De unde ar putea lua gaz regiunea transnistreană și cine va plăti pentru el, dacă tranzitul de gaz rusesc prin Ucraina va fi sistat
Gazul rusesc va ajunge în regiunea transnistreană și după anul 2024, când expiră actualul acord privind tranzitul gazelor de la Gazprom prin Ucraina. Declarația a fost făcută de secretarul de stat al Ministerului Energiei, Constantin Borosan, în cadrul emisiunii „Indicator economic”, de la Radio Moldova. Oficialul susține că Chișinăul și Kievul poartă discuții pentru ca concernul rus Gazprom să poată livra gaze naturale în Turcia, iar de acolo în Bulgaria, România și, prin gazoductul ucrainean – în regiunea transnistreană a Republicii Moldova. Borosan admite că tranzitarea gazelor naturale prin mai multe țări va aduce cu sine costuri mai mari.
„Subiectul de securitate energetică este unul care ne preocupă. Noi pe malul drept putem să aducem gaze de oriunde, este infrastructură, avem experiență. Pe malul stâng nu poate furniza altcineva decât Moldovagaz, conform legii. Nu stă probabil nimeni la rând să livreze gaze acolo gratuit. Singura structură este Moldovagaz, Gazprom”, a declarat Constantin Borosan.
Oficialul susține că Chișinăul analizează mai multe opțiuni pentru ca gazul rusesc să poată ajunge în stânga Nistrului, în condițiile în care, pe de o parte, „nimeni nu are nevoie ca în regiune să fie o instabilitate, iar pe de altă parte, actualul acord dintre Gazprom și Ucraina expiră. Astfel, autoritățile înaintează două „opțiuni tehnice” – tranzitul prin gazoductul transbalcanic sau gazoductul Iași-Chișinău.
„Dacă ne uităm pe piața gazoductelor, în regiunea de sud a Moldovei, gazoductul transbalcanic porțiunea între Isaccea și Orlovca tranzitează o porțiune de câțiva kilometri teritoriul ucrainean. (…) Avem o certitudine că nu va fi obstrucționată livrarea de gaze naturale pentru regiunea transnistreană, pentru că este înțelegerea tuturor că aceasta este un subiect de securitate energetică, a R. Moldova, în primul rând, și nimeni nu are nevoie ca în această regiune să fie o instabilitate. Tehnic, asta este posibil. Suntem în dialog cu toate țările pe coridor, pentru că așteptăm după această redirecționare a gazelor să ne asigurăm că este suficientă capacitate, nu este congestie, ca să putem aduce gaze naturale. (…) Legat de transport, cum astăzi nu plătește nici Moldovagaz, nici malul stâng capacitățile până la 5,7 milioane metri cubi pe zi, fix așa construcția aceasta trebuie să rămână”, a declarat secretarul de stat al Ministerului Energiei, Constantin Borosan.
Oficialul admite că tranzitarea gazelor naturale prin patru țări (Turcia, Bulgaria, România și Ucraina), iar de acolo în Republica Moldova și regiunea transnistreană, va crește cheltuielile de transport. Întrebat cine va plăti pentru transportul gazelor naturale în această situație, Constantin Borosan a declarat: „Dar către cine se duc gazele naturale? Asta este înțelegerea între furnizor și cel care cumpără gaze naturale. (…) Noi nu vom obstrucționa livrările de gaze către malul stâng. Mai departe, noi ne facem temele pentru acasă, scenariul, ne pregătim pentru iarnă, voi aveți sarcina să vă faceți planul vostru de iarnă”.
Precizăm că, în pofida războiului, gazul rusesc continuă să tranziteze prin Ucraina către Europa în cadrul actualului contract pe cinci ani, semnat la sfârșitul anului 2019. Ucraina a anunțat deja că nu va demara discuții cu Rusia pentru prelungirea acestui acord, care expiră la sfârșitul anului 2024.
La rândul său, Uniunea Europeană a declarat că nu vede de ce ar fi nevoie de prelungirea acordului. Comisarul european pentru Energie, Kadri Simson, a declarat anterior că analizele efectuate de UE arată că țările deservite de această rută de tranzit al gazelor, printre care se numără Austria, Italia și Slovacia, vor fi în măsură să își asigure aprovizionarea din surse alternative.
De menționat că gazul rusesc care tranzitează Ucraina ajunge și în Republica Moldova, mai exact, în regiunea transnistreană. Chiar dacă țara noastră nu mai depinde de gazele rusești, malul drept depinde practic în totalitate de energia electrică produsă în stânga Nistrului. În prezent, Chișinăul își asigură aproape 90 la sută din necesarul de energie electrică de la Centrala de la Cuciurgan. Contractul de achiziție, prelungit în toamna anului 2023, va expira la sfârșitul anului 2024. Costul energiei procurate din regiunea transnistreană este de 66 de dolari pentru un MWh.
