Combatem falsurile despre vânzarea pământurilor: În țările UE, comercializarea terenurilor este supusă reglementărilor naționale
„Cedăm terenurile și primim integrarea europeană”, „Vânzarea pământului către străini este un pericol major pentru suveranitatea țării”, aceste și alte sperietori sunt sonorizate cu voce tare de către unii candidați în actuala campanie electorală, dar și în afara ei. Realitatea este cu totul alta, susțin miniștri ai Agriculturii din țări membre ale blocului comunitar. Și anume: Uniunea Europeană nu impune nici unui stat-membru comercializarea pământurilor. Și doi: regulile și condițiile de comercializare a pământurilor sunt stabilite doar de autoritățile naționale.
Uniunea Europeană cu piața ei unică, care este bazată pe cele patru libertăți: libera circulație a mărfurilor, serviciilor, capitalurilor și persoanelor, cu adevărat joacă un rol semnificativ în formarea regulilor ce reglementează proprietatea și comercializarea de terenuri. Cu toate acestea, vânzările propriu-zise de terenuri sunt supuse reglementărilor naționale.
„Vreau să punctez un aspect important: regulile si termenele privind cine poate deține pământ este ceva care tine de competenta națională. Nu este la latitudinea Uniunii Europene să reglementeze acest aspect. Există chiar un articol, 345, din Tratatul funcționării Uniunii Europene, care prevede că această decizie se ia la nivel național”, a menționat comisarul european pentru agricultură, Janusz Wojciechowski.
Declarațiile comisarului European pentru Agricultură au fost confirmate și de miniștrii Agriculturii din Letonia și Lituania.
„În timpul negocierilor noi am introdus un amendament potrivit căruia am luat o perioadă de tranziție de 10 ani, timp în care piața noastră funciară a fost închisă. Au fost state care au ținut piața funciară închisă timp de 12 ani. În această perioadă, am elaborat un cadru legal, ghidându-ne de experiența altor țări, de exemplu, a Franței, care controlează piața sa funciară, considerând pământul o resursă națională importantă. Acolo nu poate veni orice speculant să cumpere pământ. În Franța a fost creat un Fond funciar. Și noi în Letonia avem unul similar. Noi avem o regulă, dacă cineva dorește să vândă un teren mai mare de 5 ha, vânzătorul trebuie să se adreseze acestui Fond, el are dreptul prioritar de a procura pământul, pentru a evita specula pe această piață. Un alt moment important este că pământul poate fi procurat doar de fermieri”, a spus ministrul Agriculturii din Letonia, Armands Krauze.
„Noi am adoptat o asemenea formulă: nu vindem pământul timp de șapte ani, după care analizăm situația și, dacă este necesar, mai luăm o perioadă de trei ani de tranziție. Deci, în total, noi am ținut piața funciară închisă timp de 10 ani. Un moment foarte important de care trebuie să țineți cont ar fi următorul: nu trebuie să vindeți pământul persoanelor juridice, companiilor mari, ci doar celor fizice. În acest caz, veți avea ordine și claritate privind deținătorul, proprietarul acestui pământ. Pământ mai mult nu se face. Cât avem, totul reprezintă bogăția noastră supremă, atât în Moldova, cât și în Lituania. Și noi am stabilit o limită privind suprafața maximală de pământ pe care poate să o dețină un fermier. Este vorba de 500 de ha”, susține ministrul Agriculturii din Lituania, Kazys Starkevicius.
Actualul comisar european pentru Agricultură, Janusz Wojciechowski, în anii 2000 era tocmai responsabil de adaptarea Codului funciar național la legislația europeană.
„În Polonia am avut o perioada de tranziție de 12 ani, în care nu se putea vinde pământul la liber pentru cetățenii din alte state. În această perioadă, au fost stabilite niște reguli speciale privind cine poate achiziționa terenuri. De exemplu, persoana care vrea să achiziționeze pământul, trebuie să locuiască în zona respectivă, să fie plătitor de impozite în bugetul local, să aibă cunoștințe și abilități necesare în agricultură, să lucreze pământul. Noi am evitat și situația în care terenuri foarte mari să fie achiziționate de o singură persoană.”
Și România, la rândul ei, a adoptat condițiile de comercializare a pământurilor.
„Ăsta este un mit, că, odată cu integrarea în UE, terenurile ar deveni proprietatea străinilor. Și Republica Moldova, prin expertiza pe care o are și România și pe care o are Ministerul Agriculturii, să dea aceeași lege ca și în România la vânzarea terenurilor. Nu prea se poate achiziționa nici în România. Vânzarea se face în funcție de evaluarea terenului. În România, maxim 1-2% ca străini sunt proprietari de terenuri”, a declarat ministrul Agriculturii din România, Florin Barbu.
Iar ministrul Agriculturii de la Chișinău, Vladimir Bolea, a reiterat preocupările autorităților țării noastre în vederea promovării interesului național și a intereselor agricultorilor moldoveni.
„Codul funciar care a fost votat în 2024 și va intra în vigoare în 2025, la 1 martie, prevede expres că pământul nu poate fi vândut sub nicio formă unui cetățean străin. Mai mult ca atât, acest Cod funciar vine cu niște elemente de restricții mai mari decât cel ce a fost anterior. Dacă un cetățean străin, fiind căsătorit, moștenește pământul agricol, el este obligat, într-un an de zile, chiar și să-l vândă. Guvernul Republicii Moldova va face totul absolut în exclusivitate în interesul nostru național. Și este prioritatea noastră numărul unu interesul național și interesul agricultorilor din Republica Moldova.”
Miniștrii Agriculturii din Letonia și Lituania ne-au spus că, în țările lor, străinii, timp de 20 de ani au achiziționat cam același volum de 1-2% de terenuri, iar fermierii veniți din afară s-au integrat 100% în comunitățile locale.
„Noi nu avem nicio problemă dacă cineva din afara țării vine și procură pământ în Letonia și vine să-l lucreze. Avem fermieri care în anii 2000 au venit la noi fiind tineri, s-au căsătorit cu letonele noastre, copiii merg deja la școală. Ei, de fapt, s-au stabilit în Letonia, sunt ca cetățenii noștri și nu există probleme”, a spus Armands Krauze.
Experiența țărilor care au aderat la UE în 2004 și 2007 indică asupra faptului că, timp de două decenii, străinii au procurat doar aproximativ 1% din terenurile agricole, aducând cu ei tehnologii moderne.
