Corespondență // Ce pot aștepta europenii de la Trump și de la relația cu SUA de acum înainte
„Noi, europenii, nu trebuie să ne delegăm securitatea americanilor pentru eternitate”, a declarat Emmanuel Macron în fața Comunității Politice Europene (CPE) reunite în aceste zile la Budapesta. Într-adevăr, pentru mulți observatori, europenii încă vor să se bazeze pe aliatul lor american de parcă nimic nu s-ar fi schimbat în urma recentelor alegeri din SUA. Mulți se tem însă, în urma declarațiilor repetate ale lui Donald Trump, că va ridica cu 10% taxele vamale pe produsele europene, că s-ar putea ajunge la un „război comercial” între UE și SUA. Dar Europa de Vest nu este inamicul numărul 1 al lui Trump, ci China este cea care are această „onoare”.
Ceea ce le reproșează Trump europenilor este, în primul rând, că trăiesc pe socoteala Statelor Unite, bazându-se pe puterea militară americană pentru a le asigura securitatea. Prin urmare, Trump le va cere iarăși să cheltuiască mai mult pentru apărarea lor în cadrul NATO, așa cum a făcut – cu oarecare succes – în timpul primului său mandat. Apoi, el detestă faptul că produsele europene, ca și cele din restul lumii, concurează cu produsele americane, în special în sectorul auto, așa că într-adevăr aici trebuie să ne așteptăm la relații comerciale dificile.
Cât despre strategie și dependența de NATO și de SUA, principala forță a Europei ar fi unitatea ei. În prezent, aceasta este subminată de liderii unor state membre, precum maghiarul Orban sau slovacul Fico. Va fi interesant de văzut cum se comportă șefa guvernului italian, Giorgia Meloni, care este dintr-un partid de extremă dreaptă, dar pledează pentru sprijinul adus Ucrainei și nu acționează împotriva. Ea a stabilit relații bune cu Elon Musk, va trebui să vedem dacă încearcă să joace un rol personal față de Trump sau dacă joacă colectiv în UE. Trump va încerca evident să stabilească relații bilaterale cu liderii țărilor europene pentru a-i diviza.
O altă modalitate de a construi o putere europeană ar fi consolidarea industriei de apărare, care este foarte fragmentată, consolidarea pilonului european al NATO și creșterea bugetelor de apărare, ceea ce ar face Europa mai puțin dependentă de Statele Unite. Și, de asemenea, să investească mai mult în capacitățile sale de inovare tehnologică. Ideea unei armate europene, pe de altă parte, nu mai este pe ordinea de zi.
Asta nu doar pentru că Statele Unite sunt încă principalul aliat al Europei, cel care îi asigură securitatea, mai ales dat fiind că relațiile transatlantice au fost extrem de tensionate sub primul mandat al lui Trump, ci și pentru că războiul rusesc continuă în mod dezastruos în Ucraina.
Relațiile vor fi din nou tensionate, cu siguranță. Marea întrebare este: se va confrunta Europa cu această tensiune unită sau divizată?
Europa… unită?
Dar nu Macron, ci premierul polonez, Donald Tusk, a cerut cu cea mai mare insistență Bătrânului Continent să se reunească. Este timpul „ca Europa să crească în sfârșit și să creadă în propriile forțe”, a scris el pe rețeaua de socializare X.
În urmă cu șapte ani, Angela Merkel, pe atunci cancelar, a tras o concluzie similară în timpul unui prim summit deosebit de dureros cu noul președinte Donald Trump. „Noi, europenii, trebuie să ne luăm cu adevărat destinul în propriile mâini”, a spus ea sumbră pe 28 mai 2017.
Și apoi? Și apoi mai nimic. Cheltuielile militare ale Germaniei au crescut cu 1,15% din produsul intern brut (PIB) în 2016 la... 1,33% în 2021, în timp ce NATO recomandase un minim de 2% din 2014.
Cu prețul unui efort bugetar remarcabil, Varșovia dedică însă, în 2024, 4,1% din PIB-ul său pentru cheltuielile de apărare, dintre care jumătate sunt destinate achizițiilor de arme. Dar se aprovizionează Polonia din Europa?? Nu. Tancurile și avioanele sunt comandate în principal din Statele Unite și Coreea de Sud.
Solidaritatea nu va veni cu siguranță de la vecinii Poloniei din Europa Centrală. În 31 octombrie, Peter Szijjarto, șeful diplomației maghiare, se afla la Minsk pentru a participa la o conferință organizată de cel mai teribil regim din Europa, cel al dictatorului belarus Aleksandr Lukașenko.
Niciun oficial european nu a vizitat Minskul de la represiunea din 2020, dar acest lucru nu-l poate descuraja pe ungur, care a profitat de ocazie pentru a critica sancțiunile celor douăzeci și șapte împotriva Belarusului și Rusiei. La Minsk s-a întâlnit și cu colegul său rus, Serghei Lavrov, cu care menține contacte regulate, la fel de regulate precum cele ale șefului său, Viktor Orban, cu Vladimir Putin.
Autor: Dan Alexe
