Interviu ÎN CONTEXT// George Enache: Dacă ar fi consecventă, Mitropolia supusă bisericii ruse ar trebui să solicite autocefalie deplină Constantinopolului
Dacă ar fi fost consecvenți canoanelor, ierarhii supuși acum Bisericii Ruse ar fi trebuit să inițieze către Patriarhia de Constantinopol un demers, cerând autocefalia deplină a Bisericii dintre Prut și Nistru, în momentul în care Republica Moldova a devenit un stat independent. Constatarea aparține profesorului din cadrul Universității „Dunărea de Jos” din Galați, George Enache, și a fost făcută în cadrul emisiunii „ÎN CONTEXT”. Potrivit lui George Enache, Mitropolia Moldovei va urmări cum vor evolua lucrurile în Ucraina și, în funcție de partea cui va fi victoria, își va adapta discursurile.
Radu Osipov: Mitropolitul Vladimir al bisericii ruse din Republica Moldova a fost la Moscova în aceste ziele. Nu este o premieră când merge în Rusia, după declanșarea agresiunii împotriva Ucrainei. În același timp, aflarea lui în Ucraina este interzisă, fiind acuzat că ar coopera cu statul agresor, asta înseamnă că nu își poate vizita localitatea de baștină, comuna Colencăuți din raionul Hotin, regiunea Cernăuți. Colega mea, Lucia Vieru, a urmărit subiectul celor două mitropolii din Republica Moldova - una românească și alta rusească, și a vorbit cu enoriașii din ambele biserici.
Lucia Vieru: Conflictul deși este mai degrabă latent are la bază aspecte canonice: cine este moștenitorul istoric al structurilor bisericești de pe teritoriul Republicii Moldova, aspecte politice: Mitropolia Moldovei este subordonată patriarhului moscovit Kirill, considerat aliatul lui Putin. În același timp, Mitropolia Basarabiei face parte din Patriarhia Română. Sunt și aspecte de patrimoniu: În 1940, Rusia comunistă a desființat Mitropolia Basarabiei și i-a confiscat averile. După independență, Mitropolia Basarabiei a fost reactivată de Patriarhia Română, dar patrimoniul nu i-a fost retrocedat, a rămas la biserica rusă din Republica Moldova.
După ce regimul de la Kremlin a decis invazia pe scară largă a Ucrainei, biserica moscovită nu s-a disociat de politica statului rus, din contra, a dat de înțeles că susține războiul. În această perioadă, Mitropolitul Vladimir a fost de mai multe ori la Moscova, a participat și la sinodul bisericii ruse. Chiar ieri și alaltăieri a ținut slujbe la Biserica Sfânta Treime din Konkovo, o suburbie a Moscovei. Așadar, mulți preoți care nu susțin agresiunea rusă au trecut la Patriarhia Română. Pe de o parte, Mitropolitul Vladimir s-a adresat Patriarhului Daniel de la București, nemulțumit de aceste plecări. Pe de altă parte, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a decis că toți preoții din Republica Moldova care revin la Mitropolia Basarabiei sunt clerici canonici și credincioși binecuvântați.
Radu Osipov: Continuăm „ÎN CONTEXT”, George Enache, profesor la Universitatea Dunărea de Jos din Galați, specializat în istorie și teologie, este cu noi online. Este o idee general acceptată, că treburile bisericești și laice nu ar trebui amestecate, nu neapărat acest principiu este respectat întotdeauna. Totuși un aspect important: biserica ortodoxă rusă este mai mult o structură politică sau una religioasă? În contextul războiului, biserica rusă de la Chișinău, cel puțin oficial, spune că e un război frățesc, vărsarea de sânge ar trebui încetată, nu se adâncește în judecăți de valoare din punct de vedere politic. Unii clerici însă au fost filmați în timpul slujbelor justificând agresiunea rusă. Pe de altă parte, Patriarhia moscovită își revendică primatul în toate teritoriile stăpânite de statul rus sub o forma sau alta, fie imperiul țarist, fie Uniunea Sovietică, unde biserica a fost mai întâi reprimată, iar ulterior aliată regimului comunist.
George Enache: Da, aveți dreptate. Și trebuie spus că de foarte multe secole biserica ortodoxă rusă este un vector al imperialismului rusesc și apoi sovietic. Oricât ar părea de ciudat, deși sovieticii comuniști erau atei, au folosit ortodoxia în scopul de politică externă mai ales și a existat o preocupare constantă din secolul 16 încoace ca orice teritoriu intrat sub stăpânire rusească să fie încorporat și din punct de vedere bisericesc deși aparțineau de alte jurisdicții, dintre care cea mai importantă Patriarhia de Constantinopol. Și cazurile cele mai elocvente sunt Mitropolia de Kiev, care a ținut de secole de Patriarhia de Constantinopol, și teritoriul dintre Prut și Nistru - Basarabia, care a ținut de Mitropolia Moldovei.
Lucrul acesta continuă și astăzi și faptul se vădește prin aceste mesaje aparent contradictorii pe care oficialii bisericii ruse din Moldova le dau. Mitropolitul Vladimir transmite niște mesaje mai calme, mai împăciuitoare și mai echivoce, dar Preasfințitul Petru, care a fost multă vreme vicar al mitropolitului Vladimir la Nisporeni, el este cel care construiește această armătură ideologică a prezenței unice a Mitropoliei Moldovei în teritoriul dintre Prut și Nistru.
Or acolo, în aceste texte care sunt publicate pe pagina de Internet a Arhiepiscopiei de Nisporeni și Ungheni, se subliniază această idee greșită că Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove - o întrebare: care întreaga Moldovă? Este un termen foarte echivoc - ar fi continuatoarea unor structuri episcopale care încep din 1812 în mod nesmintit în spațiul acesta pruto-nistrean. Lucrul acesta este greșit. Ceea ce numim astăzi Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldovei nu este altceva decât continuatoarea unei arhiepiscopii întemeiate de regimul sovietic în 1944. Atât și nimic mai mult.
Radu Osipov: Dacă ar fi, domnule Enache, să trasăm totuși continuitatea Bisericii ortodoxe pe teritoriul Republicii Moldova, nu avem cum să nu vorbim despre politică și despre istorie, de exemplu, despre împărțeala Moldovei din 1812, despre anexarea Basarabiei. Cine este până la urmă mostenitorul Moldovei pentru că se dă o luptă ideologică și în acest context. Cine este în drept să își adjudece drepturi canonice și de ce Rusia ar avea acest drept să își asume păstorirea moldovenilor în afară de dreptul celui mai puternic?
George Enache: Ca să urmăm logica ultimului text publicat tocmai pe pagina invocată a Arhiepiscopiei, dacă ar fi trebuit să respecte într-adevăr canoanele, așa cum pretind că le respectă, ierarhii Mitropoliei Chișinăului ar fi trebuit încă din anii '90 să inițieze un demers de autocefalie deplină a Bisericii dintre Prut și Nistru. Așa cum Patriarhia de Constantinopol a dat pentru toate vechile eparhii subordinate ei, inclusiv pentru Patriarhia Română, a recunoscut autocefalia Patriarhiei Române, după aceea autocefalia Bisericii Bulgare și așa mai departe. În momentul în care Republica Moldova a devenit un stat independent, dacă acești ierarhi supuși acum bisericii ruse ar fi fost cu adevărat consecvenți canoanelor, repet: ar fi trebuit să facă aceste demersuri pentru o biserică deplin independentă, autocefală.
Or lucrul acesta nu l-au făcut, merg mai departe pe această subordonare totală față de Moscova.
Radu Osipov: Apropo de această mitropolie sau de biserică autocefală. S-a vorbit mult despre acest lucru în Republica Moldova în contextul unei adresări a Mitropolitului Vladimir către Patriarhul Kirill. Unii comentatori au spus că ar fi de fapt o pistă falsă, o capcană, ca Mitropolia Moldovei să se rupă de la Patriarhia Rusă și să devină independentă în loc să se alăture cel puțin Mitropoliei Basarabiei, să existe o comasare.
George Enache: Este o pistă falsă dintr-un motiv foarte simplu. Pentru că dacă ar face Patriarhia Moscovei acest gest, ar recunoaște implicit și dreptul Bisericii Ortodoxe din Ucraina, din Estonia și toate aceste țări, inclusiv Belarusul, de exemplu. Deci acest lucru nu se va petrece niciodată!
Trebuie spus că, în 1940, Biserica Rusă nu a desființat Mitropolia Basarabiei, ci ierarhii Mitropoliei Basarabiei s-au retras în România. Biserica Ortodoxă Română nu a recunoscut niciodată această anexare și de aceea vorbim de o reactivare după 1990. Dacă există oarecare probleme din punct de vedere canonic, care n-au fost discutate niciodată într-un sinod larg, deoarece Biserica Ortodoxă Rusă a fugit de întâlnirea de la Creta, cel puțin din punct de vedere al dreptului comun, al dreptului civil, lucrurile sunt foarte clare.
Sunt recunoscute două entități ortodoxe în prezent în Republica Moldova. Și chiar în scrisoarea pe care Mitropolitul Vladimir o adresează Preafericitului Părinte Patriarh Daniel recunoaște în mod explicit existența legală a acestei Mitropolii a Basarabiei. Sunt două entități surori. Singurul lucru de care se plânge mitropolitul Vladimir, dacă citiți cu atenție în textul adresat preafericitului Daniel este că din Eparhia sa pleacă persoane cu probleme de moralitate, persoane care au fost caterisite și prin urmare că sunt vinovate la modul real și Biserica Ortodoxă Română le „curăță” să spunem în ghilimele de această vină. Atât și nimic mai mult.
Pe de altă parte, pe alte documente apare insistent această chestiune că Mitropolia Chișinăului este unica moștenitoare și unica legatară în spațiul Republicii Moldova. Pe cine să mai credem, cu cine să mai vorbim?
Este clar pentru mine, ca să nu întind prea mult discuția în acest sens, că asistăm la sistemul clasic de a arunca foarte multe mesaje aparent contradictorii, în funcție de context. Pentru că de fapt cei din Mitropolia Chișinăului așteaptă să vadă cum evoluează evenimentele și, în funcție de acestea, își vor adapta discursul.
Radu Osipov: Vreau să tragem o concluzie privind clericii români din Ucraina.
George Enache: Despre clericii români din Ucraina au existat foarte multe discuții și negocieri și înainte de 2014 și după. Numai că nici una dintre structurile bisericești ucrainene nu a înțeles să satisfacă nevoile acestea ale etnicilor români din Ucraina, în sensul înființării unui vicariat românesc, așa cum au ucrainenii în România. Un vicariat subordonat Patriarhiei Române și în care clericii ucraineni să beneficieze de toate drepturile să slujească în limba lor în biserici. Lucrul acesta nu s-a întâmplat și această poziționare fermă nu înseamnă câtuși de puțin o negare a suveranității Ucrainei, România sprijină mai departe Ucraina, dar este un mod de a arăta tuturor că este o problemă care a fost prea mult întinsă.
La fel ca și în Republica Moldova în care Mitropolia Chișinăului s-a jucat prea mult cu identitatea aceasta, ba românească, ba moldovenească, ba nu mai știu ce, și nu a avut până acum disponibilitatea să facă ceea ce trebuie. Iar acum, când oamenii s-au lămurit și vor să meargă spre Mitropolia Basarabiei, încep să aducă tot felul de argumente istorice și să folosească diverse acuze nefondate la adresa clericilor care o părăsesc.
