Corespondență // Ucraina: momentul adevărului pentru europeni
Prima rundă a alegerilor din România a stârnit o mare febrilitate prin cancelariile europene: acest pivot al UE și NATO în estul Europei care este România, situată în zona fostului bloc comunist, ar putea să cadă, sau să alunece spre un regim totalitar sau autocratic, în genul celui al Ungariei lui Viktor Orban, sau spre ce s-a mai văzut în Slovacia lui Fico, într-un moment în care majoritatea partidelor ultra-naționaliste sau de extrema-dreaptă (dar și din extrema-stângă, ca în Franța) de pe continent par să se alinieze pe orbita lui Putin. Ce ar putea face europenii în această situație pe care nu au anticipat-o?
Recenta accelerare brutală a conflictului din Ucraina, determinată și de incertitudinea generală în privința intențiilor lui Donald Trump, care a promis că va pune capăt războiului, dar fără a spune cum, îi obligă pe europeni să-și redefinească poziția. În realitate, momentul adevărului de care ei sperau de mult să scape, a sosit, de parcă ei ar fi putut ignora la infinit că acest război este în primul rând un război european.
În ultima lună, războiul Rusiei împotriva Ucrainei a depășit scenariul unui război de uzură pentru a intra într-o fază deosebit de periculoasă. Din ce în ce mai intense, luptele se înscriu într-o logică de escaladare deliberată, declanșată de Rusia în octombrie odată cu apelul la ajutor din partea trupelor nord-coreene.
Există, evident, un element de gesticulație și o dorință de intimidare la Kremlin, într-un moment în care Washingtonul se pregătește pentru o schimbare politică radicală, odată cu preluarea mandatului, pe 20 ianuarie, de către Donald Trump.
Deloc surprinzător, europenii rămân foarte împărțiți în ceea ce privește atitudinea de adoptat. Nu există, însă, timp de pierdut: forțele ucrainene se află în dificultate reală, populația civilă e din nou supusă unor bombardamente intense, infrastructurile energetice ale Ucrainei sunt vizate de o campanie sistematică de distrugere.
Fără a aștepta să cunoască planul administrației Trump, europenii trebuie acum să se organizeze de urgență pentru a sprijini Ucraina și să anticipeze o negociere ruso-ucraineană sub egida Statelor Unite, menită să pună capăt fazei fierbinți a războiului – o negociere pentru care Putin nu arată în prezent nicio înclinație.
Unii europeni au început însă să se activeze. Țările cele mai hotărâte să facă față amenințării ruse, printre care Franța, Regatul Unit, Polonia, statele nordice și baltice, poartă în prezent discuții, cu care este asociat și Kievul, cu privire la măsurile care trebuie luate pentru a compensa o posibilă dezangajare americană din Ucraina.
Trimiterea de personal militar european în Ucraina este din nou luată în considerare, cu accent pus pe consolidarea industriei de apărare din toate țările membre. Aceste țări trebuie să-și continue eforturile în ciuda absenței consensului european și să solicite să fie reprezentate atunci când se va discuta în sfârșit încetarea ostilităților. Pentru asta, însă, ar trebui ca Europa să evite ca o țară-pivot ca România să se lase atrasă în galaxia pro-putinistă. Viitoarele noi alegeri, cele legislative, dar mai ales turul doi al prezidențialelor din România, pe 8 decembrie, ar putea fi un semnal al direcției spre care o ia continentul.
Autor: Dan Alexe
