Coșnițenii și-au comemorat eroii, pomenindu-i pe toți cei căzuți în războiul din 1992
De 32 de ani, în satul Coșnița din raionul Dubăsari sunt comemorate victimele războiului de pe Nistru. În noaptea de 13 spre 14 martie 1992, localitatea s-a transformat într-unul dintre cele mai sângeroase fronturi de luptă în timpul războiului de apărare a independenței Republicii Moldova. În memoria eroilor căzuți, în localitate a fost organizată o ceremonie oficială. Prezenți au fost veterani de război și rudele eroilor care au apărat țara.
Una din primele întâlniri cu separatiștii a avut loc la Fabrica de conserve din Coșnița. De aici începe și comemorarea, unde, la 14 martie 1992, a căzut secerat de gloanțe polițistul Nicolae Sotnicenco. Cei care au rămas în viață și până astăzi vorbesc cu greu despre acele orori prin care au trecut.
„Noaptea, la ora 01:00 spre ora 02:00, la Fabrica de conserve, a fost atacat postul numărul unu de polițiști. Până la ora unu am stat noi, voluntarii. Când s-au început împușcăturile, evident, am alergat încolo, dar separatiștii au pus mâna încă pe doi participanți. Aproape cu mâinile goale, dar am opus rezistență”, își amintește cu emoție Anatol Croitoru, veteran de război.
„Pe 2 martie lucram în poliție la Dubăsari. Am fost înconjurați de gardiști, de cazaci, ne-au dus la Tiraspol, ne-au închis, am fost prizonier o lună de zile, apoi ne-au dat la schimb. Acolo m-au îmbrăcat în vestă antiglonț și m-au împușcat”, spune Tudor Buzilă, veteran de război.
Printre veteranii de război se numără și Vasile Gulica, medic de profesie. Avea 43 de ani atunci. Și azi își aduce aminte acel apel de la două noaptea în care a fost anunțat că este obligat să acorde ajutor medical. Fără a sta pe gânduri, bărbatul a mers să-și facă datoria.
„Pentru prima dată, la ora două de noapte, m-au sunat și mi-au spus că avem răniți, sunteți obligat ca medic să veniți să acordați ajutor, soția a început a plânge, eu mi-am făcut datoria, m-am sculat și am plecat să acord ajutor medical răniților. Tot în noaptea aceea a fost rănit Ciubotari, mi l-au adus, îl întreb ce și cum, mi-a spus că nu simte nimic de la jumătate în jos, a fost rănit la șira spinării, a rămas paralizat pe viață.”
În memoria celor căzuți pe câmpul de luptă, a fost organizat un marș al păcii.
„După 32 de ani, Republica Moldova nu e doar independentă, ci o țară căreia i s-au deschis porțile spre Uniunea Europeană. E un lucru care iarăși în mare parte se datorează efortului lor, al celor dispăruți. Astăzi, facem tot posibilul ca acel război din 1992 să nu se mai repete nici aici, nici în altă parte”, a declarat Oleg Serebrian, viceprim-ministru, ministru pentru Reintegrare.
„Când ne amintim de acele momente de eroism și sacrificiu, este important să nu uităm că acestea nu au fost doar simple bătălii, ci o demonstrație a unității și hotărârii poporului nostru de a-și apăra drepturile și libertățile fundamentale”, a subliniat ministrul Afacerilor Interne, Adrian Efros.
Cei 40 de eroi căzuți pe platoul de luptă de la Coșnița au fost comemorați și în plenul Parlamentului. Deputații au ținut un minut de reculegere.
„Comemorăm pe cei căzuți în conflictul armat din anul 1992 pentru apărarea integrității și independenței Republicii Moldova pe platoul de luptă de la Coșnița. Propun un minut de reculegere pentru toți cei care și-au jertfit viața pentru independența și suveranitatea Republicii Moldova.”
Legislatorii au votat astăzi în lectură finală majorarea indemnizațiilor pentru veteranii războiului pentru apărarea independenței țării cu până la trei sute de lei.
