Corespondență // OSCE: o corabie fără căpitan și cu destinația imprecisă
OSCE (Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa) se află în prezent fără lider și fără cârmă. Începând cu data de 4 septembrie, cele patru funcții de vârf ale organizației — secretarul general, directorul Oficiului pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului (ODIHR), înaltul comisar pentru minorități naționale și reprezentantul pentru libertatea presei — sunt conduse provizoriu de așa-numiții „ofițeri responsabili” fără puteri executive.
Mandatele pentru cele patru roluri au expirat fără noi numiți. Asta după ce Malta, președintele OSCE pentru 2024, a petrecut toată vara încercând să găsească patru lideri asupra cărora cele 57 de țări membre OSCE din Europa, Asia și America de Nord să poată fi de acord. Actualul impas s-ar putea prelungi până în toamnă, lăsând într-o dezordine totală una din puținele organizații politice în care toate statele europene încă se întâlnesc și discută.
Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE/ ОБСЕ) asigură încă de la crearea sa, în 1973, misiuni esențiale de verificare a bunei funcționări a alegerilor sau de control al armamentului în zonele de conflict între cele 57 de state membre, toate țările Europei și ale fostei URSS, cărora li se adaugă SUA și Canada.
Observatorii OSCE joacă astfel un rol esențial în Ucraina, pe linia frontului conflictului din Donbas, unde, fiind neutri, asigură și o numărare independentă a victimelor și a cazurilor de încălcare a armistițiului.
La fel, OSCE au fost forumul internațional care a validat alegerile din Cecenia în 1996 și 1997. Cele din 1997 au fost câștigate de liderul independentist Aslan Mashadov, iar OSCE a mijlocit și semnarea acordului de pace și a moratoriului asupra independenței Ceceniei, semnat la Kremlin de către Aslan Mashadov și Boris Elțîn, acorduri care aveau să fie încălcate de către Putin în a doua invadare a Ceceniei, în 1999.
Criza actuală: OSCE — o corabie fără căpitan
Criza actuală a început în luna mai, când Malta, care deține președinția rotativă, a făcut apel la candidați pentru posturile de conducere temporară din OSCE. Treisprezece candidați au fost atunci propuși pentru cele patru posturi până la termenul limită de la sfârșitul acelei luni. Apoi, Malta a fondat un „Grup de prieteni ai președinției OSCE”, format din reprezentanți din Austria, Finlanda, Liechtenstein, Macedonia, Turkmenistan și Regatul Unit, pentru a ajuta la analizarea candidaturilor și a vedea dacă se poate ajunge la un consens.
După ce i-a întrebat pe candidați despre chestiuni precum viitorul rol al OSCE, prezența continuă a Rusiei în organizație și războiul din Ucraina, grupul a prezentat la începutul lunii august un pachet denumit „propunerea președintelui”. În acest sens, Igli Hasani, actualul ministru de Externe albanez, ar fi fost noul secretar general; diplomatul olandez Christophe Kamp ar prelua Oficiul Drepturilor Omului (ODIHR); fostul ministru de stat georgian pentru reconciliere și egalitate civică, Ketevan Țihelașvili, ar prelua funcția de nou înalt comisar pentru minoritățile naționale; iar postul de reprezentant pentru libertatea presei a fost sugerat pentru Jan Braathu, un diplomat norvegian și actual șef al misiunii OSCE în Kosovo.
Dar, până acum, nimic nu s-a derulat simplu. Într-un document intern redactat de Malta, s-a remarcat în septembrie că, „în timp ce majoritatea covârșitoare a statelor participante și-au exprimat disponibilitatea de a se alătura consensului, președintele a luat act la reuniunea Comitetului pregătitor din 22 august 2024 că ΝU s-a ajuns încă la un acord deplin”.
Textul sublinia că problema principală a fost o așa-numită „propunere alternativă” promovată în comun de Grecia și Turcia. În această posibilă formație, Braathu și Țihelașvili rămân pe aceleași poziții, dar în locul lui Hasani și Kamp, duoul Ankara și Atena îl propun pe fostul ministru turc de Externe Feridun Sinirlioglu ca secretar general al OSCE și pe grecoaica Maria Telalian pentru Oficiul Drepturilor Omului (ODIHR).
Propunerea greco-turcă este prezentată ca un acord de „unitate și compromis”, reunind doi rivali istorici. Ciprul, care votează în mod normal împotriva oricăror propuneri turcești, a dat înapoi, înlăturând astfel un potențial obstacol.
UE este divizată. În mod normal, țările UE, care reprezintă aproape jumătate din membrii OSCE, încearcă să mențină un front unit, dar de data aceasta, Malta și Grecia sunt pe poziții diferite - cu multe state membre aparent prinse la mijloc.
Mai intervine aici și Rusia. Ceea ce i-a surprins pe mulți în timpul procesului a fost că nu au existat candidați clari susținuți de Moscova pentru niciuna dintre cele patru poziții - o anomalie, deoarece Kremlinul fusese mai degrabă activ în prezentarea de nume. Cu toate acestea, Rusia respinge ideea de a-l avea pe Țihelașvili ca înalt comisar pentru minoritățile naționale, mai ales că el a lucrat ca ministru pentru a reintegra în Georgia Osetia de Sud și Abhazia ocupate de ruși.
Problema aici este că există doar alte două alternative cunoscute pentru jobul minorităților. Unul este diplomata maghiară Rita Izsak-Ndiaye, pe care statele baltice, Polonia și Ucraina o consideră indezirabilă din cauza legăturilor strânse ale Budapestei cu Moscova. Celălalt candidat, canadianul John MacGregor, este în prezent șeful centrului OSCE din Ashgabat, Turkmenistan. MacGregor ar fi o alegere populară, dar dacă l-ar înlocui pe Țihelașvili, cele patru poziții de vârf ar rămâne atunci toate ocupate de bărbați. Având în vedere că echilibrul de gen este o prioritate pentru OSCE, acesta rămâne un obstacol de mari proporții.
Autor: Dan Alexe
