Corespondență // Imigrație: Bruxelles propune o nouă legislație favorizând expulzările
Comisia Europeană a propus o nouă legislație pentru a favoriza expulzările de migranți în situație ilegală, așa cum a anunțat președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, într-o scrisoare către cei 27 de lideri ai UE. Ursula von der Leyen a spus că UE ar trebui să ia în considerare un nou pachet legislativ pentru „centre de returnare” către țări terțe, pentru a accelera expulzările imigranților fără acte, într-o scrisoare către capitale.
UE nu este eficientă în îndepărtarea persoanelor care sosesc ilegal, a spus von der Leyen în acea scrisoare. Doar aproximativ unul din cinci dintre cetățenii din afara UE cărora li s-a ordonat să plece au făcut acest lucru. Abordarea forțată a problemei necesită „un nou cadru legal pentru a ne intensifica capacitatea de a acționa”, a spus von der Leyen, adăugând că revizuirea efortului eșuat al UE din 2018 de a alinia politicile de deportare ar fi o prioritate imediată pentru viitorul comisar pentru migrație.
Propunerea de creare a unor centre de deportare către țări terțe, în conformitate cu noua inițiativă controversată a Italiei de a expedia migranții în Albania, ar putea marca o nouă întorsătură în abordarea UE față de migranți. Chiar săptămâna trecută, comisarul pentru Afaceri Interne Ylva Johansson a minimalizat perspectiva lagărelor de deportare, adăugând că nimeni nu a propus oficial acest lucru. Acum, în scris, von der Leyen a indicat inițiativa Italiei cu Albania ca pe o oportunitate de a „trage lecții practice din această experiență.”
Comisia a considerat acest tip de offshoring în esență ilegală în conformitate cu legislația UE în 2018. Și chiar în 2022 Johansson a spus despre planul Regatului Unit de a deporta migranți în Rwanda: „Trimiterea solicitanții de azil la mai mult de 6.000 de kilometri distanță și externalizarea proceselor de azil nu este o politică de migrație umană și demnă.”
În baza unui acord cu Tirana, Italia ar putea trimite până la 36.000 de migranți bărbați care au fost opriți în apele internaționale în fiecare an, la aproximativ 400 km peste Marea Adriatică, în două centre de procesare a azilului din nordul Albaniei. Grupurile de drepturi și politicienii de opoziție au numit acordul „ dezumanizant ” și „ ilegal”. Dar Partidul Popular European al lui von der Leyen a susținut ideea generală în manifestul său electoral de la începutul acestui an.
Tot așa, decizia Poloniei de a-și închide granița cu Belarus pentru refugiați s-ar putea dovedi a fi următoarea linie roșie care va fi ștearsă. Varșovia și-a dublat de altfel planurile de a întoarce înapoi solicitanții de azil împinși peste graniță ca parte a „războiului hibrid” dus de Minsk împotriva UE.
La fel, Finlanda la începutul acestui an și-a prelungit pe termen nelimitat închiderea graniței cu Rusia; Letonia, Lituania și Estonia au declarat că lasă deschisă opțiunea de a urma exemplul.
Acordul Italiei cu Albania
Conform acordului, treizeci și șase de mii de migranți ar fi mutați în Albania în fiecare an. Meloni a semnat deja un memorandum de înțelegere în acest sens cu președintele albanez Edi Rama. Concret, pactul dintre cele două țări prevede construirea a două centre în Albania, adică în afara Uniunii Europene, pentru a caza migranții salvați pe mare de ambarcațiunile marinei italiene.
Intre timp, s-a anunțat deja că prima structură, un centru de recepție și triaj, va fi instalată în portul Shëngjin, din nordul țării și va avea ca scop principal identificarea persoanelor. Al doilea, situat pe o fostă bază militară din Gjadër, la aproximativ douăzeci de kilometri de locul de debarcare, va servi drept centru de detenție în așteptarea procedurilor de procesare a cererilor de azil sau a eventualelor măsuri de expulzare.
Formal, cele două structuri care ar trebui să fie operaționale și să fie administrate de Roma. Totuși, activitățile de pază în aer liber vor fi încredințate poliției locale, Italia plătind pentru aceasta. Cele două centre vor fi așadar guvernate sub jurisdicția italiană, un punct care a stârnit îngrijorări cu privire la aplicarea extrateritorială a legislației italiene și UE într-o țară din afara celor 27 ale UE.
Pentru Giorgia Meloni, acordul permite cel puțin temporar să mascheze eșecul politicii sale migratorii. În ciuda măsurilor tot mai represive – durata detenției într-un centru care așteaptă repatrierea a crescut în mod semnificativ la optsprezece luni – și a promisiunii făcute, în timpul campaniei electorale, de a pune capăt debarcărilor de migranți, fluxul nu slăbește. Peste 145.000 de oameni au sosit pe țărmurile italiene de la începutul anului, față de 88.000 în aceeași perioadă din 2022.
Nesfârșite probleme juridice și logistice
Rămân însă nesfărșite probleme, deocamdată fără răspuns. Odată completate operațional, centrele ar trebui să primească 36.000 de migranți dacă totul merge impecabil. Dar cum va funcționa un asemenea centru din punct de vedere legal? Ce probleme trebuie rezolvate cu Uniunea Europeană? Cine va lua înapoi oamenii respinși și cum? Cine îi va primi?
Întrebarea: cine se va ocupa de deportarea solicitanților respinși rămâne așadar neclară. Rapoartele inițiale sugerau că sarcina va fi îndeplinită de autoritățile albaneze, dar premierul Rama a spus ulterior că va cădea mai întâi pe umerii italienilor.
Giorgia Meloni imită aici modelul proiectului britanic al fostului premier Rishi Sunak care are ca scop trimiterea de migranți în… Rwanda, în Africa. Justiția britanică s-a opus însă deja planurilor trecute ale lui Sunak. Asta riscă să se întâmple și în Italia. Pe deasupra, asta arată eșecul solidarității europene, după ce Meloni a încercat în van să obțină de la partenerii din UE o repartizarea echitabilă a refugiaților.
Lucrul a fost subliniat de altfel de președintele albanez Edi Rama, care a spus: „Facem ceea ce ar trebui să facă alte țări europene.”
Autor: Dan Alexe
