În regiunea Cernăuți au fost comemorate victimele masacrului de la Fântâna Albă
La Fântâna Albă, regiunea Cernăuți, în fâșia de pădure numită „Varnița”, au fost comemorate victimele masacrului comis de puterea sovietică instaurată în ținut în anul 1941.
Evenimentul de comemorare a fost organizat din inițiativa și prin efortul primăriei comunei Cameanca, potrivit corespondentului BucPress.
Pentru a-i omagia pe românii secerați de gloanțele grănicerilor sovietici, la Varnița au venit reprezentanți ai Administrației Militare Regionale Cernăuți în frunte cu viceguvernatorul Aliona Atamaniuk, deputata Iulia Grițcu-Andrieș, șefa Departamentului Învățământ și Știință, Ludviga Țurcan, primarii comunităților Suceveni, Voloca, Cuciurul Mare, reprezentanți ai comunei Herța ș.a. Partea românească a fost reprezentată de Consulul General al României la Cernăuți, Irina Loredana Stănculescu, senatorul român Mihăiță Dohotar, mai mulți primari ai unor comune din România, informează Agenția BucPress.
După partea oficială a tristului eveniment, un sobor de preoți în frunte cu părintele Ioan Gorda a oficiat o slujbă de pomenire a celor omorâți nevinovați la încercarea de a trece granița spre România.
„Cu Binecuvântarea Părinților Protopopi Ioan Gorda de Hliboca și Vasile Covalciuc de Storojineț, în coordonare cu Consulatul General al României la Cernăuți, cu informarea autorităților regionale și locale, amintim că anul acesta, slujba de pomenire a martirilor de la Fântâna Albă, va fi oficiată de un sobor de Preoți Ortodocși Români și va începe în „Poiana plângerii” la Varnița pe 1 aprilie 2024 la ora 12:00. Veșnică pomenire martirilor!”, a transmis într-un comunicat Uniunea Interregională „Comunitatea Românească din Ucraina” (UICRU).
„Pe acei, care din motive obiective și restricțiile existente, nu vor putea participa la comemorarea martirilor, îi rugăm la 12:00 să spună „Tatăl Nostru!” și, după posibilitate, să aprindă o lumânare”, se mai spune în comunicat.
Masacrul de la Fântâna Albă a avut loc la 1 aprilie 1941, în Bucovina de Nord, unde între 2000 și 4000 de români au fost uciși de către trupele sovietice când au încercat să treacă granița din Republica Sovietică Socialistă Ucraineană (URSS) în România.
La începutul anului 1941, NKVD a lansat zvonuri potrivit cărora sovieticii ar fi permis trecerea graniței în România. Drept urmare, la 1 aprilie 1941, un grup mare de oameni din mai multe sate de pe valea Siretului (Pătrăuții-de-Sus, Pătrăuții-de-Jos, Cupca, Corcești, Suceveni), purtând în față un steag alb și însemne religioase (icoane, prapuri și cruci din cetină), a format o coloană pașnică de peste 3.000 de persoane, și s-a îndreptat spre noua graniță sovieto-română. În poiana Varnița, la circa 3 km de granița română, grănicerii sovietici i-au somat să se oprească. După ce coloana a ignorat somația, sovieticii au tras în plin cu mitraliere, încontinuu, secerându-i. Supraviețuitorii au fost urmăriți de cavaleriști și spintecați cu sabia.
După masacru, răniții au fost legați de cozile cailor și târâți până la cinci gropi comune săpate dinainte, unde au fost îngropați, unii fiind în viață încă: bătrâni, femei, copii, sugari - vii, morți sau muribunzi. Două zile și două nopți s-a mișcat pământul în acele gropi, până toți și-au dat duhul.
Câțiva, „mai norocoși”, au fost arestați de NKVD din Hliboca (Adâncata) și, după torturi înfiorătoare, au fost duși în cimitirul evreiesc din acel orășel și aruncați de vii într-o groapă comună, peste care s-a turnat și s-a stins var.
De remarcat că ziua de 1 aprilie a fost declarată de Parlamentul României zi națională de cinstire a memoriei românilor – victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și alte zone, ale deportărilor, ale foametei și ale altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în Ținutul Herța, nordul Bucovinei și întreaga Basarabie.
