Corespondență // „Oscarul brânzeturilor” și cum taxele vamale ale lui Trump vor împinge Marea Britanie înapoi în brațele Europei
În weekendul care s-a încheiat a avut loc în Portugalia așa-numitul concurs World Cheese Awards (WCA), cunoscut în mod obișnuit ca „Oscarul brânzei”, „Oscar do Queijo”, aflat la cea de-a 36-a ediție. Au participat un total de 4.700 de brânzeturi, din 47 de țări, dar… nu și brânzeturile din Marea Britanie, după ce au rămas blocate în vamă. Lovitură de prestigiu pentru Marea Britanie post-brexit, care se mai teme și de revenirea lui Trump în SUA începând din ianuarie și de impactul său asupra economiei Marii Britanii – așa că mulți englezi tind să regrete despărțirea de Europa.
De când Marea Britanie a părăsit UE, importul și exportul de brânzeturi a devenit mai dificil, odată cu creșterea birocrației vamale. Londra și-a văzut brânzeturile reținute, respinse sau taxate greșit de nenumărate ori. Brânza britanică trebuie să călătorească de la Devon în Olanda, în loc să meargă direct la clientul final, așa cum се obișnuia. Așa se face că astăzi ajung mai ușor în Europa brânzeturile din Africa de Sud, sau chiar din Japonia decât cele britanice care încă trebuie să se obișnuiască cu tarifele.
Tarifele sunt o formă de taxă aplicată importurilor din alte țări. Plătite de importator, costurile sunt în mare parte transferate către consumatori. Ideea este de a scumpi importurile în comparație cu bunurile autohtone, protejând producătorii locali.
Înainte de Brexit, mulți britanici sperau într-un comerț sănătos cu S.U.A., cu tarife coborâte. Trump, însă, pe parcursul recentei campanii electorale, a amenințat cu taxe de până la 20% pentru toate importurile de mărfuri din UE și de până la 60% și 100% pentru China și Mexic.
Acum patru ani, când Donald Trump a ocupat ultima dată Casa Albă, ministra Liz Truss a fost trimisă în misiune. Purtând o sticlă de gin britanic în zborul ei către Washington, secretarul de comerț avea un cadou pentru omologul ei din SUA, pentru a arăta ce pierdeau americanii.
Pe atunci, deși încă era oficial membru al UE, Marea Britanie a fost lovită de tarife de import de 25% din SUA pe băuturile spirtoase distilate, în timp ce administrația lui Trump a purtat bătălii comerciale pe mai multe fronturi, punând taxe la frontieră peste o serie de bunuri vândute de aliații Americii și de dușmani deopotrivă. Și acum, înainte de realegerea sa pentru un al doilea mandat, Trump, pe parcursul campaniei, a amenințat cu taxe de până la 20% pentru toate importurile de mărfuri din SUA și de până la 60% și 100% pentru China și Mexic.
Ce este în joc?
SUA este cel mai mare partener comercial al Marii Britanii, într-o relație care valorează mai mult de 300 de miliarde de lire sterline pe an în bunuri și servicii, precum și un stoc de peste 1 miliard de lire sterline în investiții străine directe aflate la cală pe Atlantic. Serviciile alcătuiesc cea mai mare parte a relației. Serviciile de afaceri, consultanța în management, finanțele și călătoriile sunt cele mai mari exporturi, totalizând 129,2 miliarde de lire sterline în anul până în iunie 2023.
Mărfurile reprezintă mai puțin de o treime din exporturile către SUA – în principal produse de mare valoare, cum ar fi medicamente, mașini și avioane. Ce s-a întâmplat în precedentul mandat Trump?
În ultima sa președinție, Trump a folosit amenințarea tarifelor ca monedă de schimb, înainte de a-și reduce retorica pentru a ajunge la un acord. Totuși, el a impus taxe asupra UE, cu unele consecințe în Marea Britanie. Aceasta includea taxe pe cașmir, mașini și whisky scoțian single-malt.
Se va apropia iarăși Marea Britanie de UE?
În 2019, cererile lui Trump față de Regatul Unit au fost atât de extreme, încât nici măcar nu au fost luate în considerare în serios de către conservatori. Pe atunci, Washingtonul dorea ca Londra să renunțe la „barierele nejustificate” care blocau produsele alimentare și agricole din SUA, ceea ce duce la avertismente privind carnea de pui cu clor și carnea de vită hrănită cu hormoni pe rafturile supermarketurilor din Marea Britanie.
Cu toate acestea, noul premier Keir Starmer s-a angajat să „ reseteze” relațiile cu UE și face eforturi pentru un acord veterinar Regatul Unit-UE pentru a elimina barierele Brexit din calea comerțului agroalimentar. Acest lucru ar necesita o aliniere mai strânsă la regulile UE, care sunt mai dure decât cerințele SUA.
Regatul Unit a făcut până acum exact opusul cu decizia sa de a părăsi nu doar instituțiile politice ale UE, ci și piața unică și uniunea vamală. Brexitul a redus semnificativ exporturile britanice și PIB-ul, un cost pe care Regatul Unit nu și-l mai poate permite.
După cum susține Comisia pentru relațiile Regatul Unit-UE, atât UE, cât și Regatul Unit ar putea beneficia de o cooperare mai strânsă într-o serie de domenii, de la apărare, la climă, la învățământ superior, la călătorii în scopuri de muncă. În cele din urmă, Regatul Unit ar putea reintra pe piața unică și în uniunea vamală. Deocamdată, însă, celebrul mic dejun englezesc, English breakfast, ar putea deveni inabordabil. Toată lumea știe în ce constă acel solid fel de a-ți începe ziua: ochiuri, fasole în sos de roșii, bacon prăjit, cârnați, ciuperci, eventual felii de haggis prăjit, totul însoțit cu cafea și sucuri de fructe. Între o treime și jumătate din ingrediente vin din UE. Fasolea sosește din SUA, e adevărat, dar sosul de roșii e din Europa. De unde roșii în cețosul Albion?
Așa încât, în afară de ouă și făină, cam tot ce intră în English breakfast trece prin vamă. Sigur, dacă englezii își vor reduce micul dejun la ouă și pâine prăjită, Brexitul nu va fi simțit. Dar serioși economiști au calculat că prețul unui autentic English breakfast ar putea crește de acum înainte cu 13%. Enorm, pentru un ritual cotidian, așa că englezii tind să regrete despărțirea de Europa.
