Au transformat problemele în soluții. Poveștile a trei persoane cu dizabilități care au reușit să-și urmeze visul
Accesul limitat la educație, sănătate și justiție, discriminarea la angajare și gradul redus de toleranță sunt doar câteva obstacole cu care se confruntă persoanele cu nevoi speciale din Republica Moldova. Situația lor nu s-a schimbat prea mult, după ani de reforme și îmbunătățiri ale legislației, constată un recent Raport realizat de Avocatul Poporului. Deși întâmpină provocări și nu beneficiază încă de aceleași drepturi și posibilități ca și toți ceilalți, unele persoane cu nevoi speciale sparg stereotipurile și arată prin propriul exemplu că poți reuși și te poți integra într-o societate încă neinclusivă.
„Eu nu realizam că eu sunt diferită, chiar nu realizam. Eu mă uitam la ceilalți copii că aleargă, mă bucuram că cumva ei aleargă, ei se joacă”, a spus specialistul în gestionarea datelor, Iuliana Tabacari.
Un nefast accident rutier i-a afectat mobilitatea când încă nu împlinise vârsta de doi ani.
„Nu am sesizat în perioada copilăriei, pe urmă au apărut provocările când a început școala. Am învățat până în șase clase. Directoarea școlii a spus: „Cu părere de rău, noi nu avem finanțe destule ca copilul dumneavoastră să frecventeze, să vină profesorul acasă ca să o educe. A urmat o perioadă când eu am făcut, să spun așa, dezvoltare personală. Eu citeam cărți multe. Mama aducea de la bibliotecă cărți multe”.
Imposibilitatea de a studia într-o instituție de învățământ a fost printre primele dificultăți. Au urmat și altele. Accesul limitat în alte instituții publice, clădiri, inclusiv în blocul în care locuiește, unde tatăl său a improvizat o rampă de acces, povestește Iuliana Tabacari. În ciuda tuturor obstacolelor a decis să se implice civic. De la voluntară a ajuns să muncească la o companie privată.
„Întotdeauna, noi, persoanele cu dizabilități, trebuie să afirmăm că noi putem, ca alte persoane să vadă că ești capabilă și a fost procesul ăsta de a demonstra, am făcut față”, a relatat Iuliana.
„Ca să evităm stereotipurile sociale, este important să începem de la propriul exemplu. Deci asta e, ca să începem de la sine schimbarea, din comunitatea mică din care suntem noi, să dăm exemplu”, a menționat specialista în Relații Publice, Victoria Boțan.
Și pe Victoria Boțan am întâlnit-o plină de viață la locul de muncă, cu o dorință de a lucra, spune ea, cât pentru zece. Deficiența locomotorie de la naștere nu a împiedicat-o să absolvească liceul, să obțină diplome în învățământul superior și, ulterior, să se angajeze în câmpul muncii, chiar dacă obstacole au fost multe.
„Dacă vorbim despre lucru pot spune că am avut noroc de angajatori foarte receptivi care au văzut, în primul rând, au pus accent pe abilități, au văzut dorința mea mare de a munci”, a declarat Victoria Boțan.
După multe luni de căutare a unui loc de muncă și refuzuri repetate din partea unor angajatori, Stanislav a reușit totuși să se angajeze, în calitate de ușier la o instituție din capitală. El se bucură că nu mai este dependent de prestațiile sociale ale statului, că are un venit stabil și că poate zilnic interacționa cu oameni diferiți.
„*Un an am fost în căutare, dar eu aveam răbdare. Tot timpul eram în contact cu mentorul care era... care m-a ajutat să-mi găsesc un job și eu niciodată nu disperam și știam că o să fie ceva. Și într-o zi m-a telefonat și mi-a spus că, iată, este un job la un Centru psiho-socio-pedagogic pentru copii și eu am spus: „Ok, încercăm”, a afirmat Stanislav Pivovarciuc, ușier.
Stanislav spune că deși nivelul de acceptare a persoanelor cu nevoi speciale este încă redus, toate obstacolele pot fi depășite, cu răbdare și dorință de implicare.
„La început a fost greu, deoarece societatea se uita foarte straniu, cu degetul arătau chiar unii. La început a fost foarte greu, dar pe urmă m-am liniștit și am mers înainte, și nu mai acordam atenție la toate aceste priviri”, a adăugat el.
„Aș veni cu un sfat pentru persoanele care au dizabilități locomotorii - să nu dispere, să meargă înainte, să-și caute un job”, a conchis bărbatul.
Parlamentul Republicii Moldova a ratificat în 2010 Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, care le garantează acestora inclusiv încadrarea în muncă, în condiții egale. Și legislația națională le asigură acest drept. În realitate, lucrurile arată mult mai prost decât pe hârtie. O confirmă și statisticile oficiale. Persoanele cu nevoi speciale reprezintă cam 6 la sută din populația Republicii Moldova. Doar 15,8 la sută dintre ele sunt angajate în câmpul muncii, majoritatea femei, arată datele Biroului Național de Statistică.
