Interviu ÎN CONTEXT// Răzvan Munteanu: Politica Teheranului se va menține cât timp sub control sunt forțele militare. Schimbarea regimului va avea loc din interior
Tragedia în care fostul președinte iranian a decedat nu va afecta politica de la Teheran pe motiv că liderul suprem, Ayatollahul Ali Khamenei, continuă să se mențină la putere și să conducă intern și extern Republica Islamică Iran, atât timp cât ține sub control forțele militare și are prerogativele de a selecta candidații în funcția de președinte, susține expertul în relații internaționale, Răzvan Munteanu. Doctorul în științe politice a anticipat în cadrul emisiunii ÎN CONTEXT că vom asista la schimbarea regimului în următoarele decenii, dar se va produce din interiorul societății, nu din afara granițelor iraniene.
Rămânem în Orientul Mijlociu. Karim Khan, procurorul-șef al Tribunalului Penal Internațional de la Haga, solicită mandate de arest pentru premierul israelian Benjamin Netanyahu, ministrul său al Apărării și, pe de altă parte, pentru liderul grupării teroriste Hamas din Gaza, Yahya Sinwar, dar și alți membri de vârf. În cazul Hamas este vorba despre masacrul din 7 octombrie 2023, iar în cazul autorităților israeliene ar fi vorba de provocarea unei crize umanitare în Fâșia Gaza. Președintele Israelului, Isaac Herzog, a declarat că o asemenea mișcare nu poate fi acceptată. Potrivit lui, orice încercare de a cumpăra o grupare teroristă și un guvern ales democratic ar fi o nerușinare.
Moldova 1: Așadar, continuăm ÎN CONTEXT cu Răzvan Munteanu, expert orientalist. Cum spuneam mai devreme, președintele în Iran nu este tocmai cea mai importantă figură politică, dar vrem să înțelegem dacă e posibilă cumva o tranziție de putere sau de schimbare la față a regimului de la Teheran. Din două puncte de vedere. Din punctul de vedere al politicii externe, pentru că dronele care au căzut în Republica Moldova și la gurile Dunării, în județul Tulcea, sunt de producție iraniană. Și din punct de vedere al politicii interne față de propriii cetățeni. Știm bine că de multe ori când au loc anumite ușoare schimbări în Iran, retorica occidentală începe să arate spre o posibilă sau potențială revoluție.
Răzvan Munteanu: Despre schimbarea regimului de la Teheran se vorbește încă din anii ’80. Dar iată că regimul Ayatollahilor, care a luat puterea odată cu Revoluția din 1979, continuă să se mențină la putere și să conducă atât intern, cât și extern Republica Islamică Iran. Tragicul eveniment în care fostul președinte iranian a decedat împreună cu ministrul său de Externe și alți oficiali iranieni nu va afecta puterea internă de la Teheran atât din perspectiva faptului că Iranul este condus, așa cum spune și titulatura, de către liderul său suprem, Ayatollahul Ali Khamenei, care are toate pârghiile și prerogativele de a selecta candidații care vor fi aleși în funcția de președinte. Dar și pentru faptul că verticala puterii în Iran încă funcționează. Deși, în ultimul an de zile, am văzut că pot exista fisuri în cadrul acesteia, inclusiv în ceea ce privește sistemul de securitate. La începutul acestui an, în luna ianuarie, am asistat la un atentat terorist, revendicat de către Daech, autoproclamatul stat islamic. Atentat terorist ce este cel mai mare atentat de asemenea natură din 1978 până în prezent în Iran.
Nu în ultimul rând, în patru ani de zile, Iranul a pierdut doi lideri politici și militari care se prefigurau a fi viitori posibili succesori ai puterii la Teheran. Pentru că Ali Khamenei, actualul lider suprem, are o vârstă înaintată și, mai devreme sau mai târziu, cineva va trebui să-i ia locul. Printre aceștia vorbim despre fostul președinte Ebrahim Raisi, un apropiat al lui Khamenei și văzut ca potențial succesor, dar și de generalul Qasem Soleimani, care a fost ucis în anul 2020 de către trupele militare aeriene americane, în timp ce se afla în Irak. În cazul lui Qasem Soleimani au apărut speculații în presa din Orientul Mijlociu, dar și în presa occidentală că nu ar fi putut fi ucis fără un acord tacit între Teheran și Statele Unite ale Americii. Pentru că vorbim totuși de un scenariu, nu avem o confirmare, Qasem Soleimani devenea periculos atât pentru teocrația iraniană, cât și pentru stabilitatea și securitatea din Orientul Mijlociu.
Pe de altă parte, revenind la întrebarea dumneavoastră, o să reiterez afirmația că nu vom asista la o schimbare de putere în Iran pe fondul prăbușirii elicopterului în care se afla președintele, dar sunt într-adevăr câteva elemente care, pe termen scurt sau mediu, pot crea tensiuni care să prefigureze viitoare schimbări. Și printre acestea vă dau câteva exemple. Economia precară în Iran, care afectează populația civilă. Vorbim de o populație de aproximativ 88 de milioane de locuitori, cu o medie de vârstă între 30 și 35 de ani, deci o populație tânără, care nu mai este de acord atât cu restricțiile impuse, cât și cu starea economică precară a Iranului. Vorbim, iată, de faptul că organizații teroriste precum Daesh se pot infiltra și pot acționa în Iran. Și, nu în ultimul rând, vorbim de o criză economică care vizează inclusiv liniile ideologice ale elitelor iraniene, pentru că nu avem un sistem al elitelor unitar în Iran. Avem o parte a celor conservatori radicali din punct de vedere religios, așa cum este liderul suprem Ali Khamenei, dar și fostul președinte, și tabere care au o viziune mai liberală, mai naționalistă sau unele tabere care au o viziune mai moderată de apropiere inclusiv în relația cu Statele Unite și țările occidentale.
Or, evident, toate aceste lucruri cumulate cu o prezență redusă la vot, ceea ce scade legitimitatea regimului de la Teheran. Eram obișnuiți să asistăm la prezențe ridicate, procente mari ale populației care participă la vot. Se pare că, iată, la alegerile parlamentare din acest an am asistat la cea mai scăzută rată, cea mai scăzută participare la vot din 1979 până în prezent.
Toate aceste nemulțumiri cu posibile fricțiuni în leadership-ul de putere din Iran ar putea crea pe termen scurt sau mediu posibile tensiuni sociale care să conducă la o schimbare de regim la Teheran. Cu siguranță, dacă vom asista în perioada următoare și mă refer la o unitate de timp de 2-5 ani de zile, la o schimbare de regim la Teheran, acea schimbare nu ar putea veni decât din interiorul societății, nu din afara granițelor iraniene.
Moldova 1: Dar de ce manifestațiile pornite de la protestul femeilor iraniene nu au reușit să provoace o schimbare de regim sau nici nu au avut acest scop într-un final?
Răzvan Munteanu: Este greu să asistăm la o schimbare de regim în Iran, pe fondul acestor tipuri de proteste pentru că ele sunt reprimate brutal de către forțele de securitate și milițiile care se află în subordinea liderului suprem. Ca și în Federația Rusă, spre exemplu, regimurile autoritare nu pot pierde puterea atât timp cât controlează cu succes structurile de forță militară. Totuși, protestele pe care femeile le-au realizat în Iran au permis apariția câtorva supape sociale, folosesc un termen specific științelor sociale, care să permită implementarea în mod treptat a anumitor drepturi pentru acestea, formând o emancipare mult mai ridicată a femeilor în Iran, în comparație cu alte state din Orientul Mijlociu. Femeile din Iran au voie să conducă, au voie să iasă singure sau neînsoțite de membri ai familiei pe stradă în anumite condiții. Evident, vorbim totuși de o societate care încearcă să rămână conservatoare și să păstreze anumite tradiții specifice islamului de tip șiit.
Să nu uităm că cele mai ample proteste au avut loc în 2009, atunci când populația a ieșit masiv în stradă pentru a protesta privind rezultatul oficial al alegerilor prezidențiale, acolo unde liderul suprem a legitimat un al doilea mandat de președinte la acea dată a lui Mahmoud Ahmadinejad, un lider iranian ultranaționalist, cu un discurs extrem de dur în zona Orientului Mijlociu și care vorbea în mod direct de distrugerea statului Israel.
Oamenii și-au dat seama că nu este rezultatul corect al votului pentru că au votat alte persoane mult mai populare, mult mai deschise către dialogul cu Occidentul, tocmai pentru că doreau să iasă de sub acele sancțiuni și de sub acel embargo impus de către statele occidentale, doar pentru că regimul de la Teheran dorește să aibă o armă nucleară, care să-i asigure lui propria supraviețuire. Or inclusiv acele proteste din 2009 s-au lovit de o intervenție brutală a forțelor de ordine și am asistat la numeroase victime din partea regimului iranian.
Moldova 1: Despre solicitarea pe care o face procurorul-șef al Tribunalului Internațional de la Haga. Ce urmează mai degrabă în această situație? Ar trebui aprobată de un juriu sau mai bine-zis de o echipă de judecători și cum ar trebui să înțelegem, iată, această echivalență pe care Tribunalul Penal o pune între Hamas și Israel?
Răzvan Munteanu: E exagerat să punem acest semn de egalitate între o grupare teroristă, așa cum este Hamas, care acționează de câteva decenii în Orientul Mijlociu și care ucide de bunăvoie populație civilă, și statul israelian, acolo unde armata Israelului a intervenit într-adevăr în forță în Fâșia Gaza, în ciuda presiunii internaționale, crescând, din nefericire, numărul victimelor civile. Este exagerat să comparăm Hamas și statul israelian. Pe de altă parte, există o presiune internațională privind uciderea persoanelor civile, în special a femeilor și a copiilor din Fâșia Gaza. Această presiune internațională iată că a condus către ce s-a întâmplat la Haga. Urmează să vedem decizia finală pe care Curtea de Justiție Internațională o va lua. Dar aici trebuie să menționăm două aspecte. Statele Unite ale Americii și Israel nu recunosc jurisprudența Curții Penale Internaționale de la Haga. Deci nu va fi afectat sprijinul pe care americanii îl dau Israelului în momentul de față. Dar oricum acest sprijin e din ce în ce mai limitat și vorbim de o presiune politică din ce în ce mai mare, pe care Washington-ul o pune asupra lui Benjamin Netanyahu.
Mai degrabă aș spune că se pune semnul egalității între Benjamin Netanyahu și Vladimir Putin, președintele Federației Ruse, care deja a beneficiat de un aviz pozitiv din partea Curții de Justiție Internațională pentru a fi anchetat pentru săvârșirea unor crime de război pe frontul ucrainean. Motiv pentru care el nu a vizitat până în momentul de față decât Republica Populară Chineză. A evitat să ajungă în Africa de Sud, Africa de Sud fiind stat semnatar al acestei Curți Internaționale de Justiție. În timp ce Republica Populară Chineză, la rândul său, ca și Federația Rusă, ca și Statele Unite, ca și Israel nerecunoscându-i jurisprudența, și-a permis să-i ureze un „Bun venit” lui Vladimir Putin la Beijing.
