Exemplul de succes al unei tinere pentru care dizabilitatea nu este o barieră
În Republica Moldova, persoanele nevăzătoare se confruntă cu multiple provocări în viața de zi cu zi, de la accesul limitat la educație și locuri de muncă, până la obstacolele fizice și sociale care le îngreunează integrarea în comunitate. Ecaterina Begu spune însă că dizabilitatea nu este o barieră pentru ea. Muncește la Tipografia Centrului de informare și reabilitare al Asociației Nevăzătorilor din Republica Moldova, unde corectează și copertează cărți pentru persoanele cu aceleași necesități speciale ca și ea.
Ecaterina este nevăzătoare de la naștere, dar acest lucru nu a împiedicat-o să învețe, să se dezvolte și ulterior să se angajeze în câmpul muncii. O zi din viața ei la muncă este una obișnuită, în pofida faptului că nu vede.
„Vin la locul de muncă la ora 09:00. Dacă sunt cărți de copertat, le copertez. Dacă este ceva de citit, am cartea pe masă cu romanul și încep corectarea în sistemul Braille. Greșelile pot fi diverse, de la litere greșite până la semne de punctuație”, spune Ecaterina, corectoare la tipografie.
După ce corectează cărțile, Ecaterina se ocupă și de copertarea acestora pentru a fi duse ulterior în bibliotecile de la centru, dar și în alte instituții, unde pot fi citite de persoanele nevăzătoare.
Cu sistemul Braille, Ecaterina a făcut cunoștință încă din copilărie: „De foarte mică, de la șapte ani, am început să învăț sistemul Braille. Clar, cu ajutorul mamei care a învățat cu mine Braille, mă ocupam la școală, apoi cu mama acasă”.
Mai târziu, Ecaterina s-a aprofundat în acest domeniu la Școala pentru nevăzători din Bălți. Acum este recunoscătoare pentru faptul că i s-a oferit posibilitatea să activeze în câmpul muncii, însă menționează că pensiile de dizabilitate sunt foarte mici, iar școlile în care pot învăța copiii nevăzători sunt din ce în ce mai puține.
„Mi-aș dori pensii mai mari, posibilități mai multe. Trebuie să fie mai mulți asistenți personali sau profesori de sprijin care să îi poată ajuta pe copii, pentru că eu am învățat, deja știu, dar generația care vine după mine? Unui copil total nevăzător trebuie să i se arate, pentru că eu singură sunt nevăzătoare de la naștere”, afirmă Ecaterina Begu.
Și deplasarea reprezintă o adevărată provocare, susține Ecaterina, din cauza trotinetelor care sunt parcate de fiecare dată în locuri diferite.
„Din cauza trotinetelor parcate total nepotrivit, sunt chiar în mijlocul trotuarului, de multe ori am căzut. Este mai greu cu deplasarea, dar ne descurcăm, învățăm exact unde sunt parcările și ne descurcăm, dar cu trotinetele este o dificultate foarte mare pentru că nu poți memora unde sunt parcate”, a menționat ea.
Asociația Nevăzătorilor din Republica Moldova întrunește șase mii de membri. Aceștia primesc pensii care variază între 1500 de lei până la 8000 de lei, în funcție de gradul de dizabilitate și stagiul de muncă. De asemenea, nevăzătorii beneficiază de o indemnizație pentru însoțitor care să le ofere ajutor.
