Corespondență Dan Alexe // Revenirea lui Trump și efectul posibil asupra dreptelor europene
Anul 2025 se deschide sub zodia inaugurării lui Donald Trump, luni 20 ianuarie, ca cel de-al 47-lea președinte al Statelor Unite. Perspectiva învestirii unui Trump mult mai bine pregătit și cu puteri aproape nelimitate la Casa Albă ridică provocări semnificative pentru liderii și instituțiile europene, cu riscul de a le dezbina cu abordarea lui tranzacțională a politicii globale. În urmărirea agendei sale „America pe primul loc”, el poate conta pe sprijinul Senatului SUA, Camerei Reprezentanților și a unei Curți Supreme binevoitoare. Mai mult decât atât, companiile Big Tech au contribuit în mod semnificativ la Fondul inaugural al lui Trump și s-au pregătit să-l susțină înainte de începerea celui de-al doilea mandat.
Apoi, mulți politologi, experți și observatori consideră că noul mandat al lui Trump va stimula extremele, în special extrema dreaptă, și în Europa. Doar că până acum în Europa nu am asistat la constituirea unui front comun al partidelor de dreapta, nici măcar în Parlamentul European. Este limpede că strategii acestor partide extremiste europene speră că doctrinele și programele lor politice ar putea să devină "mainstream", după modelul republicanilor lui Trump din SUA și al ideologului Steve Bannon, sau precum Viktor Orbán în Ungaria.
De mai bine de un an încoace, partidele dreptei extreme au făcut progrese constante în parlamentele din întreaga Europă. Unele facțiuni (precum Fratelli d’Italia) au ieșit din mișcări odinioară explicit neofasciste. Altele au îmbrățișat un set de viziuni extremiste, cândva considerate dincolo de limitele acceptabilului pe un continent încă în mare măsură definit de consensul liberal-democrat din secolul al XX-lea, născut din traumele celui de-al Doilea Război Mondial. Așa este AfD (Alternative für Deutschland) în Germania. Totuși, pe măsură ce popularitatea extremei drepte și numărul parlamentarilor lor aleși au crescut, partidele principale, tradiționale, au continuat să insiste că nu vor să formeze alianțe cu aceștia sau să le permită intrarea în guvern.
În schimb programele politice ale acestora au început să aibă efect. Până și în Germania, cancelarul Olaf Scholz și liderii landurilor au convenit, înainte de a fi stabilite alegeri anticipate, măsuri mai stricte pentru a face față numărului mare de migranți, iar în Italia ONG-urile au criticat planurile lui Meloni de a crea centre în Albania pentru a găzdui solicitanții de azil.
La Berlin, Scholz a spus astfel apăsat că noile măsuri vor duce la accelerarea procedurilor de azil, la limitarea beneficiilor sociale pentru migranți și la furnizarea de fonduri federale mai mari pentru comunitățile locale.
Scholz a spus că deciziile reprezintă un „moment istoric” pentru țară, chiar dacă membrii Verzilor, parte din fostul guvern de coaliție, au insistat că reducerea beneficiilor sociale echivalează cu abandonarea solicitanților de azil, care nu vor putea decât să trăiască în sărăcie, și că noile măsuri par croite pentru a fi pe placul extremiștilor din AfD.
Cât despre AUR din România, el a fost o vreme, până la alegerile europene din mai 2024, ținut la distanță, datorită absenței sale anterioare din Parlamentul European și a oricărei afinități între liderii formațiunii extremiste românești (precum George Simion) și grupul occidental Salvini – Martine Le Pen – Geert Wilders, care își afirmă de câte ori pot prietenia personală, dincolo de afinitățile politice. Cei 6 eurodeputați AUR au intrat însă într-un alt grup politic în Parlamentul European, împreună cu Fratelli d'Italia (FdI) al șefei guvernului italian Giorgia Meloni.
Cum se vede, revenirea lui Trump nu pare a fi fost suficientă pentru a uni dreptele europene.
