este importantă în mod special pentru serviciile de securitate federale ruse. Toate aceste servicii, de la GRU și până la FSB și până la Serviciul Federal de Protecție, au avut o prezență importantă în regiune. Iar această zonă, care din păcate este în afara controlului constituțional al autorităților de la Chișinău, oferă o bază de unde acestea pot implementa acțiuni, parte a acestui război hibrid imens dus de Federația Rusă împotriva Republicii Moldova și nu numai.

Radu Osipov: Cât de mult ar trebui să piardă Rusia ca regiunea transnistreană să fie adusă în spațiul constitutional? Adică acea idee că Putin deja a pierdut mult e suficient?

Mihai Isac: Din păcate, elita politică de la Tiraspol nu înțelege acest lucru. Este greu de crezut că opțiunea lor geopolitică se va schimba chiar și în momentul în care armata rusă va fi înfrântă în mod clar de Ucraina și Federația Rusă va fi obligată să se retragă de pe cea mai mare parte a teritoriilor ocupate ilegal în acest moment. Pentru a aduce Transnistria în arealul constituțional al Republicii Moldova, autoritățile de la Chișinău trebuie să aibă o strategie mult mai bine pusă la punct decât în acest moment. Trebuie începute anumite demersuri și pentru deschiderea unor capitole de negociere sau de înțelegere de ordin politic. În primul rând, Republica Moldova trebuie să aibă un plan foarte clar a ceea ce va oferi populației din regiunea de Est a Republicii Moldova. Iar cel mai sigur mod prin care această zonă va fi atrasă în spațiul constituțional al Republicii Moldova este implementarea reformelor mai ales în domeniul justiției. Pentru că în momentul în care populația din Estul țării va vedea că în zona controlată de autoritățile constituționale se trăiește mai bine, există o justiție corectă, un sistem medical performant, există economie funcționabilă, atunci și dorința populației va fi aceea de a reveni în arealul constituțional al Chișinăului.

Din păcate, propaganda rusă are efecte dramatice în regiune și nu numai și este greu de crezut că o înfrângere, doar o înfrângere pe câmpul de luptă va fi de ajuns pentru a aduce Transnistria în câmpul constituțional. Este nevoie ca autoritățile de la Chișinău să fie mult mai bine pregătite în a purta discuții nu numai cu pseudo autoritățile din Estul țării, dar cu populația propriu-zisă. Pentru că această această șansă oferită de Uniunea Europeană de începere a negocierilor poate însemna un proces și de vindecare a problemelor care există în interiorul Republicii Moldova.

Și acest proces de integrare oferă șansa autorităților constituționale de la Chișinău să folosească inclusiv resurse financiare europene pentru îmbunătățirea nivelului de trai al populației din regiunea controlată de autoritățile constituționale, iar exemplul unei justiții corecte, exemplul unei economii funcționale este cel mai bun argument pentru reintegrarea în spațiul constituțional a Transnistriei. Din păcate, este de așteptat ca elita prorusă din regiune să se opună oricăror demersuri mai concrete de reintegrare. Dar Chișinăul este dator să încerce. Desigur, în acest proces este bine să fie implicată - în măsura în care este permis de tratatele internaționale și de statutul de membru al UE și al NATO - și România, dar și alți parteneri strategici din Uniunea Europeană.

Desigur, rezolvarea pe cale militară a situației din regiune a fost respinsă de către autoritățile de la Chișinău. Si este foarte corect. Doar reintegrarea pe baze pașnice a acestei regiuni poate aduce pacea pe termen lung în regiune.

Radu Osipov: Vă mulțumesc.

Citește mai mult