Cine trage clopotele la Catedrală? Povestea lui Stelian Savciuc
Pasiunea pentru dangătele clopotelor l-a însoțit pe Stelian Savciuc încă din copilărie, iar legătura spirituală dintre acestea și oameni l-a inspirat să devină purtător al unui simbol sacru. În fiecare duminică, el atrage atenția locuitorilor capitalei prin dangătul clopotelor de la Catedrala Mitropolitană.
„De la trei-patru ani mergeam cu părinții la mănăstiri. Mă urcam la clopote și le analizam. La nouă ani, deja am început să sun.”
În ciuda tehnologiilor moderne și a mașinilor care pot înlocui unele dintre sarcinile sale, Stelian continuă să aprecieze autenticitatea și spiritualitatea acestei meserii.
„Dacă clopotul este montat corect, e ușor de mânuit. Cel mai mare clopot pe care l-am bătut avea peste o tonă. Eram adolescent atunci, și m-a ajutat tata să-l trag.”
A fi clopotar nu este doar un act de muncă mecanică. Este o formă de creație care necesită răbdare, învățătură și multă atenție.
„Eu cred că prima calitate a unui clopotar - trebuie să fie creștin. Că le folosești ca pe un instrument muzical, poate să fie frumos, dar nu e ceea ce trebuie.”
Performanțele sale nu sunt deloc de neglijat. Tânărul a reușit să tragă clopotele timp de două ore și 40 de minute la Orheiul Vechi, într-un moment ce a rămas întipărit în memoria sa și a celor prezenți.
Pentru Stelian Savciuc, dangătul clopotelor reprezintă mai mult decât un hobby, este o chemare sufletească, o tradiție vie ce merită păstrată și transmisă mai departe.
