Localnicii din două sate sunt dedicați locurilor natale, chiar dacă nu au infrastructură dezvoltată
Nu au o infrastructură dezvoltată, însă nici pentru o clipă nu-și doresc să abandoneze satul. Vorbim despre cei 14 locuitori din satele Valea și Livezi din raionul Soroca, pentru care localitatea în care s-au născut a devenit cel mai sfânt loc de pe pământ. Cele două localități sunt incluse în lista celor mai puțin populate sate din raion, precum și de pe întreg teritoriul Republicii Moldova.
De cum intri în satul Livezi, întâlnești o primă casă, este locuința lui Dumitru Donos. Bărbatul are 60 de ani. S-a născut și a copilărit aici și niciodată nu a locuit în altă parte:
„Aici, în căsuța asta, opt copii am fost. - Și nu ați vrut niciodată să lăsați această localitate și să vă mutați undeva unde e mai locuibil? - Nu, eu am înțeles că în străinătate numai dacă ai bani să te duci, la odihnă sau ca turism, dar la muncă, la negru, cred că străinătatea e grea pentru toți.”
În satul natal, Dumitru s-a căsătorit și tot acasă își dezvoltă o livadă. Că nu în zadar locuiește în satul Livezi, spune mai în glumă bărbatul.
„Mă ocup cu livada. Asta e pasiunea mea, de la părinți s-a transmis”, spune Dumitru Donos.
Mai la vale de el locuiește o altă familie, mai tânără. Ana Taralenco are 27 de ani și trăiește aici împreună cu soțul și copilul care frecventează grădinița. Femeia spune că de dragul acestor locuri pitorești nu va părăsi niciodată localitatea.
„- Nu v-ați gândit niciodată să plecați din sat, să vreți undeva la oraș sau într-un alt sat? - Nu. - De ce? - Nu am așa dorință. Pentru că la oraș, cum s-ar spune, stai lângă incubator, nu ai mișcări într-o parte, în alta. Dar aici e libertate și aer curat. În orice caz, aici e mai bine ca la oraș. Nu aș dori la oraș să trăiesc”, afirmă femeia.
Vizavi de satul Livezi este un alt mic cătun, așezat într-o văgăună. Localnicii spun că de aici a pornit și denumirea satului Valea. Aici locuiesc trei familii. Valentina Popa spune că, de 31 de ani, de cum a venit prima dată în sat, nu se poate despărți de aceste locuri. Aici s-a căsătorit și și-a întemeiat familia.
„Am trei copii, nepoței, când se adună toți e o mare bucurie. Eu lucrez la Soroca, la cusătorie. - Și faceți naveta? - Vine rutiera, ne ia, ne duce, ne aduce. Soțul lucrează ca meșter la construcție. Am rămas trei case. Mulți îmi spuneau „poate să te duci de aici”. Zic nu. Niciodată”, mărturisește Valentina Popa.
Un alt locuitor al satului Valea, Veaceslav Dorogan, are peste 70 de ani. Soția sa locuiește în Bădiceni, iar el nu poate să-și abandoneze casele moștenite de la părinți și bunei, așa că nu are de gând să plece din satul Valea, chiar dacă punctul medical lucrează o dată pe săptămână, iar oficiul poștal, de două ori pe săptămână.
„Foarte simplu. Magazin care ne aduce pâine este și mai aduce acolo niște mărunțișuri, în orice caz ne descurcăm. Dacă e nevoie de ceva mai serios - plecăm la oraș. Eu țin vite. Am trei vaci cornute, două capre, o porcină de vreo sută și ceva de kilograme. - Dar nu v-ați gândit niciodată să părăsiți satul? Nici să plecați peste hotare nu v-ași gândit vreodată? - Am fost de vreo două-trei ori în Rusia și m-am săturat până-n gât. Că dacă ne prindea poliția, ne scutura buzunarele și ne mai închidea”, a spus Veaceslav Dorogan.
Micile sate învecinate Valea și Livezi datează din anul 1910. Pe atunci, în cele două localități erau 22 de gospodării.
