Interviu ÎN CONTEXT// Alexandru Tănase: Legislația privind alegerea procurorului general a fost modificată de 16 ori în trei ani
Legea Procuraturii în partea legată de procedura de alegere a procurorului general a fost modificată de 16 ori în trei ani și este absolut inadmisibil. Modificarea legislației în timp ce sunt în derulare concursuri compromite ideea de competiție publică pentru ocuparea unei funcții importante, iar pe viitor există riscul ca nimeni să nu mai vrea să participe la acestea. Declarația a fost făcută de fostul președinte al Curții Constituționale, Alexandru Tănase, în cadrul emisiunii „ÎN CONTEXT”.
Radu Osipov: „ÎN CONTEXT” s-a conectat Alexandru Tănase. Vom discuta despre reformarea justiției și condițiile aderării la Uniunea Europeană. Acum, Republica Moldova ar putea da înapoi cu un pas, pentru că nu s-a reușit alegerea unui procuror general. Concursul fusese anunțat anul trecut, în octombrie, peste o lună Comisia Europeană avea să recomande deschiderea negocierilor de aderare și să pună o bifă în dreptul acestei condiții: desemnarea unui procuror general cu mandat deplin. Concursul totuși a eșuat și a generat un val de demisii sau demiteri. Colega mea, Doina Ivanov, a urmărit firul roșu al alegerii procurorului general.
Doina Ivanov: Săptămâna trecută, șefa Procuraturii Anticorupție, Veronica Dragalin, anunțase că își asumă o investigație privind anularea concursului pentru funcția de procuror general. Astăzi, membrii Consiliului Superior al Procurorilor (CSP) i-au răspuns că ancheta nu este justificată. Mandatul CSP este constituțional și independent. Consiliul recunoaște vicierea procedurii. Așadar, Olesea Vîrlan s-a retras, după ce l-ar fi depunctat nejustificat pe Ion Munteanu, actualul procuror general interimar. Demisia a fost aprobată, luni, la ședința CSP. Tot ieri Ion Munteanu l-a demis pe adjunctul său, Igor Demciucin, cu care a concurat pentru fotoliul de șef al Procuraturii Generale. În comunicatul CSP se mai spune că, în zece zile, va publica un raport desfășurat despre anularea concursului. Până în prezent, președintele Consiliului Procurorilor, Dumitru Obadă, nu a anunțat când va fi organizat un concurs repetat.
Radu Osipov: Așadar, a fost colega mea, Doina Ivanov, despre concursul de la Procuratura Generală. „ÎN CONTEXT”, online, e Alexandru Tănase, constituționalist. Mai întâi de toate, este sau nu justificată ancheta pe care o anunțase săptămâna trecută doamna Veronica Dragalin de la Procuratura Anticorupție? Pot fi investigați membrii CSP pentru modul cum au votat?
Alexandru Tănase: Probabil că este necesară o precizare. Doamna Dragalin nu a anunțat că a inițiat o anchetă penală, ea a anunțat că a intentat un proces penal, ceea ce sunt lucruri distincte. Pentru o persoană care nu practică dreptul va fi destul de complicat să înțeleagă care este diferența între aceste două noțiuni. Dar, ca să fiu mai explicit, pornirea unui proces penal este o chestie absolut firească. Poate fi pornită în orice circumstanță pentru a verifica dacă a fost sau nu a fost o infracțiune. În cazul în care se constată că a fost comisă o anumită infracțiune, se intentează un dosar penal și urmează deja normele procesuale penale să fie aplicate. În cazul în care nu, aici se opresc lucrurile.
Astfel, probabil, doamna Dragalin a avut anumite indicii care au determinat-o să ia această decizie. Din păcate, nu știm care sunt ele, lucrurile nu au fost făcute publice.
Radu Osipov: Care este semnalul pe care îl transmite Republica Moldova Uniunii Europene și Comisiei care urmează să raporteze în următoarea lună?
Alexandru Tănase: Este un semnal foarte prost. În general, tot ceea ce se întâmplă cu modificarea Legii Procuraturii, anunțarea de concursuri care mai apoi se anulează cu aceeași repeziciune cu care sunt inițiate, modificarea legislației în timpul în care concursul este în derulare. Toate aceste manevre dau foarte prost.
Și nu este vorba doar despre percepția și cum este văzută Republica Moldova în afară, mă refer la Uniunea Europeană. Ele dau foarte prost și pe interior, ca să zic așa. Prin astfel de acțiuni se compromite însăși ideea reformării justiției, fie că este vorba de Procuratură, fie că este vorba despre instanțele de judecată.
Acum, dacă tot m-ați întrebat despre percepția de la Bruxelles, cum este văzută? Este văzută cel puțin foarte reticent, ca să zic așa. Deoarece în pachetul de condiționalități pentru Republica Moldova, care a fost acceptat, trei din aceste condiționalități vizează încetarea situațiilor cu interimatele la Procuratura Generală, la Consiliul Superior al Magistraturii și la Curtea Supremă de Justiție. Astfel e o situație care trebuie la un moment dat să se termine. Trebuie să menționăm că Legea Procuraturii a fost modificată în ultimii trei ani de zile, anume în partea care ține de procedura de alegere a procurorului general, de 16 ori. Este absolut inadmisibil așa ceva.
Avem o lege care a fost expertizată de către Comisia de la Veneția, care a fost expertizată de către Uniunea Europeană. Această lege este ok, nu ridică semne de întrebare. Păi în asemenea caz, haideți să încercăm să o aplicăm și nu văd niciun motiv pentru a nu o aplica.
Cât privește anularea ultimului concurs care a fost desfășurat de către Consiliul Superior al Procurorilor, și aici există un semn de întrebare. Concursul a fost anulat deoarece un membru al Consiliului, care de altfel a trecut procedura de Vetting, este o remarcă importantă în contextul dat, a comis o eroare tehnică. Eu nu înțeleg din ce cauză nu a fost exclus votul acestei persoane și să fie desemnat procurorul general cu voturile celorlalți membri? Din ce cauză chiar acest viciu care a fost, să zicem tehnic, care a fost comis de un membru al CSP, nu s-a încercat să fie corectat? Sau nu s-au găsit alte soluții decât de a amâna din nou, de a declara un concurs și de a compromite în continuare tot mai adânc și mai profund ideea de competiție publică pentru ocuparea unei funcții.
Frica mea este că la viitorul concurs nu se va mai înscrie chiar nimeni. Vă amintiți că și la acest concurs, pe ultima sută de metri s-au înscris câțiva participanți. Dar vom ajunge la un moment că nu va mai vrea nimeni să participe în astfel de exerciții pentru a nu se face de rușine.
Radu Osipov: Domnule Tănase, ați menționat despre PreVetting: cine are de câștigat și cine are de pierdut din cauza acestei incertitudini? Pe de o parte, membrii procurori din CSP au trecut PreVettingul. Pe de altă parte, o doză de subiectivism privind votul a generat o demisie sau o eroarea tehnică, cum ați spus Dumneavoastră. În același timp, este și Legea din Parlament, se pare că deputații ar putea avea argumente noi, argumente în plus, pentru a reveni la amendarea în lectură finală. Dumneavoastră cum credeți?
Alexandru Tănase: Întrebarea pe care mi-ați formulat-o Dumneavoastră este destul de complicată, este multidimensională și am să încerc să răspund în câteva episoade.
În primul rând, ceea ce ține de modificarea legii. Acest lucru este inadmisibil și nu trebuie să se producă în niciun caz. Dacă legea ar fi fost modificată și ar fi fost exclusă acea prevedere care obligă să puncteze membrii CSP răspunsurile fiecărui candidat în timpul audierii, noi astăzi nici nu am fi știut cum au fost punctate aceste persoane. Și s-ar fi votat clientelar, cum s-a votat ani în șir și știm foarte bine ce consecințe au avut.
Acum întrebarea care ține de cine are de pierdut? Este o întrebare foarte pertinentă. Eu cred că primii perdanți sigur că suntem noi, cetățenii Republicii Moldova, societatea. Trebuie să înțelegem că aceste instituții care se reformează, ele sunt paralizate pe parcursul ultimelor trei-patru ani de zile.
Foarte des aud reproșuri că Procuratura nu investighează, nu trimite dosarele în judecată. Procuratura nu poate efectiv să se concentreze pe atribuțiile sale, deoarece timp de 4 ani de zile ea este supusă unor hărțuiri permanente - Vetting, PreVetiing, demisii, arestări de procurori, reglări de conturi, concursuri care nu sunt validate și tot așa mai departe. Imaginați-vă care este atmosfera care domnește pe interiorul instituției și o să vă dați seama din ce cauză nu vedem progrese absolut nici pe un domeniu.
Acum un alt aspect care ține de legislație. Sigur că legislația în domeniul care reglementează organizarea și funcționarea Procuraturii este una specifică. Nu există standarde la nivel european care să zici că, uite, ăsta e standardul care poate fi aplicat, care trebuie aplicat în mai multe țări. Există anumite reguli directorii, dar de fapt fiecare stat își organizează în propriul său mod specific sistemul de urmărire penală.
Noi am adus un procuror din Statele Unite ale Americii. Am adus un om care nu este parte din sistem, care de fapt trebuia să fie așa-numitul fresh blood, „sângele proaspăt”, și cumva să dea o nouă dinamică investigațiilor care au fost pornite în domeniul combaterii corupției. În același timp, legislația nu îi permite acestei persoane, nu mai zic să-și formeze propria echipă, nici măcar să-și numească propriii adjuncți. Și atunci, în mod inevitabil, se ajunge la conflicte și la toate situațiile acestea regretabile.
Și ultimul lucru care vreau să-l zic. Suntem într-un an electoral. Cel care va plăti facturile pentru această incertitudine va fi puterea politică. Trebuie să înțelegem că cetățeanul obișnuit nu face distincție prea mare între judecător, deputat, procuror și așa mai departe. Pentru el, toți acești oameni sunt exponenți ai puterii și atunci când merge la urna de vot, el notează, dă o notă puterii care guvernează. Și acum, chiar dacă să zicem se încearcă să o scoată vinovată pentru anularea acestui concurs pe o membră a Consiliului Superior al Procurorilor, în realitate, societatea vede altfel. Vede că puterea politică nu este capabilă să organizeze în patru ani de zile un concurs ca să numească un procuror general, care s-ar ocupa de combaterea criminalității în Republica Moldova.
Radu Osipov: Alexandru Tănase, vă mulțumesc mult pentru că ați acceptat să discutăm.
