INTERVIU // Sandu-Valentin Mateiu: NATO nu este doar pentru a asigura securitatea unei țări, dar și un pas spre Occident și UE
NATO nu este o organizație cunoscută doar pentru componenta sa militară și asigurarea securității, dar și locul unde democrația este una funcțională, o deschidere pentru investitori și un pas spre intrarea în lumea occidentală. Afirmația aparține comandorului român în rezervă Sandu-Valentin Mateiu. Analistul politico-militar a mai relevat pentru Moldova 1 că aderarea României la Alianța Atlanticului de Nord a deschis și calea spre Uniunea Europeană.
Leanca Lașco-Rață: Discutăm în continuare cu Sandu-Valentin Mateiu, comandor în rezervă, care este în legătură directă cu noi. De obicei, în Republica Moldova, când vorbim de NATO, este percepută mai ales această organizație pentru componenta sa militară, cea care ține de apărare, dar nu mai puțin importantă este și contribuția de cooperare în domeniul civil, cum ar fi, de exemplu, proiectele de evacuare a deșeurilor sau cele de cercetare. Cum vedeți dumneavoastră această cooperare?
Sandu-Valentin Mateiu: Punctul meu de vedere este într-o țară care și-a dorit să fie în NATO și acum, fiind în NATO, privește războaiele și crizele care se desfășoară cu o anumită relaxare. De ce? Pentru că suntem sub scutul NATO. Dintru început, NATO nu este un bloc militar, cum este prezentat, - eu prezint punctul de vedere al nostru, al celor care trăim în securitate, în NATO -, ci este un bloc politico-militar, o organizație politico-militară în care intri pentru a-ți apăra valorile. Esențial este să fii o țară democratică.
Noi am trecut prin furci caudine. Ne doream să intrăm în NATO, dar am fost supuși la un control strict atunci când a fost vorba de intrare: de la controlul civil asupra forțelor armate până la funcționarea democrației în ansamblu. De fapt, a fost un an de cameră pentru ascensiunea, accesul ulterior la Uniunea Europeană.
Revenind la ceea ce m-ați întrebat, dincolo de tot acest ansamblu de valori, avem chiar și modul cum funcționează NATO: elementul civil și gama largă de obiective. Iar aici intră agențiile. Iar la agenții, la un moment dat, eram atunci atașat al Apărării la dumneavoastră la Chișinău, s-a fondat un transfond pentru eliminarea, distrugerea chimicalelor. S-a plecat de la faptul că acestea erau strânse în depozite păzite de armată și, ulterior, acest transfond, în care România a avut un rol important, a participat activ la colectarea, depozitarea și, ulterior, distrugerea acestora. Este unul dintre obiective.
NATO are mult mai multe obiective decât asigurarea în ansamblu, pentru că asta este esențial, obiectivul securității aliaților. Are agenții de dezvoltare a inovației, are agenție de comunicații și informație, agenție pentru dezvoltarea științei și tehnicii. Este un ansamblu de măsuri care vin să ajute în misiunea sa principală, care rămâne, firește, apărarea democrațiilor noastre.
Leanca Lașco-Rață: Un element nu mai puțin important, care este dezvoltat mai ales în ultimii ani, este și cel care se referă la reziliența cibernetică. Ce se întreprinde pe acest palier?
Sandu-Valentin Mateiu: Din momentul în care a apărut amenințarea, și amenințarea a fost percepută în ansamblul statelor NATO venind dinspre China și Rusia, s-au luat măsuri în vederea contracarării acestora. În 2018, Statele Unite, care au cele mai mari capabilități de luptă cibernetică, au anunțat că vor transfera aceste capabilități ale lor către NATO tocmai pentru a lupta împotriva acestor atacuri extrem de periculoase pentru societățile noastre, care sunt în bună parte informatizate, digitalizate și infrastructura este dependentă de această coloană vitală de informații. Și, de exemplu, am avut un exercițiu NATO acum, din noiembrie până în ianuarie 2024, în care exact statele implicate în această coaliție au efectuat exerciții de apărare împotriva atacurilor cibernetice.
Leanca Lașco-Rață: Dacă e să revenim la experiența României, aderarea la blocul politico-militar a însemnat și dezvoltarea pe mai multe paliere?
Sandu-Valentin Mateiu: Da, noi am văzut în NATO nu numai un pas spre asigurarea securității. Toate statele din Est au văzut în primul rând acest element, dar și ca un pas spre intrarea în lumea occidentală, o deschidere spre investitori. Pentru că, odată cu securitatea, vine și elementul care încurajează investitorii. În general, într-o țară NATO știi că țara nu va fi atacată, știi că democrația este la un nivel funcțional, chiar și în Turcia sau Ungaria, unde mai apar elemente legate de cât de democratică este țara respectivă. Deși avem alegeri libere și corecte în ambele, nu suntem în situația votului formal care a avut loc de curând în Rusia. În niciun caz! În acest ansamblu cred că pentru noi NATO a fost mult mai mult. Cum vă spuneam, a fost anticamera intrării în Uniunea Europeană.
În fond, este vechea discuție: omul sau norma? Intri în NATO în momentul în care norma, legea, este deasupra tuturor oamenilor, or asta a deschis calea spre Uniunea Europeană, ulterior. Și se vede acest element în viața de zi cu zi. Ne-am întors acasă, în lumea occidentală, în care, vă spuneam, legea domină și liniștea este ceva firesc.
Leanca Lașco-Rață: Este, de asemenea, NATO și un garant al securității atunci când e vorba de operațiunile de menținere a păcii, cum ar fi, de exemplu, cele din Balcani, vedem că sunt prezente?
Sandu-Valentin Mateiu: Balcanii au fost o tragedie europeană, prăbușirea Iugoslaviei și războiul din Bosnia, ulterior Kosovo. Noi, România, nu eram atunci membru NATO. NATO a acționat în baza Rezoluției 12/44 a ONU. Și, în final, a existat bombardarea Serbiei, dar atenție, s-a ajuns doar până la bombardarea cu bombe cu grafit, care la un moment dat au obligat Belgradul să accepte acea Rezoluție 12/44, iar singurul accident major când a fost lovit un tren, a fost atacat podul, dar a fost lovit și trenul respectiv, a trezit o reacție negativă în interiorul NATO. Întrebarea a fost: cum ajungem să nu mai avem victime?
E o pagină tristă, dar atunci NATO a fost obligată să acționeze în virtutea faptului că s-a considerat că o minoritate, cea albaneză din Kosovo, este supusă unor persecuții care au dus până la migrație. Ulterior, s-a încercat rezolvarea problemei, conflictul a fost ținut sub control. Încă între Belgrad și Priștina sunt probleme majore. Am avut în fond apariția statului Kosovo, pe care România nu îl recunoaște, și între statele membre ai dreptul la diferență, noi nu recunoaștem existența statului Kosovo.
Problema a rămas, dar este ținută sub control, nu avem violență în sensul în care statele occidentale nu au intervenit pentru a amplifica conflictul, ci, în final, pentru a găsi o soluție. România atunci nu era membru NATO, dar România are o poziție geopolitică situată între spațiul post-sovietic, cu tot ceea ce ne aduce inclusiv acum, pentru dumneavoastră, pentru noi, acest nenorocit război din Ucraina, în care oamenii sunt uciși, așa cum nu ne-am fi închipuit vreodată, și spațiul balcanic, în care sperăm, tot prin integrarea treptată în NATO și Uniunea Europeană, ca aceste conflicte, acum într-o fază latentă, să ajungă la faza în care să țină de domeniul trecutului.
